5,404 matches
-
zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda veche, însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt făcute de lemn. * I. François de Pavie povestește că de la Acherman a plecat prin Basarabia cu o căruță cu boi, din pricină că nu se găseau deloc cai. Locurile erau pustii, câmpii mari, erau pline însă cu multe animale mici și cornute care se vând pe preț de nimic. * I. François de Pavie face drumul de la Cetatea-Albă la Iași prin locuri pustii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ca s-o prezinte iubitei sale, ca să poată dormi în pace. "Junimea" este o adunătură de oameni experimentali. Emoția este o stare sufletească care provine datorită faptului unui lucru. Metalul este o rocă organică. La Coșbuc iubirea începe întăi pe lângă boi. Avântul patriotic al lui Alecsandri se vede în poezia cunoscută "Peneș și un curcan". [răspunsuri de la bacalaureat] 17. Nobilul rus din tren care imediat s-a împrietinit și s-a "recunoscut" cu d-ra Zizi Lambrino. 18. Cărți pentru popor... 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intră în salon. Academia franceză spunea Voltaire e o tagmă în care se primesc oameni cu titluri sau sus puși, sau prelați, sau magistrați și medici, și din când în când și scriitori. Ce deosebire între un taur și un bou? întreabă o fetiță. Mare deosebire. Cel dintăi e tată; al doilea e unchiu. Domnul G. se ducea de douăzeci de ani, în fiecare sară, la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
VII Păstoraș la câmp toamna. VIII Gâște și păsări de ogradă. De ce cântă cucoșul străjile. IX Iarna, când se prind scatii și sticleți. Viscol mare. Morarul povesteșe cum a fost față la nașterea lui Isus "Ce-i mai bun ca boul lui?" X Constantin cel nebun. Cum a aflat Mitiță povestea lui. XI La treer cu Ianoș. Cum se prind țipari și raci. Cum ies popândăii din tainițele lor și se duc la furat boabe. XII La mănăstire la Neamțu Anagnost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-auzi codri șușuind? N-auzi Bistrița mugind? Holteieș stăpânul meu! De când eram copil mic Doină știu și doină zic. Boii mei când aud doină Ară-n țelină ca-n moină, Și cu doina mă plătesc Drept o zi de boieresc. Subt poale de codru verde Mititel foc mi se vede, Mititel și potolit, Tot de voinici ocolit. Nu știu zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
port și ce dușman să atac”. Au fost și semne care ar fi putut să-l descurajeze pe rege și să-l determine să renunțe la campanie „Povodnicul alb al regelui s-a înecat într-un pârâu mic, 200 de boi ce cărau hrana în urma oastei, pe când ieșeau din Liov, au fost împrăștiați de vânt, încât abia au putut fi adunați de pe câmpuri. Un țăran nebun, la Liov, zicea: «vă duceți spre pierirea voastră». Trăsnetul a omorât pe un șleahtic sub
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cele ce se găsesc în afară, două sate ale mânăstirii la gura Neamțului”, pe care le-a dăruit Petru voievod și două mori și vii, una dată de Petru voievod, alta cumpărată de Alexandru cel Bun și oile mânăstirii și boii și caii și stupii și totul fie mic fie mare, în mâinile popii chir Domentian. Cele două sate de la gura Neamțului erau Crâstianești și Temeșești, așa cum se poate vedea dintr-un privilegiu din 14 septembrie 1427. Satele fuseseră dăruite de către
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
multiplica, unele în detrimentul libertăților noastre. Antonio Maria Gruziani, scria în 1564, că moldovenii preferă să crească vite din cauza calității deosebite a pășunilor și că “ Este socotit un păcat să se taie vițeii. Din Moldova deci se scoate acea mulțime de boi din a căror carne se hrănesc nu numai popoarele vecine ale Ungariei, Rusiei, ci și ale Poloniei, Germaniei, până în ale Italiei și mai ales cei din orașul Veneția. Pe acești boi, venețienii îi numesc boi ungurești și preferă carnea lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vițeii. Din Moldova deci se scoate acea mulțime de boi din a căror carne se hrănesc nu numai popoarele vecine ale Ungariei, Rusiei, ci și ale Poloniei, Germaniei, până în ale Italiei și mai ales cei din orașul Veneția. Pe acești boi, venețienii îi numesc boi ungurești și preferă carnea lor celorlalte de același fel. În fiecare an se fac șapte bâlciuri de vite în Moldova, pe câmpii foarte întinse, cu mare mulțime de negustori. La fiecare dintre aceste bâlciuri se mână
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se scoate acea mulțime de boi din a căror carne se hrănesc nu numai popoarele vecine ale Ungariei, Rusiei, ci și ale Poloniei, Germaniei, până în ale Italiei și mai ales cei din orașul Veneția. Pe acești boi, venețienii îi numesc boi ungurești și preferă carnea lor celorlalte de același fel. În fiecare an se fac șapte bâlciuri de vite în Moldova, pe câmpii foarte întinse, cu mare mulțime de negustori. La fiecare dintre aceste bâlciuri se mână de obicei nespus de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
carnea lor celorlalte de același fel. În fiecare an se fac șapte bâlciuri de vite în Moldova, pe câmpii foarte întinse, cu mare mulțime de negustori. La fiecare dintre aceste bâlciuri se mână de obicei nespus de multe mii de boi”, care se vând până la trei galbeni pe vită. Câștigă boierii, dar, scrie Graziani “domnul însuși mai mult din aceasta se îmbogățește, căci și el vinde în fiecare an un foarte mare număr de boi de pe moșiile sale, și veniturile sale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obicei nespus de multe mii de boi”, care se vând până la trei galbeni pe vită. Câștigă boierii, dar, scrie Graziani “domnul însuși mai mult din aceasta se îmbogățește, căci și el vinde în fiecare an un foarte mare număr de boi de pe moșiile sale, și veniturile sale sunt sporite mult de aceste iarmaroace. Vătafii aduc domnului în visterie, pe fiecare an, până la 400.000 bani de aur...” În afara vitelor crescute pe braniștele domnești, domnul percepe dijmă (desetină) de la locuitorii țării. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se salveze după lupta de la Baia. Deoarece Malic din Copancea, unul dintre marii boieri moldoveni, stricase niște iezere ale mânăstirii Neamț, marele vatag al ținutului Lăpușna primește poruncă să astupe bălțile săpate de Malic și să îi ia șase boi. Dacă ținem seama că satele scutite de dări și munci față de domnie reprezintă după o evaluare făcută de Ioan Bogdan doar 15%, cel mult 20%, iar în Moldova erau aproximativ 2.500-3.000 de sate, atunci ne putem da seama
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin efectul consoanelor alternante r și s, corespondente încordării și relaxării din săritură sau al stridentului z ca sonorizare a căderii pe podul de aramă. Revenind la indiciile directe ale solarului, o altă ipostază zoomorfă a adjuvantului inițiatic o reprezintă boul. Integrându-l în simbolistica taurului, descoperim un animal cu încărcătură uraniană, dată mai ales de coarnele sale, descrise în colinda de fată mare: „Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ipostază zoomorfă a adjuvantului inițiatic o reprezintă boul. Integrându-l în simbolistica taurului, descoperim un animal cu încărcătură uraniană, dată mai ales de coarnele sale, descrise în colinda de fată mare: „Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite” (BroșteniBrașov). Același prezent mitic dezvoltă un timp revolut, sacru. În basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinda de fată mare: „Da cărarea cine-o face?/ Face-o, face-o boul sur,/ Cu copite potcovite,/ Cu coarnele într-aurite” (BroșteniBrașov). Același prezent mitic dezvoltă un timp revolut, sacru. În basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal: „Ce zice Cornea bou și Galben bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-aurite” (BroșteniBrașov). Același prezent mitic dezvoltă un timp revolut, sacru. În basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal: „Ce zice Cornea bou și Galben bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau soarele de la apus și-l dau la răsărit” (Fărcașele - Olt). Coarnele bovine, deși sunt „simbolul direct al «coarnelor» semilunii” servesc aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Același prezent mitic dezvoltă un timp revolut, sacru. În basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal: „Ce zice Cornea bou și Galben bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau soarele de la apus și-l dau la răsărit” (Fărcașele - Olt). Coarnele bovine, deși sunt „simbolul direct al «coarnelor» semilunii” servesc aici gestului de stăpân
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basme conotația solară este și mai evidentă. Boii năzdrăvani își fac cunoscute numele odată cu puterile cosmice, procedeu stilistic utilizat mai ales în construcția personajului principal: „Ce zice Cornea bou și Galben bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau soarele de la apus și-l dau la răsărit” (Fărcașele - Olt). Coarnele bovine, deși sunt „simbolul direct al «coarnelor» semilunii” servesc aici gestului de stăpân al universului. Întoarcerea soarelui din drum pentru ca eroul săși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semilunii” servesc aici gestului de stăpân al universului. Întoarcerea soarelui din drum pentru ca eroul săși îndeplinească probele eroice dezvăluie accesul la timpul absolut pe parcursul inițierii, în riturile de consacrare, coarnele fiind o reprezentare a „suportului material al cerului”. În afară de Galben bou care își revelează natura pornind de la nivelul onomastic, gestul mitic este înfăptuit pentru flăcău și de Cerban: „După ce învie Ion, ăsta, Cerban, a luat Soarele de la Apus și-l aduce la Răsărit, înapoi.” (Scheiu de Sus - Dâmbovița) și de boul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bou care își revelează natura pornind de la nivelul onomastic, gestul mitic este înfăptuit pentru flăcău și de Cerban: „După ce învie Ion, ăsta, Cerban, a luat Soarele de la Apus și-l aduce la Răsărit, înapoi.” (Scheiu de Sus - Dâmbovița) și de boul născut din vaca neagră dăruită de naș: „Ăllant e soarili cu coarnili șî-l mutî spri răsărit.” (PiperaBucurești). Remarcăm utilizarea prezentului indicativ exclusiv pentru acțiunea readucerii soarelui la răsărit, gest care poate fi o metaforă a revenirii ab origo, ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
e soarili cu coarnili șî-l mutî spri răsărit.” (PiperaBucurești). Remarcăm utilizarea prezentului indicativ exclusiv pentru acțiunea readucerii soarelui la răsărit, gest care poate fi o metaforă a revenirii ab origo, ce guvernează întreg ritualul inițiatic. Ridicarea soarelui în coarnele boului ce-l slujește pe flăcău marchează de fapt ruptura dintre durata profană și saltul în sacru, acolo unde eroul trebuie să îi imite pe strămoși pentru a porni lumea din nou, purificată. Șoimul, ca ajutor mai puțin apropiat omului decât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar acum el parcurge traseul invers mersului soarelui: „Cobora la vale,/ Spre soare răsare” (Dolinscoe - Odesa), vine dinspre vest ca o întoarcere triumfală a astrului însuși, similară cu repunerea lui pe boltă, în basme, de către eroii tip Greuceanu sau de către boii solari. Găsirea urmei lăsată de mireasa - ciută la asfințit, în punctul central al universului ordonat („drumul mare”), reface tiparul eroic și evidențiază finalitatea maritală a inițierii. După ce a înfrânt fiara arhetipală, eroul trece cu alaiul său prin numenal pentru a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe cale,/ Pe cărare,/ Gras și frumos,/ Teafăr și sănătos;/ Când la jumătate de cale,/ S-a-ntâlnit cu lupu/ Șî lupoaica,/ Ursu și ursoaia,/ Potcoiu și potcoaica,/ În brațe l-au luat,/ În car l-au aruncat,/ Caru a prins a scârțâi,/ Boii a boncălui,/ Balauri a șuiera/ Și Ion a se umfla” (Covasna - Iași). Dinamica intensă a versurilor de 4-8 silabe corespunde unei agresiuni puternice a elementelor distructive, a căror imagine se hiperbolizează prin acumulările de apelative. Cuvântul are aici două funcții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mediu omniprezent în descântece pentru boala numită bubă neagră: „S-a luat omul negru,/ Ponegru,/ De la casa neagră,/ Poneagră,/ Și s-a dus la pădurea neagră,/ Poneagră,/ Cu topor negru,/ Ponegru” (BăhnășeniBacău), „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî” (Ibănești - Botoșani). Dacă aici universul se cernește obsesiv pentru a contracara efectul afecțiunii, în baladă pădurea neagră constituie tărâmul magic în care fetele devin subiectul ritualului de trecere. În basm, codrul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]