4,394 matches
-
familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită de trăirile Nastasiei Filipovna din Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evitant, mai inhibat în reacții, ajunge mai rar la comportamente violente, dar acestea sunt mult mai intense și cu o mare vinovăție posteveniment. Stima de sine scăzută, neîncrederea în partener, posesivitatea, gelozia sunt caracteristici frecvent întâlnite la partenerii din cuplurile bântuite de violență. 1.7.5. Tipuri de violență în familie Când vorbim despre violența în familie sau violența domestică, ne referim atât la violența în cuplu, cât și la maltratarea copiilor sau/și a bătrânilor din familie. Identificarea corectă a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mecanismele trecerii transgeneraționale a strategiilor comportamentale violente, față de persoanele semnificative, în cadrul continuității transgeneraționale a atașamentului (Mayseless, 1991). Aspectul de destin, de lege nescrisă a trecerii transgeneraționale a violenței în cuplu, a condus la cercetări axate pe indivizi provenind din familii bântuite de violență, dar care ajungând adulți și întemeindu-și propriul cuplu nu au demonstrat comportamente de relaționare violentă față de partener. Cum se construiește reziliența acestor indivizi, ce-i face capabili să nu reproducă în viața de cuplu comportamentele violente de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
S-a dovedit faptul că chiar a asculta doar relatarea unor evenimente traumatizante poate induce la martor, fie acesta chiar un profesionist în domeniu, sindromul de stres posttraumatic (Connolly, Reilly, 2007). Walker (1984) semnala faptul că 87% dintre copiii familiilor bântuite de violență erau conștienți de existența comportamentelor violente între părinți. Alte studii arată că în medie, în proporție de 90%, copiii cuplurilor violente sunt martori la atacurile dintre părinți și 74% dintre părinții aflați în această situație le povestesc copiilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care a traversat-o. Desigur, o asemenea strategie de apărare nu echivalează cu extincția evenimentului, căci el continuă să „supureze”. Singura soluție, oricât de grea și destabilizatoare ar fi ea este ca trauma să devină o fantomă, care să-l bântuie discreționar. Pentru aceasta, individul trebuie să o privească față în față, să și-o asume și să-i dezamorseze capitalul ei poluant. Este singura cale de a o depăși, este singura cale de vindecare. Pentru aceasta este indicat ca pacientul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilul substitut pășește în viață cu un dezavantaj major, întrucât părinții îl vor compara mereu cu „statura idealizată”a defunctului, ceea ce înseamnă că din start el este deja o persoană istorizată, de unde și ambivalența care îl caracterizează. Mai apoi, este bântuit și de gândul terifiant că poate familia îi dorește moartea, ceea ce îi otrăvește suplimentar existența. Pe scurt, i se transferă programul existențial al defunctului și poate chiar prenumele acestuia. Revenind la travaliul de doliu, acesta nu se poate consuma cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe care le posed], persoanele sunt capabile s] își aprecieze propria viat] și pe aceea a celorlalți membri ai comunit]ți lor mai mult decât alte animale. Oamenii sunt singurele ființe care pot realiza planuri de viitor și care sunt bântuite de teama unei morți premature. Poate c] acest lucru semnific] faptul c] viețile persoanelor valoreaz] mai mult pentru posesorii decât în cazul ființelor senzitive care nu sunt persoane. Dac] acest lucru este adev]rât, atunci uciderea unei persoane este, din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rămas în administrarea unei instituții publice (deci de stat) cu caracter comercial și financiar, Fondul Proprietății de Stat (FPS), fiind teoretic de vânzare. Un slogan extrem de puternic a fost inventat și scandat în piețe sau scris pe garduri, pentru a bântui imagologia populară "nu ne vindem țara" și a induce frica de "proprietarii străini" și de șomaj. Între 1997 și 1999, odată cu pierderea puterii de către "foștii comuniști", statul a încercat să se retragă din ce în ce mai mult din economie. Au fost luate măsuri
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de patrimoniu în incinta pomenită, cine este răspunzător de degradare, care-i este actualmente statutul patrimonial? E de salvat o piesă de valoare (cel puțin documentară). Dacă, nu cumva, e prea tîrziu. 1994 Adio, "căruță cu paiațe"! 16 noiembrie Am bîntuit o viață Teatrul Național. Am stat în stal, în lojă, la galerie, în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrziu. 1994 Adio, "căruță cu paiațe"! 16 noiembrie Am bîntuit o viață Teatrul Național. Am stat în stal, în lojă, la galerie, în culise, am urcat în podul celest, am coborît în subsolurile lui Hades. Tot atît de împătimit am bîntuit și sufletele actorilor, multe din ele fiindu-mi foarte aproape, la un pahar sau la un vernisaj. Eram convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu atîta ignară obstinație, întrebîndu-se de traiul celor doi dictatori aici, în castelul regal. În schimb, multă lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în ploaie, pe nu știu care star al muzicii rock, fie el și tentant hermafrodit, sau ciocnind pahare cu fotbalierii și cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de marea elită românească, cea care numai și prin comportamentul ei civilizat a făurit statul român modern
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe: "Experiment-Interferențe și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai întîmplă și minuni. Dar la minuni trebuie oameni... adecvați. Cei doi oameni adecvați sînt Olga și Liviu Rusu. Iar minunea se numește conacul Negruzzi de la Hermeziu, la o zvîrlitură de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după cel de-al doilea război mondial". Dacă n-am ști ce efecte vitale are aderarea noastră la structurile euroatlantice, aceste constrîngeri cu lungă bătaie istorică ne-ar apărea drept șantaje cinice. De altfel, în forul nostru interior, atît de bîntuit de vitregii, chiar așa ne și apar. Dar... Cu ce asiatică nonșalanță răspunde Rusia cererii legitime a Germaniei de a i se înapoia marile capodopere șparlite de glorioasa Armată Roșie în timpul războiului și duse la Moscova! Rusia spune ritos, nici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nocturne. Cu ei? Aici? În buncărul sacru? Noi trei? Saltimbancii și deocheații? Da. Ne putem întreține chiar aici, pînă vin stomatologii. Despre ce? Despre toate-ale lumii, sfinte și păgîne, ingenui și licențioase. Aici, în incinta asta, în care noaptea mai bîntuie fantome? Da. Și care-acum arată ca oricare altă-ncăpere umană. Din cînd în cînd, ochii îmi cad pe tabloul ce domină sala: o alegorie trandafiriu-triumfalistă a marii minciuni totalitare. Cîți monștri mari și mici n-au exultat, în chiolhanurile lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii care-mi bîntuie pînzele boare cenușie începute acum cincisprezece ani. Din motive... necunoscute. Un singur regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorata asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în cele de unică folosință. Dar cum și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se află, în prezent, sub semnul primitivismului și al agresivității. Sărbătorile de iarnă n-au fost decît unul din prilejurile de manifestare. Învierea va fi, și ea, alt prilej. - adolescenți, dar și copii, cu apucături de japițe decerebrate și cinice bîntuie de cîteva săptămîni trotuarele și cu poftă împrumutată probabil și de la sîngeroșii killeri t.v., dar mai ales din propriul instinct primar, detonează pe furiș cel mai adesea în preajma vîrstnicilor cu vădita intenție de a traumatiza - te uiți la aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe gazon, joc întărîtat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pierderea, din motive impuse, unanim, de organismul internațional, a unui titlu olimpic de către gingașa noastră gimnastă, a declanșat un adevărat taifun. Amplificat de la o oră la alta. În stare a concura cu cele alintate cu nume de femei coapte ce bîntuie țărmurile Americii. De la bocitoarele de serviciu ale nației, unele din ele cu bărbi naționalist-ceaușiste, detectînd invariabil permanente comploturi internaționale împotriva țărișoarei, de la acestea la speculațiile stupide cu iz electoral, de la clevetirile de tarabă la gestul prim-ministrului de a scoate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu au fost teroriști! Imaginați-vă cam cum se uită actuala putere la o instituție precum Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. Pusă pe picioare (cam rahitice) de cealaltă, învinsa. Nu numai deranjantă pentru cohortele de activiști și de securiști care bîntuie acum lumea românească (publică și subterană), dar și teribil de caraghioasă în ochii lor. Din moment ce altele, ehe, sînt prioritățile momentului. Ce rictus alb are rozul premier cînd, casant, declară că nu istoria pasionează în momentul de față spiritualitatea partidului său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Just. Acum, cînd Mariana Codruț îmi răspunde la salut, bărbatul din mine simte că e mai puternic decît e. Caz notoriu de biruire a bolii prin inteligență. Și nu o boală oarecare, ci schizofrenia. Sabina Spielrein venită dintr-o copilărie bîntuită de coșmaruri, ajunsă, într-o primă adolescență, în clinica tînărului Jung, se supune vreme îndelungată analizei acestuia, între cei doi instalîndu-se progresiv un transfer amoros reciproc, avînd urmare vindecarea totală a hiperdotatei Sabina dar și înamorarea psihanalistului. despre care, culmea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin circumspecți atunci cînd avem în vedere mișcarea personalităților timpului modern ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci. Să credem oare, naivi, că un Balzac avea, în vremea lui, cînd omul din el era bîntuit de amoruri dubios interlope, de impaciența agresivilor cămătari sau de perfidele angoase ale neîmplinirii proprii, conștiința totală a genialității sale eterne? Cînd Eminescu bătea, împreună cu Creangă, birturile în itinerar stabilit de la marginile Iașilor, aveau oare cei doi certitudinea netă că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]