KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

uterin... Că și eu, dacă știam cum vine treaba, nu așteptam până aproape de douăzeci. Înțelege-le, mămucă! Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Astea-s păreri din lumea nouă! Noi încă mai trăim pe vechi, Paraschivo! Cum am apucat din vechime... și așa-i bine! Ca să avem cât mai mulți urmași ca să ne înveșnicim neamul. Pe mine bunica m-a învățat cum să fac să rămân groasă... Pe fătucile aistea de-amu doctorița le învață ce să facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
somnul cel mai dulce... Năstăsia a cercat să-și pună pe umeri o flănea. Lasă flăneaua și ieși numaidecât în cămeșoi!.. Poate te tămăduiești de patima ceea arzătoare în răcoarea dimineții... Lasă și gumacii, fă! Ajunși în curte, Ariton a apucat-o energic pe Năstăsia de umeri, a condus-o până la ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare, fă! La târgăul tău! La ibovnicul tău, fă! Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care furiosul tată n-o luase în calcul pentru a o asigura corespunzător. Așa răcorit numai pe jumătate, tata Silvestru a repetat cu năduf: Tu-ți vangheaua și grijania, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
ideea că fac un an în plus pentru funcția de subministru, după cum ți-am mai povestit. Minciuna, Silviu! Minciuna! Din una în alta! Ursulescule, ascultă-mi rugămintea pentru care te necăjesc, anume s-o anunți pe mama, că n-am apucat a-i spune nici măcar o singură vorbă. Crede-mă că de ea atârnă viitorul meu de om cu carte sau de tolomac neisprăvit. Desigur, Silviu! Desigur! * * * Stimați tovarăși și preteni! Și-a început discursul tovarășul secretar cu probleme de agricultură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
motiv că ea nu a ieșit încă la vedere în lume, nici la muncă și nici la joc în zi de sărbătoare. Ea deocamdată-i o copilă oarecare abia ajunsă în anul al doilea al ciclului gimnazial, unde nu a apucat să se evidențieze prin ceva mai deosebit, nici prin bune, nici prin rele, exact ca și în familie, între cei trei-patru frați dinaintea ei și trei-patru de după ea, care strigau, făceau hărmălaie și se îmbrânceau pentru a prinde un loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și câinii vagabonzi, care s-au aciuiat pe la câteva gospodării părăsite de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o îmbucătură și cei cărora încă nu le venise sorocul școlii ori al grădiniței, de unde și dorul lor nemărginit de a se integra cât mai repede în forma de învățământ corespunzătoare vârstei... Ca să aibă și ei laptele și cornul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
învățătură! Să ai mare grijă, mama!.. Pe aceste vorbe, de după cotul șoselei de la Dumbrava, și-a făcut apariția și autobuzul care trebuia s-o ducă pe proaspăta liceană până în preajma gării, unde o aștepta personalul de Iași. Mama a mai apucat să-i dea în mare grabă o ultimă povață: Vasilica fata mamei cea cuminte! Să ai mare grijă de comoara ta cea mai de preț, de marea ta bogăție, Vasilico! Să nu te lași ademenită de nimeni, dragul mamei! Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
spune doar că totu-i în ordine și toate-s la locul lor. Așa că avem destule motive să fim mândri de surioara asta a noastră. Și când te gândești că vom avea doctorul nostru în/ de familie, mai că te apucă veselia... Deși până atunci e vreme lungă, sunt convins că minunea asta de fată va răzbi, mai ales că și noi vom avea de-acum niște posibilități sporite de a o ajuta. Nu uita că mai vin și alții din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Omu neu!! Cine-mi va purta de grijă, Omu neu?! Dumnezeu, a mai reușit să articuleze Omu... A treia zi, marea zarvă s-a repetat, dar în prezența unei ogrăzi de oameni: Unde mergi, Omu neu? Pe care drum ai apucat, Omu neu? De ce mă lași de una singură și te duci pe calea fără de întoarcere?! Omu neu îndurerat! Și părintele-popa își continua impasibil preparativele pentru scoaterea către ultimul drum a celui care a fost... pe fundalul cântării funebre de Veșnică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

venit iar doi domni foarte sobri, mi-au adus aminte de episodul cu fătucile în alb, de dorul după vizitele lui Dej și m-au întrebat dacă nu cumva cred că atitudinea aceasta a mea este fără leac. N-am apucat a răspunde, pentru că au ținut să adauge că au leacuri eficiente și pentru boala mea. Am fost foarte impresionat de această vizită. Uite, omule, îmi ziceam, vezi, te vizitează mereu în doi, nu vin doar câte unul. Asta înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
costumat tot în negru, dar cu părul alb. La început, după ce se asigura că doamnele s-au așezat în formație, domnul îngâna misterios, ceva în genul îîîîîîîîîî, ăăăăăăăăăă, îîîîîîîîîîîî, eeeeeeeeeeeee, dar cu un fel de suferință, ca și cum l-ar fi apucat durerea de măsele. Ridica apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
sunete de trombon grav și trompete jalnice, de nu se mai auzea nimic din toată spovedania-bocet a mamei... Și-atunci când, lângă groapă, soldații au slobozit în aer, în onoarea lui Ucu, mai multe gloanțe, mama lui Ucu n-a mai apucat să strige decât un singur "Nenorociților!", a căzut ca secerată, spre bucuria vizibilă a colonelului, care a dat ordin scurt ca "mama să fie dusă la spital și să se bucure de toate îngrijirile". Iar eu am rămas ultimul lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
spus, pentru că știe că noi pricepem singuri. Am văzut și noi că școala este despărțită de biserică. E despărțită de strada noastră cea frumoasă și măturată mereu la 1 Mai și 23 August". Deodată, pe domnul acela tovarăș l-a apucat invidia, atunci când a văzut că un pici poate da niște răspunsuri atât de foarte bune, alt motiv pentru care s-a uitat înnegurat la doamna, a făcut stânga împrejur, ca soldații aceia care au venit la sărbătoarea cu steag și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cuget și simțiri, ha, ha, ha!, cauză pentru care și bibliotecara o ținea tot într-un hi, hi, hi! , de mi-a dat o carte aiurea, de n-am priceput nimic, drept care n-am mai fost musafirul bibliotecii, până când am apucat să termin școala. Într-o zi, când doamna noastră a venit la școală cu un ochi vânăt, am fost foarte trist, dar și nedumerit, pentru că am auzit pe-o altă învățătoare spunându-i unei surate că uite, dragă, colega noastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tu, aici, cu litere de tipar, următorul text... Și începea să dicteze. Eu, nimic. Scrie mă, că... Eu, iar nimic. Mă gândeam și la înțeleptul sfat al Ninetei: Dacă nu știi să faci o treabă ca lumea, nu te mai apuca de ea". El, iar: Scrie mă, că dacă nu..." Explic: "Mi-e rușine. Toată lumea știe că scriu foarte urât. Poate găsiți pe altul, ca să vă ajute, dacă aveți așa mare nevoie. Toți copiii din clasa mea scriu mai frumos decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de ziua ta. Merg în fața blocului, în țarcul No 11, și mă tot întreb de ce n-o fi venit nea Onuț la ziua mea; mama îl invitase. L-or fi invitat din nou prietenii sobri la o voroavă mică? N-apuc să trăiesc prea mult drama exilatului de lux, când aud de la fereastra apartamentului nostru: "Z, vino repede! Avem un chef nebun de "Sara pe deal!"" Eu, bosumflat, nimic. Admir simfonia luminilor care se sting și se aprind, în seara care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
și în fața blocului". Tăcere și iar tăcere. Pălăriosul rănit cercetează pantalonii cu urme de colț. Merge la baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
cu husa înjură și-l întorc pe nea Onuț cu picioarele înainte. Nici eu nu știam de moda asta. Burtă Mare vede întunericul de pe casa scărilor și țipă: "Atenție la picioare! Am pățit-o de câteva ori pe-aici!"... N-apucă să termine și sunt deja în culmea fericirii. Unul dintre pălărioșii grăbiți se rostogolise deja pe trepte. Prietenii mei de hârjoană își făcuseră treaba cu sârma-capcană. Simt că râde și nea Onuț. O pățise și el, cândva. Pălărioșii își schimbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
proști. Se uită la mine lung, de jos, dar nu zice nimic. Nici măcar nu se vaită. Dar nu se poate ridica. Îi întind mâna. O întinde și el. Dar eu o întind numai atât cât să n-o poată el apuca. Îi spun calm: "Îl rog pe nea Onuț să te ajute. O clipă..." Burtă Multă scapă printre dinți un "Dumnezeii și crucile...", se lasă ajutat, ca de o macara, de roboțelul întârziat de întuneric, și ajunge, șchiopătând ca un drac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului, cred că o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului, cred că o rezoluție atât de laconică, Aprobat, este foarte derutantă. Bine, bine, ai aprobat cererea, dar acum încotro s-o apuc, Doamne? Îndrăznesc să solicit această consiliere divină pentru că Tu, Ființa Nepărtinitoare, ai în grijă toate sufletele viețuitoarelor acestei lumi. Cu aceeași prețuire, A... Așa ar arăta noua epistolă? Și dacă până când voi primi noul răspuns voi părăsi această lume? Intrăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ucenicii mei. Am râs de m-am prăpădit. Dar de când au și caii religie, om bun? A căzut omul pe gânduri și a decretat: "Orice ființă are Dumnezeul ei". Dacă banii și timpul mă vor lăsa, în curând mă voi apuca de pictat bolta și catapeteasma. Îi visez în fiecare noapte pe cei patru apostoli pe care-i voi desena pe boltă. Parcă nu mai au răbdare. Mă cheamă să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
prea îndrăznețe. Lady, ce-i aia stareță? m-a întrebat unul dintre ucenici?... De ce mă întrebi?... Păi, uitați cum stă treaba: doamna de la bancă zicea zilele trecute că probabil n-ați găsit nicăieri o slujbă de stareță și v-ați apucat să vă construiți o mănăstire personală... E doamna aceea care nu-l suferă pe El-Zorab. De fapt lumea zice despre ea că-i o scorpie care nu iubește decât dobânda... Stau uneori de vorbă cu vântul, Z. El-Zorab m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]