8,411 matches
-
Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu), în unele texte ale „oniricilor” din anii ’60 (Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, D. Țepeneag) sau ale unor autori izolați (de la Anișoara Odeanu la Mihai Ursachi, de la Iordan Chimet și Șerban Foarță la postmodernii ultimelor generații). „Apostolii” de la unu Editorialul „Urmuz” cu care se deschidea efemera publicație cîmpineană din 1928 condusă de Geo Bogza și Al. Tudor-Miu va fi urmat de un altul - „Urmuz premergătorul” semnat de același Bogza în deschiderea numărului omagial consacrat de revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
saltul săvîrșit prin scrisul său într-un univers inedit”. Scenariul conține aproape toate elementele religioase necesare unui cult: misterul existențial, „martorii” (prieteni, artiști apropiați, foști colegi de la liceul bucureștean „Gheorghe Lazăr”), „botezătorul” (Tudor Arghezi), apoi, în cercuri succesive (deși strîmte), „apostolii” avangardiști — Ion Vinea, Marcel Iancu, Jacques G. Costin, Geo Bogza, Lucian Boz, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Jonathan X. Uranus. Se adaugă faptele „exemplare” (relatate de G. Ciprian, V. Voiculescu sau M. Cruceanu) și coincidențe „revelatoare” (de ex.: cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1990, „recuperarea” autorului are însă loc în mod spectaculos. Un rol decisiv îl va fi avut mitologia exilului și șarmanta legendă mondenă, ca și excentricitatea, izolarea și nonapartenența declarată a autorului la avangardă. În plus, dacă Urmuz fusese înregimentat de către „apostolii” avangardiști în falanga antiburgheză, iar critica din perioada ceaușistă l-a recuperat în contra „alienării” și „dezumanizării” capitaliste, Grigore Cugler făcea figura unui anticomunist declarat. Potrivit lui Paul Goma, „apunakismele” circulau și în folclorul Gulagului românesc... Totuși, „autoritatea” precursorului Urmuz a cîntărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
curia ducis, complexul de locuințe, fabrici și depozite ale ducelui. Dintre multele biserici, două erau mai însemnate, amândouă cu o preoțime numeroasă: una cu hramul Maicii Domnului și al Mântuitorului, pe care Rotari a lăsat-o catolicilor; cealaltă, cu hramul apostolului Ioan evanghelistul, era încredințată arienilor. Mai era și biserica Santa Eufemia; dar era închisă din pricina discordiilor dintre cele Trei Capitole, ca și cea cunoscută sub numele de San Pietro. Am găsit cazare la azilul de lângă templul capitolin, într-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arc. În fine, iată-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mănăstire numită Blachernitissa, biserica unde era adorată Fecioara care a salvat Bizanțul în chip miraculos de asediul perșilor. Ne-am povestit ce-am mai făcut de când nu ne mai văzuserăm, timp în care iată-ne ajunși la biserica Sfinților Apostoli de lângă Palatul Sacru. Aceasta era păzită zi și noapte de gărzi cu platoșe aurite, dat fiind că acolo se odihneau rămășițele pământești ale împăraților și ale patriarhilor. În timp ce Garibaldo îi explica unuia dintre soldați ce e cu mine, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo se odihneau rămășițele pământești ale împăraților și ale patriarhilor. În timp ce Garibaldo îi explica unuia dintre soldați ce e cu mine, am intrat. Era un templu antic, înălțat de împăratul Constantin și reconstruit de Iustinian. În el se păstrau moaștele apostolilor Andrei, Luca și Timotei. Era conceput după modelul crucii grecești cu cinci cupole, patru pe cele patru aripi și una la răscruce. În aripa de nord se afla mausoleul lui Iustinian. Altarul, sub cupola centrală, era din argint masiv, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu cinci cupole, patru pe cele patru aripi și una la răscruce. În aripa de nord se afla mausoleul lui Iustinian. Altarul, sub cupola centrală, era din argint masiv, având deasupra un pristol în formă de piramidă. Pe pereți fiecare apostol vrea icoana sa strălucind de aur și culori. După ce am admirat această nouă minune, m-am întors la Garibaldo. L-am găsit îngenuncheat în fața porții principale sub privirile ironice ale militarilor, fixând cu privirea o arcadă pe care era scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Hadrian, încercam să-mi închipui cum arăta locul considerat de catolici buricul creștinismului. De departe un apus de soare dădea strălucire acoperișului, cu răsfrângeri ce mergeau de la roșul aurului topit la galbenul sclipitor al aurului solid. Adeodato m-a lămurit: - Apostolul Onoriu a căpătat în dar din partea împăratului Heraclion țiglele îmbrăcate în aur de pe templul ce odinioară îi fusese dedicat lui Venus; cu ele a acoperit San Pietro. Aceasta este doar una dintre marile sale lucrări. Adevărul este că Vaticanul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a întrebat Pompeianus. Am primit bucuros invitația și am coborât în subteranele altarului. Custodele, o umbră vagă, neagră și abia perceptibilă, ne-a deschis un grilaj de fier. Nenumăratele lumini, aprinse zi și noapte, ne-au dezvăluit ultima locuință a apostolului: un sarcofag de bronz în întregime aurit și acoperit cu o cruce de aur masiv. Reculegerea noastră privind fie taina morții, fie taina aurului nu a durat prea mult, căci Pompeianus a spus: - Cred că a sosit momentul. În timp ce străbăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
durat prea mult, căci Pompeianus a spus: - Cred că a sosit momentul. În timp ce străbăteam naosul central spre a reveni în atrium, unde urma să ne primească papa, am fost opriți pe neașteptate de un glas din spatele nostru. - Faceți loc tronului apostolului Petru și al urmașului său pe pământ! O mică procesiune de demnitari, ivită de nu se știe unde, înainta ca într-un fel de marș, și patru dintre ei duceau un scaun pe care e purtat papa. Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
personaje de toate soiurile, și chirurgii i-au deschis venele, din care sângele a țâșnit în lighenașe. Au venit chiar și preoți catolici, pretinzând că pot să o vindece, înveșmântând-o în bucăți de papirus pe care erau scrise numele apostolilor și folosind moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat cu aroganță ce medic putea fi mai mare decât Iisus Hristos și martirii săi. Preoții arieni și cei păgâni s-au mărginit să facă doar unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru, a găsit taurul îngenuncheat ca și cum s-ar fi rugat dinaintea unei grote. Deși și-a dat toată silința, nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de făcut era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era evreu și că evreii aveau o ipotecă pe Vatican de cincisprezece milioane de dolari. Nici schimbarea papilor și nici unsprezece ani la spălătoria unei închisori nu-i schimbaseră convingerile. Secretarul lui Jones era un preot romano-catolic răspopit, misionar al apostolului Pavel, numit Patrik Keeley. „Părintele Keeley“, cum i se adresa încă șeful său, avea șaptezeci și trei de ani. Era un bețiv. Înaintea celui de-al doilea război mondial fusese capelan la un club de tir din Detroit, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul osârdiei și milostivirii noastre. Și să propăvăduim cu înțelepciune, dar, așa cum a grăit sfântul apostol Pavel, către corinteni, în prima epistolă, «înțelepciunea o propovăduim la cei desăvârșiți, dar nu înțelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, care sunt pieritori.» De altfel și Mântuitorul Iisus Hristos, iubitorul de oameni, fiul celui Întru-tot-bunului nostru atotputernic Stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aia vorbă, spuse cu hotărâre, luând-o pe urmele lui Marie, în camera de aranjamente florale. Cine e tinerelul ăsta care se ocupă de băutură? —Matthew, vă salut, zise tinerelul, întinzând mâna cu hărnicie. — Și mai ai și nume de apostol, ca să vezi! Nici că se putea mai bine. Eu sunt Hugo. Oh, vă cunosc. V-am văzut în Ghosts, la RSC1. Ați fost minunat. —Minunat. Hugo se sprijini de perete în timp ce Matthew punea ibricul pe foc. Ah, presupun că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lor pe Isus și pe cei doisprezece, și această situație explică posibilitatea misiunilor lui Isus pe planul organizării economice, ținând cont de ospitalitatea orientală descrisă de Lc 10,5-7. Ea o anticipează pe cea descrisă de repetate ori în Faptele Apostolilor, cu referire la Maria, mama lui Ioan Marcu, la Tabita și Lidia. Credem că este relevant faptul că această ospitalitate, spirit de primire din partea femeilor, nu implică o trimitere în misiune a femeilor, nu doar cu referire la cei doisprezece
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-l urma pe Învățător Într-un mod surprinzător, M. Adinolfi, fără să diminueze rolul femeilor, reușește să individualizeze misiunea celor doisprezece și a femeilor prin optica unei chemări diverse. „Deși concordă în urmarea și în slujirea lui Isus, cei doisprezece apostoli și ucenicele din Galileea se diferențiază în ceea ce privește vocația lor. Sunt cunoscute trei scene din Evanghelia lui Marcu despre vocația lui Simon și a lui Andrei (Mc 1,16-18), a lui Iacob și a lui Ioan (Mc 1,19-20) și a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-i lipsească (este sensul mai larg al termenului diakoneo) în timpul vieții sale de evanghelizare itinerantă. În ceea ce îi privește pe cei doisprezece, evanghelia nu folosește niciodată expresia „slujeau” lui Isus. Conform evanghelistului Lc 8,1-2, împreună cu Isus stau cei doisprezece apostoli și femeile. Unul din scopurile lui Isus în alegerea celor doisprezece era acela de „a sta cu el” (Mc 3,14) ca tovarăși intimi de viață. Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Din grupul femeilor care îl urmează pe Isus se evidențiază figura Mariei Magdalena care, după concepția unor studioși, ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ocupă indiscutabil primul loc și în evenimentele pătimirii și învierii. Pentru acest motiv, a fost numită de greci isapostolos (adică egală cu apostolii) și de latini apostola apostolorum, un loc privilegiat, pe care ea îl împărtășește cu Petru, primul dintre apostoli și beneficiar al primei apariții a celui Înviat. De aici rezultă o anumită tipologie foarte veche, prezentă în Părinții Bisericii, care vede în Magdalena pe noua Evă și în Petru pe noul Adam. Reflecția pe care am propus-o ne
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
36; 4,12; 5,31). Duhul lui Dumnezeu se exprima printr-o vestire extatică a operelor lui Dumnezeu (Fap 2,4-11; 4,31) și îi făcea capabili să explice cu claritate ecoul mântuirii. Aspectul carismatic nu era specific doar activității apostolilor (Fap 4,8), o însușire a predicatorilor pentru a vorbi cu înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu, destinat tuturor celor botezați (Fap 2, 38) sau care urmau să se boteze (Fap 10,44-46). Astfel, Duhul lui Dumnezeu întărește și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înțelepciune, ci un har al lui Dumnezeu, destinat tuturor celor botezați (Fap 2, 38) sau care urmau să se boteze (Fap 10,44-46). Astfel, Duhul lui Dumnezeu întărește și promovează Biserica prin „semne și minuni” care au loc prin mâinile apostolilor și ale predicatorilor credinței și prin darul profeției, transmis unor oameni în particular (Iuda și Sila: Fap 15,32; fiicele lui Filip: Fap 21,9). În spatele viziunii lui Luca despre Duhul Sfânt ca ghid al Bisericilor (Fap 15,28) se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
implicării femeilor, ne situăm în fața unei lipse neașteptate de izvoare. Se vorbește despre un silentium lucan. Dacă în relatarea evangheliei sale Luca este definit „evanghelistul femeilor” datorită multitudinii de referințe la persoanele feminine care îl întâlnesc pe Isus, în Faptele Apostolilor, conform opiniei lui E. Schüssler Fiorenza, „nicio femeie nu este menționată între primii apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
silentium lucan. Dacă în relatarea evangheliei sale Luca este definit „evanghelistul femeilor” datorită multitudinii de referințe la persoanele feminine care îl întâlnesc pe Isus, în Faptele Apostolilor, conform opiniei lui E. Schüssler Fiorenza, „nicio femeie nu este menționată între primii apostoli, între eleniștii din Ierusalim sau în Biserica din Antiohia. În afară de acestea, aluziile ocazionale ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când sunt analizate din unghiul redacțional al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]