KorAP: Find »[drukola/base=barbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...249 >

6,215 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

am îndreptat spre el. Avea hainele pătate de vomă și oasele îi ieșeau în afară, de parcă s-ar fi îmbinat între ele în unghiuri aiurea. Răsuflarea îi duhnea, avea ochii gălbejiți, privirea pierdută, iar pielea care i se zărea de sub barba albă și aspră îi era plină de vinișoare sparte. M-am aplecat să-l ajut să se ridice, dar m-a respins, bolborosind: — Scheisskopf! Kleine Scheisskopf! L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pisici care adulmecau niște conserve de ton pe jumătate goale. Când am dat să mă apropii, m-au scuipat. Am aruncat cu un scaun după ele și m-am întors la tata. Se sprijinea de balustrada verandei și își mângâia barba. L-am apucat de braț, de teamă să nu se ducă de-a dura, și, înghițindu-mi lacrimile, l-am rugat: — Spune ceva, tati! Scoate-mă din minți. Spune-mi cum ai reușit să distrugi casa în halul ăsta într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
uitându-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să-mi spui Russ, să știi. — OK, Russ. — Ce-ați aflat tu și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu un bâzâit. Cel care o pervertise pe Kay Lake se ridică. Anii petrecuți la mititica își puseseră amprenta asupra lui: durul cu fața ascuțită din fotografiile apărute în ziarele din ’39 era acum dărâmat, cu trupul umflat și cu barba încărunțită, iar tunsoarea lui pachuco era la fel de demodată ca și costumul luat de la Armata Salvării. Am intrat împreună cu Fritzie. Salutul lui De Witt a fost unul ușor impertinent, cu o undă de servilism bine dozat. — Polițai, nu-i așa? Ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și acolo nu-i nici apă curentă, ca să fi putut spăla cadavrul. Iar Carroll s-a interesat în trei state pe unde a umblat Dulange între 10 și 17 ianuarie - bodegi, spitale, jocuri de noroc. Tocmai am luat-o-n barbă: franțuzul a fost la spitalul-închisoare St. Patrick din Brooklyn între 14 și 17 ianuarie. Diagnosticat cu o formă gravă de delirium tremens. A fost externat în dimineața aia și peste două ore a fost arestat în gara Pennsylvania. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cârlige libere și am înțeles ce urma să se întâmple. Fritzie le desfăcea țicniților cătușele de la spate și le prindea mâinile în față. Eu am stat deoparte, observându-le reacțiile. Tremuratul bătrânului Bidwell devenea din ce în ce mai pronunțat. Durkin bolborosea ceva în barbă. Orchard rânjea disprețuitor, cu capul aplecat într-o parte, ca și cum coafura lui pomădată ar fi atârnat prea greu. Doar Charles Issler părea suficient de lucid să poată înțelege situația în care se afla. Își frământa neliniștit mâinile și ne săgeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și cinci la sută în relații cu publicul. — Bună ziua. Detectivul Blyewell, dacă am reținut bine... M-am ridicat. Ne-am strâns mâinile. Eu mi-am dat seama că Meeks e uluit de hainele mele neschimbate de două zile și de barba mea de trei zile. — Mă numesc Bleichert. — Firește. Cu ce vă pot ajuta? Am niște întrebări legate de un caz mai vechi, la care ați colaborat cu Omuciderile. — Aha. Să-nțeleg că lucrați la Biroul Omucideri? — Nu, la Patrulă, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
din timpul de emisie, iar un cinematograf din Hollywood readucea în centrul atenției mai multe filme din seria Keystone Kops. La ora de închidere a barurilor mă simțeam eu însumi ca un Keystone Kop și arătam ca un vagabond - cu barba neîngrijită, cu hainele murdare, cu mintea plecată la plimbare. Când bețivii dornici de mai multă băutură și prietenie au început să nu mă mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare pustie, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

de spus. Ea Îl privi Încă o dată furioasă și porni mașina și făcu apoi o Întoarcere din trei mișcări pe drumul alunecos Înainte de a dispărea cu zgomot În Întuneric. Logan privi farurile din spate estompându-se, trase o Înjurătură În barbă și apoi se Îndreptă agale către cort. Fetița zăcea În același loc În care Isobel o lăsase, echipa de la Identificări fiind mult prea ocupată să urmeze indicațiile legistei pentru a-i Îndeplini ordinele. Logan oftă și se aplecă deasupra boccelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
sau un avocado. Se auzi o scârțâitură, zgomotul unui televizor și apoi sunetul unei Încuietori trase. Apoi o cheie Întoarsă În yală. Ușa fu deschisă de un bărbat abia trecut de 30 de ani, cu părul lung, nasul Încovoiat și barba Îngrijită. — Bună... fu tot ce reuși să spună. Watson ajunse dintr-o săritură lângă el, Îl apucă de braț și Îi arătă o modalitate de a-l Îndoi pe care natura nu o prevăzuse. — Ce dra... hei! Îl forță să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de complezență pentru a sparge gheața, când cineva vorbi În spatele lui, făcându-l să sară În sus de frică. — Brrrrr... La o parte, nu cred că mai rezist mult În picioare. Logan se Întoarse și văzu un tânăr ciufulit, cu barba țeapoasă și cu ochii Încețoșați, Îmbrăcat În haine de stradă, scărpinându-se În fund și așteptându-l pe Logan să elibereze calea către bucătărie. — Scuze, murmură Logan, lăsându-l pe tânăr să treacă de el și să se prăbușească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
masă și aruncă alte câteva bucăți de șuncă În tigaie. — Ăăă... mersi, spuse Logan. Tânărul mahmur care stătea pe latură opusă a mesei arăta vag familiar. Era vreunul din echipa de căutări? Era cel care vărsase bere peste tipul cu barbă de la Investigații? Watson trânti alt sandviș cu șuncă pe masă, de data aceasta În dreptul agentului care mormăi. — Nu trebuia să faci de mâncare, spuse Logan zâmbindu-i lui Watson, În timp ce aceasta așeza ultima serie de felii de șuncă În tigaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
un foc electric mort, avusese parte de o educație clasică. — S-a Îmbolnăvit și s-a dus, continuă Hoitarul, ridicând pentru prima dată ochii din pământ. Acum e cu Domnul. Era un bărbat arătos, dacă priveai dincolo de noroi, jeg și barbă. Un nas mândru, ochi căprui de piatră, inteligenți, obraji Îmbujorați din cauza vremii. Dacă Îi faci o baie și Îl bărbierești, nu va arăta nelalocul lui Într-un loc precum Royal Northern Club, unde elitele orașului servesc mese scumpe cu câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat toată ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
perete și se Închise la loc. Inspectorul Insch se năpusti Înăuntru, Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Hoitarul. Era destul de murdar și-atunci, dar măcar nasul nu-i arăta ca și cum cineva Îl pocnise cu un baros. Vânătăile deja i se Întindeau pe față și un ochi Îi era Închis din cauza umflăturii, cu pielea de un purpuriu intens. Barba Îi era curată și țepoasă pe-o parte, unde cei de la spital Îi spălaseră sângele uscat. Buza Îi era umflată ca un cârnat și zvâcnea de fiecare dată când zâmbea. Ceea ce nu se Întâmpla des. Acuzațiile aduse Împotriva lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era chinuită și joasă. — Cum să-i ajut pe vizigoți să despoaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
iar Logan Își ridică privirea și-l văzu pe inspectorul Insch Îndreptându-se către tejghea pentru a lua ca de obicei: supă scoțiană, macaroane cu brânză și cartofi prăjiți, pandișpan cu gem și cremă. — Te rog, Doamne, spuse Logan În barbă, fă să se ducă să stea În altă parte... Dar Insch Își roti privirea prin cantină, Îl văzu pe Logan și o luă drept spre masa lui. — Bună ziua, domnule. Logan Împinse la o parte lasagna pe jumătate mâncată. Spre imensa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Același Duncan Nicholson care dăduse peste cadavrul unui băiat de trei ani asasinat. Într-un șanț plin de apă, ascuns sub un placaj, În Întuneric, În ploaia care cădea cu găleata. Ce cauți aici, mic ticălos? Își zise Logan În barbă. Nicholson nu era din Mastrick. Locuia la Bridge of Don, de cealaltă parte a orașului. Cam lung drumul pentru o zi de rahat ca asta. Și mai era și sacoșa. Sau ce era În ea. — Mă-ntreb... Dar șirul gândurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era salopeta albă de hârtie, pe care i-o dăduseră cei de la Biroul de Investigații când Îi luaseră hainele pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu fasole boabe... Logan găsi ceea ce căuta pe podeaua de lângă tejghea - un teanc gros de ziare proaspete, Încă Învelite În plastic protector pentru ca zăpada să nu Înmoaie hârtia. Proprietarul, un tip masiv cu trei degete lipsă la mâna stângă, o barbă căruntă și un dinte de aur, mormăi un bună dimineața În timp ce desfăcea plasticul. — Isuse, zise el, luând un ziar din teanc și ținându-l astfel Încât Logan să poată vedea prima pagină. L-au avut pe ticălos și i-au dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
așeză În spatele biroului său. — Vedeți voi. Peste două săptâmâni, se va fi terminat și totul va reveni la normal. Totul va fi bine. Greșit. 22 Inspectorul Insch Îl conduse pe Logan la camera principală de anchetă, mormăind și Înjurând În barbă tot drumul. Nu era mulțumit. Logan știa că ideea comandantului de a-l unge pe Colin Miller nu se Încadra În viziunea despre lume a lui Insch. Reporterul făcuse ca toată țara să Îl numească incompetent. Insch voia răzbunare, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
naiba. Miller Își scoase șapca Îmblănită, scuturând zăpada Între scaunele din spate. Îmi pare rău, Jerry. Du-te să aștepți În mașină. E niște cafea Într-un termos sub scaunul șoferului. Să nu mânânci toți biscuiții cu ghimbir. Înjurând În barbă, fotograful coborî din mașină În mulțimea de jurnaliști și În ninsoarea deasă. — Așa, zise Logan În timp ce mergeau Încet prin viscol. Hai să fim siguri că regulile sunt clare: avem drepturile editoriale pentru orice articol. Noi dăm fotografiile. Dacă e ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de cum fusese scăpat basma curată Gerald Cleaver. Logan stătea la bar, așteptând să-l servească vreunul dintre australienii cei spălăciți și-l asculta pe un tip gras cu un tricou galben strălucitor, care se lega de un bătrânel slăbănog cu barbă, În tricou și vestă. Cleaver era un gunoi. Cum de putuse poliția s-o dea În halul ăsta În bară și să-l lase pe psihopat să scape? Era clar că era vinovat Cleaver, cu toții copiii ăștia morți care tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu negru, o fată, nouă iepuri, o căprioară... Ochii i se Încețoșară, iar vocea Îi deveni dură. Frumusețile mele moarte... O lacrimă scânteietoare i se scurse din ochi, trecu printre genele lungi ca să alunece pe pielea veștedă a obrazului În barbă. Insch Își Încrucișă brațele și se rezemă pe scaunul său. — Deci ai dus fetița În „colecția“ ta... — Mereu le duc acasă. Mereu. Pufni. Nu poți să le arunci pur și simplu, ca pe gunoi. Nu și lucrurile moarte. Nu lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]