5,205 matches
-
Press, 2005, pp. 46-47. 39 Cf. Berdyaev, op. cit., p. 84. 40 Cf. Mircea Eliade, Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 75. Vasiliada Sf. Vasile cel Mare este cel mai bun exemplu al modului în care creștinismul a valorizat suferința, transformând blestemul în binecuvântare 41 Löwith, op. cit. p.170. 42 Cf. E. Harris Harbinson, "The Marks of a Christian Historian", în God, History and Historians: Modern Christian Views of History, C.T. McIntire (ed.), Oxford University Press New York:, 1977, p. 339. 43 Löwith
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
împinge puțin (oamenii se uită ciudat - ce-i ăsta, film?), dar se grăbește să ajungă undeva. Își cere scuze, spune că e greu și nu mai poate împinge. Țiganca urlă disperată să n-o lase în mijlocul drumului și aruncă niște blesteme pe care, din fericire, fata nu le-a priceput. Ce concluzie am tras eu din toate astea? Că ar fi cazul s-o las mai moale cu facerea de bine (pentru că orice faptă bună are și ea o limită). Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Bulgakov ori Cehov, sau ale unor Ilf, Petrov și Zoșcenko ar avea de suferit substanțial. Mă bucur că ai dedicat un elogiu funcționarului, acest Don Quijote al literaturii clasice și moderne. Așa că să nu dea Dumnezeu să rostim vreodată cele două blesteme/ânjurături rusești atribuite acestei specii: „Să dea Dumnezeu să trăiești dintr-o singură leafă!“ sau „Ia mai du-te tu în contabilitate!“. Cred că fiecare cetățean cinstit care a gustat din suferințele și bucuriile funcționarului înțelege perfect aceste mesaje. Dulcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
sine, ori rațiunea de a fi a românismului din Ardeal este cu desăvîrșire știrbită [...]. Ori treceți acum munții spre ei ca să-i scăpați, ori rugați pe Dumnezeu să ridice munții pînă la cer, ca să nu poată pătrunde la voi glasul blestemelor lor“. Orice tergiversare era considerată nejustificată, căci „România e sufletește în război din ziua în care și-a dat seama că tendința firească de a uni granițele etnice cu cele politice își va smulge triumful definitiv pe urma acestei încăierări
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Rusia fiind obligatorie pentru realizarea unirii cu țara a românilor din Austro-Ungaria, dar poezia Vorbeau azi- noapte două ape probează că autorul avea conștiința suferințelor românilor de aici, aceeași cu a românilor din Imperiul Habsburgic: N-auzi cum strigă Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sună-n bucium pîrcălabii/ De la Soroca și Hotin?/ Eu simt cum matca mea tresare/ De-al amintirilor șuvoi,/ Arcașii lui Ștefan cel Mare/ Îmi cer azi moaștele-napoi/.../ Nedumerirea mă supune/ Cînd rostul patimii v-ascult
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
meu, arhetipul meu, coloana mea vertebrală" (p. 210), cea care i-a subminat edificiul încrederii în sine și în ordinea lumii a fost mama, cumplită în egoismul ei rece, verbalizat în registrul arhaic, însă cu nimic mai puțin grav, al blestemelor pe care le rostea neobosit la adresa celor din jur, în special a copiilor săi. Cartea poate fi citită ca o cronică a iubirii nevrotice a unei fiice culte pentru mama sa, o femeie simplă, respectând valorile lumii tradiționale și trăind
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
moartea tatălui, petrecută într-un mod ce va imprima romanului una dintre principalele sale linii tragice: accidentul violent de muncă în urma căruia acesta își pierde viața devine o "emblemă a sângelui", un pattern misterios ce se va repeta, cu stăruința blestemului sau a erorii tragice ce se cere răscumpărată până departe în neam. Tabita îi vede pe ai săi murind "de sânge", nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
stăruința blestemului sau a erorii tragice ce se cere răscumpărată până departe în neam. Tabita îi vede pe ai săi murind "de sânge", nefericiți și însingurați, și, în ciuda cenzurii rațiunii, asociază soarta cumplită a acestor morți capacității destructive nelimitate a blestemelor mamei sale, cea mai nefericită și mai însingurată dintre toți. Psihanalitic, romanul resuscitează câteva nuclee de tensiune ce nu fac niciun favor, stilistic sau de compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
compoziție, întregului narațiunii. Din contră, frecvența trimiterilor culturale, precum și inserția unor elemente ce țin de imaginarul tragediei, încarcă inutil povestea, suprapunând nepotrivit registre fundamental diferite. În forme diluate, tragismul se păstrează la nivel verbal : mama se află în posesia unui blestem absolut, ce vizează deopotrivă violența și incestul, însă acesta e rezervat celeilalte fiice, Ana. Asupra Tabitei sunt îndreptate alte arme cu bătaie lungă, fie tot de ordin verbal, fie simbolic. Spre exemplu, faptul că mama îi aduce un buchet din
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
-o târziu, abia la a treia lectură: unul dintre cele mai versatile "bunuri" ale culturii occidentale, trecut prin nenumărate nuanțe și prefaceri, inocența, are cel mai adesea o natură tragică și subversivă, nefiind un dar, ci o traumă și-un blestem. Nathan Zuckermann, alter-egoul ficțional deja clasic al romanelor lui Roth, proiectează în eroul său din adolescență, Seymour Irving Levov - supranumit, datorită neobișnuitei sale înfățișări nordice, "Suedezul", - Visul American, în deplinătatea lui utopică și naivă. Fiul unei familii de evrei înstăriți
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
îl merită", iar despre curtea imperială austriacă, unde crescuse, foarte catolică, spunea că "preoții sunt vinovați că au ținut poporul în abjecție cu ajutorul unor superstiții, care au îngăduit sacerdoțiului și aristocrației să acționeze după bunul lor plac"9. Ca un blestem, numeroase familii domnitoare din Europa au fost atinse de boli ereditare, mai ales de hemofilie, o anomalie genetică de care sunt atinși doar băieții, dar care e purtată exclusiv de femei. Transmiterea se face conform geneticii lui Mendel 10. În
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un zar, lege de fier În fața căreia erau neputincioși chiar și zeii. Cea comunitară, socială, Îți este „dată” odată cu cei În mijlocul cărora te-ai născut și format și are cumva „față antică”, Îți apare și ți se impune ca un blestem sau ca un privilegiu, precum „vremea”, capricioasă și disprețuitoare la nevoile stringente umane. În ce mă privește, m-am „legănat” Între cele două și, prin aceasta, nu m-am depărtat prea tare de traiectul cuiva aflat În „magma umană” a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fost condamnat să bea cucută. (O altă primă alegere a „destinului individual” În „disprețul” celui „public”, care, În vremea sa, În secolul IV Î.Cr., ca și azi, era mai mult decât o lege, era o fatalitate, un fel de blestem și o revoltă - un semn de „autoexil” voluntar, blamabil În cel mai Înalt gradă Eul meu, În formele sale prime, orbecăitoare, „suspecte”, mi-a apărut pe la 16 ani și țin minte momentul cu o anume precizie deoarece l-am făcut
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literar, Încercând să-mi pierd accentul provincial trădător, să mă apropii de un grup literar cât de cât convenabil și... dacă era posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al ieșirii din blestemul anonimatului, din non-existență. Sigur, nu puțini Îmi vor reproșa aceste „sfaturi ale bunului arivist” pe care eu, azi, aflat Într-o senectute care ar trebui să fie pilduitoare, Îndrăznesc a le da mai tinerilor care se’ncearcă pe terenul de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a avut darul de a aviva forța de rezistență culturală a acestui neam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi, în masă, suntem niște retardați și trăim nu în secolul al XX-lea, ci în cel de-al XIX-lea, alături de Eminescu". Respinge, cu alte cuvinte, de plano, încercarea de a-l reduce pe Eminescu la condiția de "dulce blestem pentru români". Lui H.-R. Patapievici i se "dedică" patru pagini care te fac să dispari de pe fața pământului pentru ce i-a putut rosti gura la 15 ianuarie 2000, în scris, în "România liberă": "steaua lui Eminescu a apus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ajunge până în lumea reală, în cea de la 1880, dar și în cea din zilele noastre. "Sinecorzii" lui Caragiale, adică oamenii lipsiți de inimă, de sentimente, par a fi nemuritori, căci ei renasc din magma păcatelor și viciilor sociale, ca un blestem ancestral, ca niște spectre ale imperfecțiunii firii omenești Analiza lui Theodor Codreanu merge însă mult mai în profunzime decât lasă să se înțeleagă aceste rânduri. Ne grăbim să spunem că spre deosebire de plutonul de critici bucureșteni, care de multe ori se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câștiga respectul Europei; schimbând realitățile, nu vorbele, pentru a ne apropia civilizatoriu de cei care stau în "capul luminilor". Zeflemeaua, deprecierea de sine sunt însă năravuri vechi. Slabe speranțe să se schimbe ceva. Asta ar fi, bănuim, eterna noastră problemă, "blestemul" românesc care ne macină energiile, risipite de o necurmată și păguboasă gâlceavă... "Limba Română", nr. 7-8, iulie-august 2010 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua schimbare la față" a României Subintitulată "o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne", A doua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parazitar, susținut, de cele mai multe ori, de o forță străină, ostilă, antinațională. Din nefericire, arheitatea noastră nu prea cunoaște în ultimele secole tihna lucrării firești în actualitatea lumii. Scoasă din ascundere, ea devine imediat, mereu, ca într-o repetiție a unui blestem, ținta avortonului ideologic și este supusă diverselor atacuri și refracții anamorfotice. Orice spor de adevăr este însoțit, fatal, de tam-tamul diversiuniilor, a "basnelor de ocară", vorba cronicarului; varii succedanee entropice încearcă a se infiltra în miezul său și a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
între paranteze. Abia aici, în acest punct al situării dincolo de vreme se produce revelația: "și-auzim cum trece timpul peste timpurile moarte". și, în consecință: Am înțeles abia acum că toată viața am mers împotriva vieții mele... E ca un blestem. Când îl aud pe cineva vorbind de la tribună, din ecranul televizorului, militând pentru o idee sau vorbind despre lucruri obișnuite, mă gândesc: cum pornesc împotriva propriului eu! Am fost, și nu o singură dată, și eu în pielea lor. Viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cutremur de mică intensitate, ca o prevestire sinistră a cutremurului catastrofal din 10 noiembrie 1940! De parcă atrocitățile săvârșite în teritoriile smulse din trupul țării și cele făcute de legionari nu ar fi fost suficiente, a venit și această palmă și blestem pe țară, acel cutremur devastator. Fiind sâmbătă, plec la Priponești să-mi văd părinții și să mă bucur de scrisorile primite de la aleasa mea”. Ulterior, după cum scrie pe scrisoare, „aflându-se în trecere prin Bârlad, fiind musafir al fostului coleg
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
104, octombrie 2010, p.16. *140 de ani de presă bârlădeană, nr.105, martie 2010, p.16. *Mânăstirea Măgarul - altfel istorisită, nr.105, noiembrie 2010, p.17. *Satul Bălăbănești - Tutova, micromonografie, nr.107, ianuarie 2011, p.5-8. *Răsfoind în arhive. Blestem patriarhal asupra Bârladului, nr.108, februarie 2011. p.14-16. *Bat clopotele, de Maria-Vera Willinger, nr.111, mai 2011, p.18-19. * În căutarea lui Ion Grămadă din România, nr. 112, iunie 2011, p. 11-12. *Stroe - Vasilache. Aplauze, nr. 112, iunie 2011
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
În timpu-acesta toți cei mulți Își duc povară lor de ani Dar în durerea lor n-asculti În goana-ti oarbă după bani... Ei astăzi suferă și gem Și-n ochii lor de ai privi Tu ai găsi un greu blestem Ce sigur te-ar putea strivi... Dar dacă viața ți-o trăiești, Sorbind din toate-a ei plăceri, Tu uiți ca om ai fost și ești Supus acelorași dureri... Tu uiți că va veni o zi Când cei pe care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93303]
-
și Mirtea de unde să bage trenuri suplimentare, spunea, eventual pe vreo rută care m-ar interesa și pe mine, cînd el are firmă concurentă, de microbuze, spre Rîmnicu-Vîlcea și pe alte trasee? să nu cadă nici pe unul ca el blestemul unuia ca mine, ceferist vocațional, prin vocație și prin destin: s-a întîmplat un travaliu în acceleratul Iași București și m-am născut, luați cu salvarea din gară și ajunși la spital, intermediari într-o gară intermediară, la Buzău, et
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la cultură, ne-am și găsit naratar la proza fantastică, rațional și cu fior despre experiența spiritistă, la cămin eu i-am luat pendula din mînă și nu s-a mai legănat, am legat-o de clanță! apoi despre un blestem pe care l-am auzit și care s-a împlinit, poate că este coincidență, poate că! dar s-a împlinit exact cum i se spusese, înzecit: și-a pierdut serviciul, l-a lăsat prietena, 400 de dolari a pierdut, față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]