5,020 matches
-
găsi o explicație acceptabilă, în epoca contemporană, după sute de balete cu trăsături specifice și conținut tematic foarte variat, credem că se poate scrie o istorie în care să se vorbească numai despre ceea ce, în general, se înțelege prin termenul balet. Alți autori ca Pierre Michaut, Arnold Haskell sau Eberhard Rebling au încercat-o cu rezultate apreciabile. Precum se știe, denumirea aceasta provine probabil din cuvântul italian "ballare", și este o redenumire. În secolul 13-14 se numea "balet" o melodie care
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
înțelege prin termenul balet. Alți autori ca Pierre Michaut, Arnold Haskell sau Eberhard Rebling au încercat-o cu rezultate apreciabile. Precum se știe, denumirea aceasta provine probabil din cuvântul italian "ballare", și este o redenumire. În secolul 13-14 se numea "balet" o melodie care însoțea un anume dans, iar în Franța și versurile care se cântau în această împrejurare. Dansul avea un caracter mimetic și comporta o mică punere în scenă. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente, ajunge
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
mică punere în scenă. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente, ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de balet. Deși în Italia apăruseră înainte unele încercări de balet, e drept sub o formă mai puțin finită, după un consens unanim, data nașterii acestor divertismente o fixează „Baletul comic al reginei” ("Ballet comique de la reine)" dat la 15 noiembrie 1581
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
de reprezentații și divertismente, ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de balet. Deși în Italia apăruseră înainte unele încercări de balet, e drept sub o formă mai puțin finită, după un consens unanim, data nașterii acestor divertismente o fixează „Baletul comic al reginei” ("Ballet comique de la reine)" dat la 15 noiembrie 1581, la Palatul Bourbon din Paris.
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care primește denumirea de balet. Deși în Italia apăruseră înainte unele încercări de balet, e drept sub o formă mai puțin finită, după un consens unanim, data nașterii acestor divertismente o fixează „Baletul comic al reginei” ("Ballet comique de la reine)" dat la 15 noiembrie 1581, la Palatul Bourbon din Paris.
Balet clasic () [Corola-website/Science/302396_a_303725]
-
dramatique depuis vingt-cinq ans" ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), "Raport sur le progrès des lettres" ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și "Histoire du romantisme" ("Istoria romantismului", 1872). Este și autorul libretului pentru baletul "Gisèle" cu muzică de Adolphe Adam (1841). Théophile Gautier se stinge din viață pe 23 octombrie 1872 la Neuilly-sur-Seine, în apropierea Parisului.
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
formă a mesianismului rusesc. În ciuda represiunii din această perioadă, în Rusia a avut loc o înflorire a artelor. Prin operele unor autori precum Alexandr Pușkin, Nicolai Gogol, Ivan Turgheniev și a altora, literatura rusă a căpătat recunoaștere și statut internațional. Baletul a prins rădăcini trainice în Rusia după ce a fost "importat" din Franța, iar muzica clasică a ajuns pe culmi datorită compozițiilor lui Mihail Glinka (1804-1857). În politica externă, Nicolae I a acționat ca gardian împotriva revoluțiilor. Ofertele lui de reprimare
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha, astfel încât întreaga familie se va muta începând cu acest an în Germania, la Coburg. Maria va avea parte de o adolescență foarte scurtă, petrecută la Coburg și Rosenau, ea fiind obligată să intre în complicatul balet politico-diplomatic al căsătoriilor monarhice europene din a doua parte a secolului XIX. În aceeași perioadă, Casa Regală a României era în căutarea unei partide pentru prințul de coroană Ferdinand, menite să asigure viitorul acestei dinastii. Astfel vor fi declanșate o
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
sau desene animate că Felix the Cat având succes. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de stilul neovictorian, fustele lungi, coafuri ondulate, culorile discrete, maternitatea fiind repuse în drepturi, iar romantismul și umorul victorian erau favorite, baletul recastigandu-și audiență, iar filmele francezului Rene Clair concurând pe ecranele britanice cu comediile fraților Marx, în timp ce interesul pentru natură se dezvoltă, apărând parcuri și organizându-se croaziere în Maroc, Insulele Canare și Scandinavia. Burghezia urbană mijlocie era imensă numeric, având
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
-lea este protejată prin lege (nu se pot construi clădiri înalte sau semnificative în apropiere). Vila Pembroke este situată în interiorul parcului, având propriile sale grădini. Inițial reședința lui John Russell, acum este un restaurant. Sediul central al Școlii Regale de Balet a fost de asemenea în parc, la Vila Albă, unde elevii sunt în continuare învățați balet. Pajiștile și pădurile parcului au ca substrat un teren jos, cu un sol acid. Iarba este întreținută în general prin cosire. Parcul conține numeroase
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
Pembroke este situată în interiorul parcului, având propriile sale grădini. Inițial reședința lui John Russell, acum este un restaurant. Sediul central al Școlii Regale de Balet a fost de asemenea în parc, la Vila Albă, unde elevii sunt în continuare învățați balet. Pajiștile și pădurile parcului au ca substrat un teren jos, cu un sol acid. Iarba este întreținută în general prin cosire. Parcul conține numeroase terenuri acoperite cu copaci (de o densitate mai mare sau mai mică), multe dintre ele create
Richmond Park () [Corola-website/Science/303387_a_304716]
-
aristocrație americană. Ei condamnă calitatea inferioară a actului cultural, afirmând că e mai importantă calitatea decât cantitatea. Toffler definește "consumatorul de cultură" ca fiind o persoană care vizitează sălile muzeelor, asistă la spectacole de teatru și operă, vizionează recitaluri de balet sau filme de artă. Autorul remarcă că înainte de cel de-al Doilea Război Mondial femeia era răspunzătoare de a aduce cultura în cămin. Această situație se schimbă după război, când a avut loc creșterea proporției bărbaților în publicul cultural. Acest
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
tineri interesați din ce în ce mai mult de actul cultural. În campusurile americane s-a dezvoltat un nou sistem, care susține înființarea de instituții culturale chiar în interiorul campusului. Astfel studenții devin producători de cultură prin piesele de teatru jucate, concertele susținute, echipele de balet formate. Elitiștii culturii afirmă că astfel de inițiative nu fac decât să coboare standardele de calitate ale culturii. Cu toate acestea, Toffler afirmă că funcția universităților este de a fi un promotor al avangardei culturale, al inovației în domeniul artistic
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
a primit o slujbă la Union Carbide, în Charleston, Virginia de Vest și au fost nevoiți să se mute. În 1990 Jennifer Garner a absolvit Liceul George Washington din Charleston, unde cânta la saxofon. A mai studiat nouă ani de balet înainte de a se înscrie la Universitatea Denison pentru a studia ingineria chimică. Când a realizat că îi place mai mult actoria decât știința și-a schimbat obiectul de studiu. A absolvit Universitatea Denison în 1994 și și-a continuat studiile
Jennifer Garner () [Corola-website/Science/302897_a_304226]
-
și în final pentru "Le Bourgeois Gentilhomme" (Burghezul Gentilom), o altă capodoperă a sa. Se pretinde a fi în particular dirijata împotriva lui Colbert, ministrul care îl condamnase pe fostul său, Fouquet. Colaborarea cu Lully s-a încheiat cu un balet tragic, "Psyché", scris cu ajutorul lui Thomas Corneille (fratele lui Pierre). În 1671, Madeleine Béjart moare, iar Molière suferă din pierderea să și din pricina înrăutățirii bolii sale. Totuși, a oferit o piesă de succes, "Leș Fourberies de Scapin" (Vicleniile lui Scapin
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Videmanette, o școală particulară din Rougemont, Elveția. În acea perioadă l-a cunoscut pe viitorul ei soț, care ieșea cu sora ei, Lady Sarah. Diana se remarca la înot și scufundări și își dorea să fie balerină. Ea a făcut balet o perioadă de timp, însă având 1,80 m înălțime, era prea înaltă pentru a deveni balerină profesionistă. Diana s-a mutat în Londra înainte de a împlini șaptesprezece ani și a locuit în apartamentul mamei sale, căci mama ei locuia
Diana, Prințesă de Wales () [Corola-website/Science/299480_a_300809]
-
public. Numeroase companii de teatru au considerat că potențialul dramatic și poetic al operelor "alchimistului" pot fi adaptate pentru scenă. Alchimistul a fost adaptat și jucat pe scene de pe toate cele cinci continente, în diferite forme - muzical, teatru dansabil sau balet, teatru de păpuși, dramă, operă. În România, Alchimistul se joacă în decembrie 2005 la Teatrul Odeon din București. Cartea va apărea pe Broadway doar sub formă de muzical. Au mai existat și alte cărți adaptate pe scenă (ex: "Veronika se
Alchimistul () [Corola-website/Science/299011_a_300340]
-
sprijine poziția primului ministru Neville Chamberlain față de Adolf Hitler. Spre deosebire de zgomotoșii ani '20, anii '30 devin nostalgici, triști, dominați de stilul neovictorian, fustele lungi, coafuri ondulate, culorile discrete, maternitatea fiind repuse în drepturi, iar romantismul și umorul victorian erau favorite, baletul recastigandu-și audiență, iar filmele francezului Rene Clair concurând pe ecranele britanice cu comediile fraților Marx, în timp ce interesul pentru natură se dezvoltă, apărând parcuri și organizându-se croaziere în Maroc, Insulele Canare și Scandinavia. Burghezia urbană mijlocie era imensă numeric, având
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
preluarea funcției de director la "Le Théâtre de la Gaîté" Offenbach speră să repete succesul pe care-l repurtase în 1858, transformând "Orfeu în infern" într-o feerie. Schimbările atraseră după sine decoruri și costume mai fastuoase, precum și unele numere de balet. Acțiunea era în noua prelucrare des întreruptă, de pildă de dansul elevilor la conservator, de baletul orelor în Olimp sau de cel al muștelor în Infern. Muzica de balet compusă cu această ocazie nu a mai atins nivelul compozițiilor inițiale
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
-l repurtase în 1858, transformând "Orfeu în infern" într-o feerie. Schimbările atraseră după sine decoruri și costume mai fastuoase, precum și unele numere de balet. Acțiunea era în noua prelucrare des întreruptă, de pildă de dansul elevilor la conservator, de baletul orelor în Olimp sau de cel al muștelor în Infern. Muzica de balet compusă cu această ocazie nu a mai atins nivelul compozițiilor inițiale. Libretiștii versiunii originare adăugară piesei încă un act, extinzând numărul tablourilor de la patru la doisprezece și
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
după sine decoruri și costume mai fastuoase, precum și unele numere de balet. Acțiunea era în noua prelucrare des întreruptă, de pildă de dansul elevilor la conservator, de baletul orelor în Olimp sau de cel al muștelor în Infern. Muzica de balet compusă cu această ocazie nu a mai atins nivelul compozițiilor inițiale. Libretiștii versiunii originare adăugară piesei încă un act, extinzând numărul tablourilor de la patru la doisprezece și prevăzând un număr mult mai mare de personaje. Piesa a fost până la urmă
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
versiunii originare adăugară piesei încă un act, extinzând numărul tablourilor de la patru la doisprezece și prevăzând un număr mult mai mare de personaje. Piesa a fost până la urmă reprezentată cu ajutorul a 120 membri de cor și a unui corp de balet care număra 68 de dansatoare. Mașinistului șef al teatrului i se datorară efecte de scenă și tablouri nemaiîntâlnite până atunci în lumea teatrului. Olimpul era înfățișat înainte de deșteptarea zeilor într-un tablou în care un orologiu se ivește din nori
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film. Un absolvent al Conservatorului din Sankt Petersburg, Prokofiev și-a făcut un renume de compozitor-pianist avangardist, devenind cunoscut pentru o serie de lucrări disonante și virtuoze pentru instrumentul său și prin
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
și virtuoze pentru instrumentul său și prin primele sale două concerte pentru pian. Primul succes al lui Prokofiev în afara arealului pianistic a fost lucrarea orchestrală "Suita scită", o suită ce cuprindea muzică ce Prokofiev a compus-o inițial pentru un balet comandat de Serghei Diaghilev. Diaghilev a comandat încă trei balete din partea lui Prokofiev: "Bufonul", "Pasul de oțel" și "Fiul risipitor" - care la vremea producțiilor originale aveau un succes răsunător. Totuși, cel mai mare interes al lui Prokofiev a fost opera
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
concerte pentru pian. Primul succes al lui Prokofiev în afara arealului pianistic a fost lucrarea orchestrală "Suita scită", o suită ce cuprindea muzică ce Prokofiev a compus-o inițial pentru un balet comandat de Serghei Diaghilev. Diaghilev a comandat încă trei balete din partea lui Prokofiev: "Bufonul", "Pasul de oțel" și "Fiul risipitor" - care la vremea producțiilor originale aveau un succes răsunător. Totuși, cel mai mare interes al lui Prokofiev a fost opera și a compus câteva asemenea lucrări, inclusiv "Jucătorul" și "Îngerul
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]