4,476 matches
-
Asediul Timișoarei a fost un conflict militar din 1552 între Monarhia Habsburgică și Imperiul Otoman. Finalul asediului a fost victoria decisivă a otomanilor, în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul în 1521 și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
în cetate, a incendiat casele și a distrus podul care lega insula de oraș. Însă, spre bucuria asediaților, armata otomană s-a retras, pe neașteptate, de sub zidurile cetății Timișoara și s-a îndreptat spre cetatea Bečej. Majoritatea izvoarelor explică ridicarea asediului la 16 noiembrie 1551 ca fiind datorată condițiilor meteorologice. Ploile abundente au produs inundații, iar frigul anunța o iarnă timpurie. Se pare că ordinul dat de marele vizir Rüstem Pașa pentru ridicarea asediului ar fi ținut cont, în primul rând
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
spre cetatea Bečej. Majoritatea izvoarelor explică ridicarea asediului la 16 noiembrie 1551 ca fiind datorată condițiilor meteorologice. Ploile abundente au produs inundații, iar frigul anunța o iarnă timpurie. Se pare că ordinul dat de marele vizir Rüstem Pașa pentru ridicarea asediului ar fi ținut cont, în primul rând, de unele manevre ale guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Martinuzzi, care a trimis la Poartă haraciul datorat. Printr-un firman, lui Mehmed Sokollu, beglerbegul Rumeliei, i s-au poruncit următoarele: „Din vilaietul Transilvaniei a sosit
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
iunie, producând multe spărturi mari în ziduri, în timp ce infanteria otomană a luat cetatea cu asalt la 3 și 6 iulie, fără vreun succes. În acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
din nordul țării. Al-Mourabitoun, o grupare jihadistă campată în nordul țării, alcătuită în mare parte din tuaregi și arabi, a revendicat atacul. Gruparea s-a format în 2013 în deșertul Sahara și este condusă de fostul militant al-Qaida Mokhtar Belmokhtar. Asediul este ultimul dintr-o serie de atacuri teroriste, de la atentatele din Beirut soldate cu 43 de morți și doborârea aeronavei ruse în Peninsula Sinai, la evenimentele din Paris din noaptea de 13 spre 14 noiembrie. Pe 20 noiembrie 2015, un
Criza ostaticilor din Bamako (2015) () [Corola-website/Science/335121_a_336450]
-
pentru a recepționa tehnică de luptă (avioane și tunuri ĂĂ), capturată de Armata Germană și cedate Armatei Române. În timpul Războiului din Est, 22 iunie 1941 - 23 august 1944, comandă succesiv bateriile ĂĂ 31 Vickers și 147 Rheinmetall. Pentru participarea la asediul Odesei, primește medalia Cruciada Împotriva Comunismului. S-a distins în luptele pentru apărarea orașelor Galați, Brăila, Ploiești și București. A fost decorat pentru bravura cu ordinul militar Steaua României și Coroană României cu panglică de Virtute Militară. În februarie 1944
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Julie o regăsește pe Hélène, ce se afla în agonie după ce scăpase cu viață dintr-un naufragiu. Marchiza Julie d'Aiglemont rămâne tot mai singură după ce își pierde cei doi fii: Gustave moare de holeră, iar Abel cade eroic în asediul orașului Constantine din Algeria. Ea își cedează întreaga avere ultimului său copil, Moïna, care se căsătorește cu contele de Saint-Héreen. În iunie 1844, marchiza Julie, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
acestuia de către Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial. "Inițiatul" este un jucător al Helix-ului, un aparat produs de Abstergo, care permite accesul la diferite memorii genetice. Povestea începe cu jucătorul într-o memorie ce are loc în timpul asediului Templului din Paris, în anul 1307, atunci când Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, este capturat. În timpul asediului, de Molay îi înmânează unui Templier o sabie și o carte, obiecte pe care Templierul le ascunde într-o criptă, cu puțin
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
aparat produs de Abstergo, care permite accesul la diferite memorii genetice. Povestea începe cu jucătorul într-o memorie ce are loc în timpul asediului Templului din Paris, în anul 1307, atunci când Marele Maestru al Templierilor, Jacques de Molay, este capturat. În timpul asediului, de Molay îi înmânează unui Templier o sabie și o carte, obiecte pe care Templierul le ascunde într-o criptă, cu puțin timp înainte ca să fie ucis de un Asasin. Memoria derulează apoi către moartea pe rug a lui Molay
Assassin's Creed Unity () [Corola-website/Science/335248_a_336577]
-
cu ajutor de la Imperiul Bizantin. În timpul domniei sale (591-628), faima orașului a decăzut, datorită popularității tot mai mari a reședinței sale de iarnă, orașul Dastagerd. În anul 627, armata bizantină a împăratului Heraclius I (610-641) a înconjurat orașul și a anulat asediul abia după ce perșii au acceptat condițiile sale de pace. În 628, o epidemie mortală a lovit Ctesiphonul, printre victime fiind și fiul și urmașul la tron al lui Khosrau al II-lea, Kavadh al II-lea. În anul 629, orașul
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
strivi influența lor în creștere. Cu toate acestea, în lupta care a urmat, păgânii sunt depășiți numeric, în mod neașteptat, de către o gloată mare de creștini. Tatăl Hypatiei este grav rănit și Hypatia și păgânii se refugiază în Biblioteca Serapeum. Asediul creștin asupra bibliotecii se termină atunci când un trimis al împăratului roman declară că păgânii sunt iertați, dar creștinilor trebuie să li se permită să intre în bibliotecă și să facă cu ea tot ce doresc. Hypatia și păgânii fug, încercând
Agora (film) () [Corola-website/Science/331638_a_332967]
-
februarie 1578, 400 de călăreți și 600 de pușcași din Transilvania, l-au silit pe Alexandru Vodă Potcoavă să se închidă între zidurile Curții domnești din Iași, care la acea epocă era puternic fortificată. Înainte de 22 februarie 1578, în sprijinul asediului a venit și Petru Șchiopul, cu ajutoare din Țara Românească. Astfel, Grigore Ureche consemna: "Pătru vodă, de sârgu au strânsu oastea turcească și muntenească și ungurească, au încunjurat pe Alixandru în curte în Iași și au bătut prejur curte, din
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
din Țara Românească. Astfel, Grigore Ureche consemna: "Pătru vodă, de sârgu au strânsu oastea turcească și muntenească și ungurească, au încunjurat pe Alixandru în curte în Iași și au bătut prejur curte, din câșlegi pănă la miiaze păresemi." După un asediu de aproape patru săptămâni, cetatea a rămas fără praf de pușcă și alimente. În noaptea de 12 spre 13 martie 1578, la orele 4, Alexandru Vodă Potcoavă cu oamenii săi au ieșit din cetate, printr-o ușă mică, și au
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
anglo-olandez, în 1672, James a primit comanda unei batalion de șase mii de oameni, scoțieni și englezi și a fost trimis pe continentul european pentru a susține trupele lui Ludovic al XIV-lea. După campania din 1673, în special după asediul de la Maastricht, James era socotit drept unul dintre cei mai buni soldați din Anglia. În 1678 James Scott a primit comanda unui batalion, de data aceasta alături de olandezi, împotriva francezilor; în această ocazie a demonstrat mari capacități strategice și militare
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
anglo-olandez. Alături de Iacob, duce de York și de Edward Montagu, I Conte de Sandwich, John Churchill s-a demonstrat un optim ofițer de marină și a primit funcția de Lord High Admiral's Regiment. În 1673 a luat parte la asediul de la Maastricht, în care trupele lui Ludovic al XIV-lea al Franței luptau împotriva armatei Provinciilor Unite. Churchill, care lupta de partea francezilor, s-a făcut remarcat în timpul bătăliei. Casa regală engleză l-a recompensat pentru că a salvat viața ducelui
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
granițele franceze: încă odată simțul său de sincronizare și cunoștințele sale despre inamic au fost din plin demonstrate. Marlborough, ajutat acum și de trupele austriece al prințului Eugen, a urmărit trupele franceze împingându-le în Franța, și după un lung asediu, în 9 decembrie 1708, a cucerit fortăreața Lille, cea mai puternică fortăreață din Europa la momentul respectiv. Cu toate dificultățile unui asediu pe timp de iarnă, campania din 1708 a fost un succes remarcabil, care necesita o îndemânare logistică și
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
de trupele austriece al prințului Eugen, a urmărit trupele franceze împingându-le în Franța, și după un lung asediu, în 9 decembrie 1708, a cucerit fortăreața Lille, cea mai puternică fortăreață din Europa la momentul respectiv. Cu toate dificultățile unui asediu pe timp de iarnă, campania din 1708 a fost un succes remarcabil, care necesita o îndemânare logistică și o organizare superioare. În Anglia poziția soției lui Marlborough devenea tot mai precară. Prietenia cu regina era iremediabil distrusă, iar Sarah își
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
sale erau înfometate și visteria goală, dar cu un efort suprem Franța a răspuns apelului său și o nouă armată de 100000 de soldați , sub comanda mareșalului Villars, a fost trimisă pentru a-l constrânge pe Marlborough să renunțe la asediul orașului Mons. În ciuda apărării eroice a francezilor, Marlborough a atacat și a câștigat bătălia de la Malplaquet (11 septembrie), suferind totuși mari pierderi. Ducele a cucerit Mons în 20 octombrie, dar la întoarcerea sa în Anglia, dușmanii săi au profitat de
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
a intervenii, iar cetatea a fost nevoită să capituleze necondiționat în 12 septembrie. Chandler a scris: "Măiestria militară cu care l-a înșelat în mod repetat pe Villars în prima parte a campaniei, este de neegalat în analele istoriei militare...asediul de la Bouchain urmat de toate complexitățile sale tehnice, a fost de asemenea o manifestare a superiorității sale războinice. Datorită victoriilor strategice din 1711, aliații erau convinși că anul următor vor mărșălui spre Paris, dar Harley nu intenționa să lase războiul
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
tronul Spaniei, a fost o eroare fatală. Marlborough a fost acuzat - probabil din motive politice și diplomatice - că nu s-a bazat pe îndoielile lui, pentru a evita erorile sale. În calitate de militar, el a preferat lupta pe câmpul de bătălie, asediilor. Asistat de o echipă de experți și bucurându-se de o relație personală apropiată cu prințul Eugen, el a demonstrat de multe ori că ideile sale erau deseori avansate față de contemporanii săi. A fost un maestru în evaluarea principalelor caracteristici
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
unor linii defensive între taberele Douai și Saint-Venant. Aliații încearcă să exploateze avantajul obținut în anul anterior datorită victoriei obținute în bătălia de la Oudenaarde și a cuceririi orașului Lille. De partea lor, francezii încearcă timid să sprijine Mons, aflat sub asediu după căderea prematură a orașului Tournai la sfârșitul lui iulie. Armata Coaliției, 86000 de oameni și 100 de tunuri, compusă din austrieci și olandezi aflați sub comanda Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia se opunea armatei franco-bavareze
Bătălia de la Malplaquet () [Corola-website/Science/331794_a_333123]
-
și Polyzelos ("Peri Rhodou"). Legenda spune că fenicienii pierduseră aproape întreaga insulă și mai stăpâneau doar o cetate foarte puternică și bogată, Achaia, situată în Ialysos, care dispunea încă de numeroase provizii. Sub conducerea lui Phalanthos, ei au rezistat astfel asediului îndelungat din partea dorienilor lui Iphiclos. Un oracol le-a prezis că nu vor putea fi alungați din cetate până când corbii nu vor deveni albi și nu vor apărea pești în craterele lor (vasele în care se amesteca vinul cu apa
Iphiclos din Rodos () [Corola-website/Science/331820_a_333149]
-
Bavaria și comandantul trupelor sale, mareșalul Marsin, cunoscând obiectivul aliaților, au trimis contelui de Arco o forță de 12000 de oameni din tabăra lor principală de la Dillingen, pentru a consolida și apăra înălțimile Schellenberg de deasupra orașului. Respingând ideea unui asediu prelungit, Marlborough a decis în favoarea unui atac imediat înainte ca poziția să devină de necucerit. După două încercări eșuate de a lua cu asalt baricadele, comandanții aliați, acționând la unison au reușit să-i copleșească pe apărători. Le-a luat
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
-l informa că mareșalul Tallard se îndrepta cu o forță de 35000 de oameni prin Pădurea Neagră pentru a consolida trupele mareșalului Ferdinand de Marsin și ale Electorului de Bavaria de pe Dunăre. Aceste noutăți îl conving pe Marlborough că un asediu prelungit era inutil și în ciuda protestelor Margravului de Baden care era de părere că un atac direct ar face mai multe victime, ducele plănuiește atacul imediat. Știind că inamicul se afla la Amerdingen, generalul de Arco era conștient că dispunea
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
Cavaleria aliaților a început să apară în jurul orei 8, urmată de infanterie. La ora 10, intendentul-general a lui Marlborough, William Cadogan, a început să marcheze terenul pentru construirea taberei, pe partea râului Wörnitz, pentru a da impresia că intenționau un asediu pe îndelete. Contele de Arco, văzând preparativele lui Cadogan, mușcă momeala și părăsește supravegherea lucrărilor de întărire incomplete, pentru a lua masa de prânz la Donauwörth cu colonelul DuBordet, fiind sigur că vor avea la dispoziție restul zilei și toată
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]