7,924 matches
-
teorie pe care îl putem avea, de vreme ce lumea (moral] sau fizic]) nu reușește s] se adapteze dorințelor teoreticienilor. Pentru a înțelege acest aspect, trebuie s] observ]m felul în care W.D. Ross, creatorul teoriei îndatoririlor prima facie, și-a argumentat ideile. (Ross nu a sustinut c] ar fi unicul fondator al teoriei - a lucrat la ideile sale cel putin datorit] lui H.A. Prichard.) Ross, care și-a desf]surat cea mai mare parte a activit]ții la Universitatea Oxford în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi unicul fondator al teoriei - a lucrat la ideile sale cel putin datorit] lui H.A. Prichard.) Ross, care și-a desf]surat cea mai mare parte a activit]ții la Universitatea Oxford în anii ’20-’30, a început prin a argumenta c] toate formele de monism (conform c]ruia ar exista un singur principiu moral de bâz]) sunt false. Ross cunoștea doar dou] forme de monism - kantianismul și utilitarismul, așa c] le-a tratat pe rând. Argumentul s]u împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriei. Deja am spus c] acestea joac] un rol minim, dar nu am specificat și de ce; dac] începem din același punct că și Ross, ar trebui s] accept]m faptul c] exist] astfel de principii. Ross susține, f]r] a argumenta, c] o tr]s]tur] care conteaz] în favoarea acestui tip de acțiune, conteaz] în egal] m]sur] în favoarea oric]rei acțiuni ce o conține. Ross ar putea fi mai flexibil fâț] de acest fapt. De exemplu, ar putea spune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest lucru a fost ilustrat cu m]iestrie de judecată și executarea regelui Charles I în 1649, un eveniment pe care unii îl percep că marcând începutul concepției moderne asupra drepturilor. Filosoful britanic John Locke a fost cel care a argumentat dreptul la viat], libertate și proprietate pe care americanii, mai tarziu, le-au inclus în Declarația de Independent] din 1776, substituind ins] proprietatea cu c]utarea fericirii. În urmă Revoluției Franceze din 1789, Adunarea Național] Francez] a emis o Declarație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] ea este slab dezvoltat] pentru mulți oameni. Suntem cet]țeni globali, chiar dac] nu simțim acest lucru în sufletele noastre. Dac] accept]m faptul c] lumea reprezint] un domeniu moral în care responsabilit]țile se pot extinde, se poate argumenta c] ajutorul poate fi considerat o expresie a unei astfel de responsabilit]ți morale. Aceasta ar trebui condus] de guverne, corporații transnaționale și alți „actori internaționali”. viii. A nu face r]u și valoarea libert]ții Ajungem acum la obiecția
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajuns că o politic] de mediu s] corespund] principiilor unei etici de mediu oarecare, ea trebuie s] corespund] celei corecte, celei mai argumentate. Astfel se ridic] dou] întreb]ri: cum poate fi conturat] o etic] a mediului? Cum poate fi argumentat] etică putativ] a mediului? 1) Etică uman] Se consider] c] politicile de mediu trebuie evaluate doar în funcție de manieră în care ele afecteaz] oamenii (vezi Baxter, 1974 și Norton, 1988). Această genereaz] o etic] uman] a mediului. Deși utilitariștii clasici includ
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințele asupra indivizilor și f]când un cumul al acestora. Ce diferențiaz] aceste etici sunt tipurile de indivizi la care fac referire; mai mult, cele din urm] includ toți indivizii la care fac referire eticile de început. S-ar putea argumenta c] suntem orientați în mod inexorabil sper o etic] a vieții, c] nu exist] o cale obiectiv] de a împiedica trecerea de la etică cu orizontul cel mai redus la cea cu orizontul cel mai larg. De ce s] nu dezvolt]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
alegere rațional, sau de acționa liber. Într-un mod mai puțin evident, ființele umane sunt valoroase prin caracteristicile pe care le posed] și care nu dau naștere la interese, la situații care presupun o anumit] miz]. Spre exemplu, se poate argumenta c] oricine are proprietatea de a fi o vietate complex] este în mod implicit valoros, altfel spus, exist] o rațiune moral] de a conserva acea vietate doar pe baza valorii ei, independent de utilitatea pe care ar putea-o avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pan] când o serie de legi antiavort nu au fost adoptate în cea de-a doua jum]țațe a secolului al XIX-lea. În acel moment, majoritatea susțin]torilor interzicerii avortului subliniau pericolele medicale ale acestuia. De asemenea, a fost argumentat c] f]tul este o ființ] uman] de la concepție, iar avortul este o form] de crim]. Acum, cănd tehnicile îmbun]ț]țite au f]cut avorturile efectuate în mod corespunz]tor mai sigure decât nașterea în sine, argumentul medical și-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al doilea rând, o teorie a statutului moral trebuie s] ofere argumente plauzibile nu doar pentru ființe umane, ci și pentru animale, plante, computere, posibile forme extraterestre de viat] și orice altceva ce ar putea ap]rea pe parcurs. Voi argumenta c] viața, senzitivitatea și personalitatea sunt toate relevante pentru statutul moral, deși nu în aceeași manier]. S] consider]m aceste criterii pe rând, incepand cu cel elementar, viața biologic]. Etică „respectului pentru viat]” Albert Schweitzer a susținut o etic] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil ca anumite animale neumane, spre exemplu, delfinii, balenele sau primatele, s] dețin] suficiente capacit]ți „umane” pentru a fi considerate persoane, adic] ființe capabile de raționare, implicare social], reciprocitate moral] și conștiente de ele însele. Anumiți filosofi contemporani au argumentat c] animalele neumane (unele) au aceleași drepturi morale primare că și persoanele umane. Fie c] au sau nu dreptate, este cu sigurant] adev]rât c] orice statut moral superior acordat membrilor propriei specii trebuie justificat prin intermediul unor diferențe morale semnificative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
înl]ture persoanele aflate în perioada infantil] sau indivizii handicapați lipsiți de acele capacit]ți mintale și sociale caracteristice persoanelor. Mai mult, așa cum arăt] cei care se opun avortului, istoria demonstreaz] c] grupurile dominante pot conferi opresiunii un caracter rațional, argumentând c], de fapt, persoanele oprimate nu sunt deloc persoane din cauza unor pretinse deficiențe mintale sau morale. Din aceast] perspectiv], poate c] ar fi înțelept s] adopt]m teoria conform c]reia toate fiintele umane senzitive au drepturi morale primare egale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Astfel, chiar și cei care susțin drepturile femeii trebuie s] fie preocupați de statutul moral al f]tului. Pan] și o etic] a respectului vieții nu exclude toate uciderile intenționate. Orice ucidere necesit] o justificare și este mai greu de argumentat distrugerea intenționat] a unei ființe senzitive decât a uneia care nu are (inc]) experiențe; dar ființele senzitive nu au drepturi egale. Extinderea statutului moral egal asupra f]tului ameninț] drepturile primare ale femeii. Spre deosebire de f]ț, femeia este deja o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] atât muncă salariat], cât și sexul trebuie golite de valoare economic]; sau poate c] anumiți contractualiști au dreptate considerând c] atât muncă salariat], cât și sexul pot fi produse de schimb în anumite condiții. În final, liberalii politici ar argumenta c] sfera public] este din ce in ce mai deschis] femeilor, de asemenea, constiinta public] privind alocarea echitabil] a muncii domestice și creșterii copiilor s-a dezvoltat, centrele de îngrijire zilnic] sunt numeroase, educația și socializarea timpurie sunt cu mult mai compatibile cu egalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a unor necunoscuți va ajuta la dezvoltarea tr]s]turilor necesare în relațiile personale apropiate. Date fiind aceste observații, devine clar faptul c] trebuie s] c]utam o viziune hibrid] care s] rezolve conflictul între moral] și relații personale. Am argumentat c] 1) doar cei care au experiență unor relații apropiate pot avea cunoașterea și motivația necesare conștientiz]rii unei morale imparțiale și 2) relațiile apropiate se pot dezvolta doar în cadrul unei societ]ți care recunoaște interesele tuturor membrilor s]i
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celor care beneficiaz] de programele de tratament preferențial. O versiune mai atenuat], dar semnificativ], a acestei dificult]ți se aplic] argumentelor care vizeaz] femeile. Din moment ce femeile reprezint] jum]țațe din clasa de mijloc și jum]țațe din populație, se poate argumenta în favoarea faptului c] de tratamentul preferențial beneficiaz] femeile care au cele mai bune calific]ri pentru pozițiile cu care sunt r]spl]tite, în absența discrimin]rilor sexuale. Aceasta nu înseamn] c] merit] tratament preferențial. Apelul la o lume f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să, animalele nu sunt singurele ființe pe care comunitatea moral] le poate folosi dup] cum dorește: „subdezvoltații mintal” sunt, de asemenea, țint] legitim]. Admițând aceast] problem], Fox încearc] s] includ] toți oamenii, indiferent de capacit]ți, în comunitatea moral] protectoare, argumentând c] oricine ar putea fi în locul lor. Dac] m-aș fi n]scut cu deficiențe mintale, nu aș dori s] fiu tratat ca si cum suferință mea nu conteaz]. Astfel, „caritatea, bun]voința, omenia și prudență cer” includerea în comunitatea moral] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deficiențe mintale, nu aș dori s] fiu tratat ca si cum suferință mea nu conteaz]. Astfel, „caritatea, bun]voința, omenia și prudență cer” includerea în comunitatea moral] a „ființelor umane subdezvoltate sau prezentând deficiențe mintale” (Fox, 1986a, pp. 61-63). S-ar putea argumenta, totuși, c] nu ne putem imagina ce înseamn] s] fii autist, la fel cum nu ne putem imagina ce înseamn] s] fii furnicar. Simplul fapt c] aparțin aceleiași specii nu m] ajut] s] privesc lucrurile din perspectiva altei ființe umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cale de a justifica acest lucru ar fi invocarea unui principiu care, întotdeauna, indiferent de circumstanțe, acord] vieții umane o valoare mai mare decât vieții animalelor. Nu cunosc un astfel de principiu” (Frey 1988, p. 197). Alții au încercat s] argumenteze c] apartenența la o specie constituie un criteriu suficient. Animalele nu sunt ființe etice, așadar, nu trebuie s] le acord]m considerație moral]. Ei susțin c] aceast] idee nu poate fi respins] prin apelul la persoanele cu deficiențe mintale deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a anumitor tipuri de r]zboi, de vreme ce acestea pot fi considerate un exercitiu colectiv al dreptului individual la autoap]rare. Teoria r]zboiului drept De-a lungul secolelor s-a dezvoltat o paradigm] în etică r]zboiului care încearc] s] argumenteze o poziție de mijloc între realism și pacifism. Poziția rezultat] - cunoscut] și că teorie a r]zboiului drept - ofer] argumente pentru utilizarea violenței în r]zboi care nu contrazic nici justific]rile de bun simț pentru utilizarea violenței de c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rezultatului celui mai dezastruos. Se pare c] susțin]torului descuraj]rii îi revine deci sarcina de a demonstra c] acest fapt poate fi dep]sit de alte considerații. Unii susțin]tori ai descuraj]rii au încercat s] fac] acest lucru argumentând c] ap]rărea convențional] implic] un risc mai mare. Ideea este c] probabilitatea unei dominații în cazul unei politici de ap]rare convenționale este considerabil mai mare decât probabilitatea r]zboiului nuclear în condiții de descurajare, în timp de probabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
obiectiv corecte sau incorecte despre anumite fapte. Relativiștii morali trebuie s] traseze o alt] cale mai complicat] de la existența diversit]ții la concluzia c] nu exist] o singur] moral] adev]rât] sau cel mai bine justificat]. Eu cred (și am argumentat în Moral Relativity [Relativitatea Moral]], 1984) c] discuția despre relativism se contureaz] cel mai bine în jurul tipurilor specifice de diferențe în concepția moral], presupunând apoi c] aceste diferențe specifice sunt cel mai bine explicate printr-o teorie care neag] existența
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau chiar inconsecvent] practic]: „Ar trebui, dar nu am nici o înclinație”. Prin „inconsecvent] practic]” se înțelege greșeală logic] pe care o g]sim în afirmația: „El era deja aici, dar eu nu cred”. Internaliștii și prescriptiviștii au fost comb]tuți, argumentându-se c] fac imposibil], din punct de vedere al consecventei, afirmația: „Se cuvine s] faci asta, dar nu o face”, sau s] crezi c] cineva se cuvine s] fac] ceva, dar s] nu fie deloc dispus s] o fac]. Reversul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de lentile morale, că s] spunem așa. Astfel, el susține c] toate persoanele din Etapă 6 „v]d” clar c] viață este întotdeauna mai valoroas] decât proprietatea - o judecat] pe care utilitarismul, dup] cum se pretinde, nu reușește s] o argumenteze. Aceast] supoziție în numele abilit]ților cognitive cu privire la Etapele 5 și 6 se afl] chiar la baza teoriei lui Kohlberg. Dar Kohlberg pare s] nu spun] nimic în ap]rărea ei. Acesta este un bun moment în care s] se scoat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vietii familiale, a început s] domine o mare parte a gândirii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Ideea potrivit c]reia virtutea este diferențiat] pe genuri este esențial], de exemplu, în filosofia lui Rousseau. În Emile, Rousseau a argumentat c] acele calit]ți care la b]rbați ar fi greșeli reprezint] virtuți la femei. Justificarea lui Rousseau în ceea ce privește virtuțile feminine este legat] de viziunea să idealizat] despre familia rural] și de simplitatea vieții care ar putea contracara manierele nepotrivite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]