5,129 matches
-
telefon cu indiferență. Laurențiu Bănescu a creat un fiu total sictirit, adus la disperare de o familie care-i mototolește intimitatea și încearcă să ridice aparențele la plasa fericirii. Mugur Arvunescu a marșat pe ipostaza tatălui pămpălău, incapabil să se care cu mătușa-amantă, „citită“ de Ana Maria Moldovan. Copiii vor să plece. Părinții continuă să pălăvrăgească. Spectacolul-lectură regizat de Ana Mărgineanu a evacuat convențiile închise în spatele obloanelor protectoare și a punctat cu mult umor tensiunile care scrijelesc suprafața minciunilor fardate. Vielfalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
panica tehnologică încă nu i-a atins. Lucia Simona Dinescu, Corpul în imaginarul virtual, colecția „Hors Collection“, Editura Polirom, 2007, 24.95 lei TRIMISUL NOSTRU SPECIAL La cabana lui Dorel Florin L|Z|RESCU Vi-l puteți imagina pe Sisif? Cărând bagaje? Ei bine, eu asta am făcut cu patru zile înainte de Revelion, timp de vreo câteva ore, cât a ținut du-te-vino-ul pentru a căra bagajele de la un tractor înpotmolit în nămeți până la cabana lui Dorel din Munții Rodnei, unde mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
NOSTRU SPECIAL La cabana lui Dorel Florin L|Z|RESCU Vi-l puteți imagina pe Sisif? Cărând bagaje? Ei bine, eu asta am făcut cu patru zile înainte de Revelion, timp de vreo câteva ore, cât a ținut du-te-vino-ul pentru a căra bagajele de la un tractor înpotmolit în nămeți până la cabana lui Dorel din Munții Rodnei, unde mi-am petrecut sfârșitul, dar și începutul anului. „Bolovanul“ răsturnat pe la jumătatea muntelui era construit dintr-o tonă de mâncare și băutură, împărțite în rucsaci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
tot ce se poate, mâncăruri, băuturi, electrocasnice, lămpi cu abajur și plasme, brăduți de ultimă generație și mezeluri porcine. În loc să cânte colinde înfiorate și să dea totul de pomană cerșetorilor deodată dezghețați și înmulțiți, conaționalii noștri nărăviți au preferat să care acasă, pentru copii și mame pensionare, frați și prieteni, nepoți și cumnați, kilograme peste kilograme din ceea ce numim, îndeobște, potol. Semn rău: lumea noastră s-a desacralizat, nu mai avem repere spirituale, ne-am transformat într-o turmă de consumatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
de solzi și de praf până și în albul ochilor, cât puteam de repede, ca să-i arăt prada lu’ mama. Mama a râs și mi-a explicat miracolul. Secase un iaz de lângă satul vecin. Au tras peștele și l-au cărat cu căruțele, în butoaie, la magazinul din comună. Peștii mei nu căzuseră din cer, cum eram tentat să cred, ci din butoaie. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Trei fetițe și un timp Diana SOARE Șuvițele pământii mi s-au părut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
să le confunde, însă. Dacă aș fi sănătos, bănuiesc că nu m-ar deranja prea tare condiția de strigoi. Cea de „faimos scriitor român“ vă propun s-o lăsăm la recuzita dialogului nostru. Sunt mult prea lucid, ca s-o car cu mine. Volumul Convorbiri cu Octavian Paler este în curs de apariție la Editura Corint. Scrisoare pentru melomani: „Muzica nu trebuie înțeleasă, ea trebuie ascultată“ (Hermann Scherchenă Festivalul Primăverii la Praga - 2007 Victor ESKENASY, Radio Europa Liberă, Praga O nouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
zeci de fotografii începând cu a-ntâia, un chipiu, un ghiozdan, o servietă, manuale ferfenițite, un abecedar și o pereche de teniși, un carnet de elev și câteva maculatoare, ba chiar o cutie de tablă în care, mici fiind, ne căram ceea ce aici, în Banat, se numește ujină. Adică două felii de pâine neagră unse cu untură sau marmeladă, învelite într-un șervet de pânză. Și poate un măr. Nu-i loc destul să vă narez cum, pe măsură ce doamna Stela Tomșa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
vânt a bătut pe aici? Mai există o serie de țărani care își lucrează pământul cu caii. Ară, seamănă și prășesc cu caii. Căruțele care altă dată erau la modă au ieșit din uz, au apărut faitoanele cu care se cară paie, fân și celelalte produse furajere. E o perioadă de așteptare. Ca om, din mijlocul țăranilor, rămân la părerea ca pământul bun pentru agricultură să fie lucrat în comun, iar cel de pe pante și locuri neproductive să fie folosit pentru
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
doua zi am plecat iarăși la câmp, la seceratul grâului. Lucram de zor, când pe după amiază, în capătul ogorului s-a oprit o căruță. Era a lui Toader Pușcașu, fost și el prizonier de război, care mergea și el la cărat grâul. Se cunoștea cu tata încă din lagăr și l-a întrebat : - Mihai, știi c-a murit Vasile a Procirii (Chițac) ? - Care, acela de pe deal?! întrebă tata. - Da de pe deal. L-au omorât hoții. - Cum, bre Toadere, că-l știam
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cauză foametea s-a declarat în ținuturile Tecuciului și Fălciului, iar în câteva luni va bântui întreaga Moldovă, dacă nu se iau măsuri spre a menaja mai mult pe locuitor. Țăranii, mai ales acei care și-au pierdut boii, fie cărând provizii, fie prin boala epizootică care a bântuit în cursul iernii și numai în timpul din urmă și-a încetat pustiirile, fug în Transilvania. Este notoriu că sate, care cuprindeau de la 400 la 450 focuri, nu cuprind astăzi decât 250 până la
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
au slabe contacte cu ceilalți deținuți. În general, hoții, proxeneții și drogații se grupează într-o comunitate de gusturi, păreri, vocabular și idei. Într-o altă categorie, dar în aceiași clasă de "nepoți", se află "ogăreii" sau "pisicile", cei care cară sacoșele altora, care-i ajută pe "șmecheri" la ateliere. În cazul în care ei primesc un pachet, acesta e repede confiscat de cei puternici, lor nemairămînîndu-le decît foarte puține bunuri. Ceva mai stilați sînt "jupînii", care reușesc să mai păstreze
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
superioară. Țiganii sînt cei mai predispuși să ocupe aceste locuri. În rîndul șmecherilor intră, de regulă, cei cu fapte deosebit de grave (omoruri, lovituri cauzatoare de moarte, violuri etc.). Fiecare dintre ei au cîțiva sclavi unul le face patul, altul le cară bagajele. Ei sînt cei mai adaptabili la viața carcerală și cu legăturile morale slabe sau inexistente. Poziția lor socială e cunoscută și de cadre, care sînt dispuse să le tolereze o cantitate considerabilă de pungășii ale lor în schimbul asigurării ordinii
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
exterior, lucrul acesta avînd impact asupra deciziei comisiei de liberare condiționată. Tot ei sînt scoși la plimbarea zilnică numai cu echipa de intervenții după ei, uneori cu cătușe la mîini în timpul plimbărilor sau al deplasărilor de la un punct la altul, cărînd cu mîinile legate baxuri de apă minerală sau pachetele primite de la rude ori tomberoanele de gunoi sau diversele cazane și lopeți. Indicatorul suprafața penitenciarului și compartimentarea lui (alei, terenuri de sport, lăcașuri de cult, infirmerie, spital, ateliere de lucru, centru
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
de săli și amfiteatre. Restul personalului, studenți și cadre didactice au venit în Iași la începutul lunii aprilie 1945. Primele câteva nopți s-a dormit pe rogojini întinse pe ciment. În câteva zile tâmplarii, cu ajutorul studenților, care, de altfel, au cărat cu spatele cheresteaua din curtea din spatele Universității, au încropit niște platforme pe care s-au pus saltele mari cu paie în clădirea căminului. Acesta avea, în principal, două săli mari la parter și două la etaj, a câte 30 de
ACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ IEŞEANĂ ÎN ANII CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Alexandru Poeată () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1056]
-
ăla, că se vede că-i ruj. Nu, nu-l arunca, dă-mi-l mie. Aduceți, oameni buni, niște pixuri aicea, s avem ce să frecăm. Păi p-ăsta-l aruncăm dacă-i consumat, că p-ormă rămâne la mine și-l car în geantă de pomană. Auzi, băiețaș, numa atâta te rog. Uite ce rugăminte mare am. Nu, n-am nici o-ntrebare, astea sunt niște extrase din presă, ce-am mai găsit și io despre tine, fincă capacitatea mea de concentrare e
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am explicat că pot să-mi car singur bagajele, dar el a insistat să-mi arate unde e camera și cum funcționează utilitățile. Nu-s prea în formă. Am zburat trei ore cu avionul. Apoi am așteptat trei ore să mi se elibereze camera. (Ne pare rău
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
trecut. Cât mai mult posibil. Câțiva ani. Nu. Zeci de ani. Îmi spune că sunt lucruri care s au întâmplat în copilăria noastră, demult. Spune că unele dintre aceste lucruri ne apasă chiar și în ziua de azi. Că le cărăm după noi, în prezent. Că lucrurile astea ne sunt povară zilnică. Mă gândesc câteva secunde. O să-ncerc. Nu e chiar ceva penibil, e mai degrabă amuzant. Cu toate că, la momentul respectiv, situația a devenit destul de penibilă. Omul se sprijină de spătarul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Îmi amintesc, tribunele spuneau: Să vezi că ăsta ratează! Ș-aveau dreptate, iar tu ghinion. Ai fost ghinionist, mare ghinionist. Noroc de taică-tu că era antrenor, altfel jucai fotbal la Pocreaca, acolo unde s-a răsturnat știi tu care car. Nu încerca să tragi, lasă-te păgubaș, o să râdă copiii ăștia de tine. Lasă-te păgubaș, auzi?! Antrenorul își râdea în barbă: Unghiul e bun, soarele ține cu mine, trebuie să le arăt ce pot chiar dacă am patruzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ne-am uitat deloc în albume, unde sunt cele mai frumoase poze. De ce atât de multe? — Dragul meu, tu nu știi cum era când ieșeam de la Arena din Verona sau de la Metropolitan. Trebuia să dau și să semnez sute! — și cărați după Dvs. cutiile prin toată lumea? — Da. Fotografii îmi trimiteau de peste tot originalele și cli șeele. Aici, la Paris, le multiplicam. Se ocupau impresarii mei. Era pe timpul lui Gorlinsky. Eu doar... plăteam. Într-adevăr, zeci și zeci de plicuri se păstrează
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de stiluri, ca un pumn în ochi! Bucuria mea a fost că relativ repede scenografii și-au dat seama că trebuia să existe o coerență vizuală a noastră și nu au mai permis așa ceva. În plus, eram scutită să mai car toate valizele acelea enorme! — V-ați făcut costumele la București? — Unele da, pe altele le împrumutam de la Operă. Apoi, plăteam chiar teatrelor respective. De exemplu, rochia cu care am debutat la Gran Teatre del Liceu din Barcelona, în Favorita, e
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe mine. Era numai din pietre! Noroc că veneam cu liftul de sub scenă, cântam înțepenită și apoi eram cărată cu liftul înapoi. Toată scena era concepută ca un hemiciclu, corul era desenat ca în tragediile antice. Totul era gri, eu eram gri, fețele erau gri. Corul stătea în spatele fundalului, pe care era desenat... tot el. Atunci mi-am dat
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
-mă că ar fi cea mai bună soluție. Să aban donez totul. Acesta a fost exact momentul în care am întâl nit-o pe Viorica Cortez. Ușa se deschide larg și ea, radioasă, își face apariția. Mai mulți tehnicieni îi cărau numeroasele valize. Era udă de ploaie. Vizibil fugise mult timp. Se oprește brusc, se uită îngrijorată la noi și apoi izbucnește într-un râs enorm. Ne spune cât de tare ne iubește și cât de fericită e să ne vadă
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Andrea Chénier la Sevilla, Bilbao și Barcelona, Cirano, de Marco Tutino, la Metz, Dama de pică la Barcelona și Madrid, Vanessa la Strasbourg și Mulhouse, La Vida Breve la Livorno, Pisa și Lucca, Jenufa la Barcelona și Monte Carlo, Dialogurile Car melitelor la Vichy, Massy, Avignon, Saint Germain en Laye, Saint Quentin, Royau mont și Oviedo, Affaire étrangère, de Va lentin Villenave, la Montpellier și, cel mai recent debut, Nausicaa, de Reynaldo Hahn, la Paris. Regre tului de a nu fi
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
istorice și sociale cunosc un adevărat delir ce va avea reverberații în conștiința umană și în urma căruia omul simplu va avea cel mai mult de suferit. Chiar dacă la începutul romanului Delirul, asemenea, „tuturor bucureștenilor, Moromeții beau, iubesc, se ceartă, își cară pumni unul altuia” , deși numai la câteva sute de kilometri, în alte părți ale Europei războiul face ravagii, ei vor deveni treptat conștienți asupra dezastrului ce îi pândește și care va avea ecouri pe măsură în familia lui Moromete. Este
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
faptul de a urca un deal, un munte, tocmai din dorința de a fi sus și de a simți în suflet bucuria pe care o are orice alpinist care a cucerit un vârf pentru care a muncit, a transpirat, a cărat în spate un rucsac greu, dar până la urmă a reușit. M-am născut și am crescut în orașul Victoria, la poalele munților Făgăraș, așa că am avut întotdeauna în sânge atracția către munți. Pe de altă parte am citit încă de
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]