7,814 matches
-
amănunte complete. Când a auzit că e vorba de chiar nepotul monseniorului, ancheta ei a devenit și mai riguroasă. Cât despre Mika-Le, nepăsătoare de secretul confesional, povestise tot colegelor și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească, se pricepe. A fost scandal. Pe bietul popă l-au caterisit în Deltă. Sunt pe acolo sate întregi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și mai ales distracția enormă pe care i-o procura spaima bietului bătrân la auzul celor mărturisite. îi plăceau de pe atunci jocurile periculoase. Noi o știm numai mută, dar probabil când vrea să vorbească, se pricepe. A fost scandal. Pe bietul popă l-au caterisit în Deltă. Sunt pe acolo sate întregi de nemți. E locul de exil al cuvioșilor. Pe Mika-Le au trimis-o pachet cu bagajele ei la moșie, însoțită de o călugăriță și de o scrisoare, în care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
păcătos cumva, dar nici moral. Era, desigur, îndoielnic. Mini credea că doctorul Rim va rămâne astfel pentru totdeauna, clar că în ziua discursurilor funerare asupra înaltelor sale virtuți, va râde pe dinăuntru. Nu doar că Mini se gândea la moartea bietului Rim - dimpotrivă, lipsa lui de pe decor i-ar fi știrbit din obiceiuri și, mai ales, ce ar fi devenit descoperirile pe care le nădăjduia do la dînsul! 82 83 Nici nu avea Mini vreo imaginație crudă și asasină: dar la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Hallipa în vorba lui Rim era ceva neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-a adus bietul om, el singur. Hallipa în formă de "biet om" era ceva peste fire! Lina întrebă mai întîi cu îngrijorare ce făceau Rim și Lică, și cum Mini, ca să nu o sperie, îi spuse că vorbesc liniștiți, ușurată dintr-o parte
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
neobicinuit și admirația lui, strămutată de-a dreptul de pe Lenora pe bărbatul ei, o surprindea și o îndruma spre noutăți mari. - Să fi văzut ieri ciorchinele de păsări calde! Le-a adus bietul om, el singur. Hallipa în formă de "biet om" era ceva peste fire! Lina întrebă mai întîi cu îngrijorare ce făceau Rim și Lică, și cum Mini, ca să nu o sperie, îi spuse că vorbesc liniștiți, ușurată dintr-o parte, începu a mărturisi grijile mari pe care i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
datoria de a o îngriji, pe de alta căpătau un fel de milă, de superstiție. Frigurile, credea Lina, erau paludice, ceea ce necesita mai rnult încă schimbarea localităței, dar anemia generală și starea inimii, mai ales, te opreau să necăjești o biată bolnavă, pe care ideea plenarei o ucidea. - Se pierde moșia! Se pierde tot! Eu mor dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora așa de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Adolf Bunescu - actorașul. Elena s-a trezit într-o bună zi cu Drăgănescu că intervine pe lingă ea ca să se împace și să primească pe sora ei mai mică. E o datorie de familie să nu lase în părăsire pe biata fată nevinovată. Un discurs tîmpit! De unde putea ști, săracul! Spunea cu bună-credință o poveste, pe care i-o debitase Scampolo. . . Drăgănescu, convins de spusele ei, nu știa cum să procedeze ca să nu ofenseze pe socri, de aceea a cerut Elenei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
obosit, intra pe barieră, cu pușca pe umăr, în costumul lui de vânătoare, cu cizmele înalte de căprioară scâlciate de lungimea de un veac, parcursă de la cucerirea primei sfori de pământ de către doamna Calliope și până acum, când rămăsese un biet burghez nomad, care aducea cu el abia pânza unui cort, pe care să-1 întindă în marginea orașului. Un gentilom ruinat, încovoiat de greutatea răspunderii de a fi compromis nobleță unei generații: Cine mai e acum Doru Hallipa?" Mini simți problemele
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și vidul emoțional! Ca o concluzie de lucru, credința lor provoacă o dependență bolnavă și întuneceala minții. Într-o megalomanie dezarmantă, piticaniile respingătoare cred că Zeul le-a făcut după "chipul și asemănarea" lui... adică DIVINITATEA ar fi matrița lor! Biete dobitoace! Unii dintre ei cred că Omphal nu poate fi "cunoscut", dar artificiul ăsta nu mai salvează nimic! Culmea contradicției, își preamăresc zeul pentru că-i vrea ignoranți, temători și lași. Lipsiți de demnitate, formează de bunăvoie mari mase de manevră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Dumnezeu. Gândul doar, poate să călătorească astfel, de la parte la întreg, blând ca mâinile pline de ulei ale unui maseur din hammam . Amrita și-ar dori să poată gândi așa întotdeauna. Ce grozav ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Pran Nath este, garantat, de cea mai bună calitate. Pran Nath nu este singur pe terasă. Tinerei servitoare i s-a cam desfăcut sariul la spate lăsând să se întrevadă carnea tuciurie, netedă și toată șira spinării. A asudat biata fată, pielea îi strălucește în lumina soarelui și abia mai ține mătura într-o mână, inspirând adânc un aer în care se simte mirosul puternic de ceapă care vine din dormitorul stăpânului. Sub sariul decolorat de atâta spălat, Pran Nath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de spații, lipsite de aer. Această agonie prelungită, graba servitoarelor, încurcăturile și scenele de oroare care se petreceau în camerele de sus, îi erau foarte neplăcute. Nu voia să-și imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor pe pereții exteriori ai colibelor ca decorații. Ignorând prezența mută, dar plină de adorație a lui Malcolm, Elspeth asculta vrăjită poveștirile despre acei bieți oameni care se închinau idolilor, care erau înșelați de preoții locali, și se îndrăgosti. Pe măsură ce-și depăna povestea, ochii pastorului ardeau cu asemenea pasiune, încât, în câteva clipe, imaginea vagă a lui Malcolm care începuse să se insinueze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
occidentul se întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era ceva prea îndepărtat pentru ea, o transpunere prea măreață a ceea ce știa ea. Biete ziduri văruite în alb, față de sculpturile elaborate. Moderație în totul, față de excesul de veselie. Se ascundea de Andrew, așa cum și el se ascundea de ea și, în timp ce ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Da, cu Viceroy. Și dumneavoastră? Nu v-am văzut pe punte. — Nu, eu îmi aștept sora. Am crezut că vine cu acest vapor, dar cred că am greșit data. Niciodată nu țin minte datele. — O, știu ce vreți să spuneți. Bietul băiat! Sper să apară. Curând, se trezește înconjurat de hamali și aranjează ca bagajele celor două femei să fie duse la hotelul Taj Mahal. L-au crezut imediat. Pentru ele, este Nigel Watkins, Topograf. Bătrâna se agită prea mult, rătăcindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
printre chicoteli. Spune-o din nou. — Te iubesc, repetă Bobby, devenit brusc sfios. — Mă iubești? O, dragă, mă iubești? Poate că lucrurile se mișcă în direcția cea bună. Bobby desface brațele. Rămâi acolo, soldat! Mă iubești? Dumnezeule, bietul de tine! Biată corcitură. N-ai idee, nu? — Ba da, protestează Bobby neconvigător. Corcitură? Stai puțin. Ce vrea să spună cu asta? — O, nu-ți face probleme, zice ea, văzându-i chipul. Ești foarte bun. Foarte convingător. Pe ei poți să-i prostești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dimineața) se adaugă la această impresie neplăcută, negativă. Cine ar fi crezut că dintr-o astfel de brută ar putea să răsară un chip atât de delicat, ca acesta? Spavin nu-și mai amintește dacă a cunoscut-o vreodată pe biata femeie, mama băiatului. Probabil că nu, întrucât căsătoria lor a avut loc după mutarea la Darjeeling. Cu toate acestea, se vede că era extrem de frumoasă. Ca orice om cu sensibilități poetice, Spavin consideră că pe fizionomia cuiva se poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ale cărei petale strălucitoare sunt colorate galben cu roșu. — Ophrys apifera, cunoscută sub denumirea de Orhideea Albină. Da, draga mea, tu ești aceea. Cu alcătuirea ta de albină femelă grațioasă, cu parfumul tău incitant. Destul de bună ca să-l ademenească pe bietul bondar, lovit de pasiune. Destul de frumoasă ca să-l atragă iremediabil. Noble se apleacă spre Jonathan, care adună cioburile de pe podea. Noi nu ne-am născut, domnule Bridgeman. Am fost făcuți. Eu, de exemplu, n-am simțit dintotdeauna că aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe căldură. Nu știe cum suportă Bridgeman. Din fericire, el nu trebuie s-o suporte prea mult, pentru că a doua zi pleacă spre o petrecere pe Coasta de Azur. Pe Jonathan îl trădează chipul său chinuit. Bietul Bridgeman, râde Muskett. Bietul funcționăraș Bridgeman, care muncește pentru Patter toată vara. Poate o să aibă noroc altă dată. După această discuție, birourile de la Spavin & Muskett i se par un iad. Face toată treaba cufundat într-un nor de gelozie, torturat de imaginea lui Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din Londra nu prea acceptă boemianismul decât să citească despre el și atunci dacă este scris de autori străini. — Știi, Johnny, îi spune Levine, nu cred că este fata potrivită pentru tine. E cam iute. Uite ce i-a făcut bietului Tredders. A ajuns o umbră, o umbră jalnică. Sfâșiat de dor, incapabil să mai lucreze.Tu ești un tip adevărat. De ce nu-ți găsești o tipă decentă, una care îți poate fi parteneră de brige și călărie? Uit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de această dată să se ferească din calea bietului trup omenesc, în tumbele lui teribile și bizare, descrise în văzduh, Homer văzu sau crezu că vede, deoarece în acele câteva clipe de când își venise în fire mintea lui se agita ea însăși febril în gol, cerul împletindu-se amețitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
zona lichidă, trupul său fu acoperit de o peliculă care, pe de o parte îl izola, iar pe de alta îi extrăgea din apă oxigenul. Violența cu care Homer se prăvălise în fluviu a fost totuși atât de mare, încât bietul om s-a pomenit din nou groggy. Poate că acolo, în adânc, s-a lovit de ceva (niciodată n-o să cunoaștem exact împrejurările), cert este că pojghița de protecție i-a fost sfâșiată, pe când el se mai afla pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există ură? Noi, oamenii „civilizați“, nu ne mân căm unii pe alții în fiecare moment
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că nici în închisoare nu se lăsaseră de bârfe. Când cineva a adus zvo nul că Celibidache se încurcase cu o româncă puțin cam trăsnită, Suzanne ar fi spus: „Asta trebuie să fie sora mea.“ — Vorbește-mi despre tatăl tău... — Bietul de el s-a pitit într-un pod, la dracu-n praznic, n-avea decât o sobă înghețată, acolo se mai adăpostiseră și nu știu câte pisici. Îmi făceam atâta sânge rău că l-am lăsat acolo... — Mă întreb cum îi era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit tot timpul urechile să aud și să înțeleg ce se întâmpla în biata noastră țară. — Când te-ai întors? am întrebat-o, văzând că își pironise ochii în gol. — În 1974 prima oară împreună cu Sergiu, apoi mai des după revo luție, când nu m-am mai temut că aș putea s-o pățesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]