6,191 matches
-
Iar noi, spre sfârșitul lunii mai, cu Încă o familie din Rădăuți, am angajat o căruță cu ultimele boarfe pe care le mai aveam, nu prea multe, și am luat-o Înapoi spre Moghilău. Am făcut 40 de kilometri, cu căruța și pe jos. Speram să mai găsim acolo niște rude de-ale noastre. Am găsit, Într-adevăr, niște rude mai Îndepărtate - unii erau deja acasă, la Cernăuți. Au fost niște lucruri foarte interesante. La un moment dat rușii au Învățat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mă băga Într-un dulăpior de sub fereastră, că dacă bat ăștia În ușă să nu mă găsească, fiindcă ei n-aveau nevoie de bătrâni, ci de tineri. Ne-am dat seama că trebuie să plecăm din Cernăuți. Am angajat o căruță, dar n-am mai putut trece granița, că nu mai era voie - au Întins granița pe Siret și nu se mai dădea voie. Iar ne-am Întors și, În sfârșit, cu un camion de armată, am ajuns la Botoșani. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
astfel de lucruri? Ce-ați făcut ce n-ați face Într-o situație normală? Vă spun ceva ce n-aș mai face niciodată, nici la vârsta asta (râde). Aveam niște lucruri lăsate. Graniță exista. Am plecat spre Dorohoi cu o căruță. De la Dorohoi am luat altă căruță. Am trecut granița. Aveam, totuși, o hârtiuță În care nu mai țin minte ce spunea, dar avea o ștampilă - de asta aveam nevoie, de o ștampilă. Am trecut granița. Am trecut printr-o pădure
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ce n-ați face Într-o situație normală? Vă spun ceva ce n-aș mai face niciodată, nici la vârsta asta (râde). Aveam niște lucruri lăsate. Graniță exista. Am plecat spre Dorohoi cu o căruță. De la Dorohoi am luat altă căruță. Am trecut granița. Aveam, totuși, o hârtiuță În care nu mai țin minte ce spunea, dar avea o ștampilă - de asta aveam nevoie, de o ștampilă. Am trecut granița. Am trecut printr-o pădure atât de minunată, pădurile Bucovinei - era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ai aici un jurnal?” - „Ce spui?” - I l-am dat atunci. Unde l-ați găsit? Printre lucrurile mamei mele. Mama murise În ’70. Practic ați adus acest jurnal când v-ați Întors În pădure și chiar În altă țară, cu căruța, după lucruri. Da, eu l-am adus. Ei, ce lucruri am adus? Un paltonaș, vreo două-trei schimburi... Nu v-ați Întors degeaba. E foarte interesant că v-ați riscat viața Întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întreagă. Ne opreau la câte o fântână, unde se schimbau posturile, se schimbau santinelele - erau localități prevăzute. Acolo primeam fiecare câte o bucată de pâine și porneam mai departe. Erau și santinele de treabă, unii veneau călare, unii veneau cu căruțe, ne mai dădeau voie, la copii, să mai urcăm În căruță. — Dumneavoastră câți ani aveați și cu cine erați? Câți erați În familie? — Eram cu părinții și cu sora mea. Aveam 9 ani. Am mers, ne mai duceau unii În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se schimbau santinelele - erau localități prevăzute. Acolo primeam fiecare câte o bucată de pâine și porneam mai departe. Erau și santinele de treabă, unii veneau călare, unii veneau cu căruțe, ne mai dădeau voie, la copii, să mai urcăm În căruță. — Dumneavoastră câți ani aveați și cu cine erați? Câți erați În familie? — Eram cu părinții și cu sora mea. Aveam 9 ani. Am mers, ne mai duceau unii În căruțe, ne mai dădeau o bucată de pâine În plus - erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne mai dădeau voie, la copii, să mai urcăm În căruță. — Dumneavoastră câți ani aveați și cu cine erați? Câți erați În familie? — Eram cu părinții și cu sora mea. Aveam 9 ani. Am mers, ne mai duceau unii În căruțe, ne mai dădeau o bucată de pâine În plus - erau și oameni de treabă, știi? Erau și din ăia ai dracu’ - el era călare și te mâna: „Hai, hai, hai, hai!”, fel și fel. Și am ajuns În Transnistria. Transnistria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de un localnic să-i dea un pahar de apă și-i dă o pereche de pantofi absolut noi. Și așa a și fost. Acesta ar fi primul contact cu greutățile. Pe urmă ne-au urcat pe niște bacuri, cu căruțe, cu cai, să ne treacă Nistrul. Aceste transporturi deja au cerut victime. Mulți au căzut În apă, că n-aveai spațiu, că-i urcau pe cât mai mulți, trebuia să ocupăm tot spațiul. Țin minte că plângeam: „Mamă, o să ne Înecăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
s-o caute și a luat tifos. Nu știu dacă a găsit-o, dar a luat tifos și a murit și el. Avea două fiice. Mama mea le-a salvat. Ele erau În altă localitate, și mama a plătit o căruță și le-a adus pe cele două nepoate la noi la Moghilev. Un frate al mamei a murit cu toată familia lui. Dar pe ei i-am mai văzut. Ne-a dus mama, tot cu o căruță, cu cineva, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a plătit o căruță și le-a adus pe cele două nepoate la noi la Moghilev. Un frate al mamei a murit cu toată familia lui. Dar pe ei i-am mai văzut. Ne-a dus mama, tot cu o căruță, cu cineva, să Îi vedem. Dar știți cum erau? Nici asta n-am să uit niciodată - eram copil, la vreo 10-11 ani. Erau exact cum arată În filmele documentare, numai piele și os. — Erau În ghetou?. — Erau tot În Transnistria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
șezând... Că doar nu aveau locuințe Încălzite. Mama a fost inspirată - nu știu cum a făcut de ne-a găsit un acoperiș. Iar ceilalți - cum i-au apucat. Au Înghețat enorm de mulți evrei. Pe urmă Îi vedeam cum Îi duce, cu căruțele, dar erau... goi - probabil că le luau hainele. Cei care Îi duceau, nu? — Și ce făceau cu ei? — Nu știu unde Îi duceau - la gropile comune, bineînțeles. Dar n-am stat să văd cum se face o astfel de groapă. Noi eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din Dornești, unde am fost evacuați prima dată, am ajuns la Câmpulung, unde am stat până pe 12 octombrie. Cu două zile Înainte s-a știut... De la Siret cu ce ați fost evacuați la Dornești? Fiecare cu ce a putut - cu căruță... Cu ce a putut trebuia să ajungă până la Dornești... Ce vi s-a spus să luați? Ni s-a spus să nu luăm prea multe, că ne Întoarcem repede - numai așa, ce putem, pentru o zi-două... Și i-ați ascultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
luăm prea multe, că ne Întoarcem repede - numai așa, ce putem, pentru o zi-două... Și i-ați ascultat? Am ascultat și nici nu aveam Încotro, pentru că nu aveai cum să cari atâtea după tine. Dacă prindeai un loc Într-o căruță sau cât puteai să iei, o valiză, ceva de mâncare... Dumneavoastră cu cine ați plecat? Toată familia: mama, tata, eu, sora mea, plus sora mamei cu soțul ei și fetița lor, cu socrii lor - ei erau o familie mare... Deci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
oricând, dar iată că nu s-a Întâmplat așa ceva. Poate că ne-am ferit mai bine, cu curățenia, mai știu eu ce sau pur și simplu Întâmplarea... Dar stăteai În mediul ăla distrugător. Când venea dimineața, era un fel de căruță, ca să-i zic așa, și venea vizitiul și bătea pe la toate ușile și striga: „Aveți morți, câți morți aveți?” - și vedeai cum Încarcă căruța până-n vârf. Uneori zicea: „Stați să-i duc mai Întâi pe ăștia, pe urmă vin iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și simplu Întâmplarea... Dar stăteai În mediul ăla distrugător. Când venea dimineața, era un fel de căruță, ca să-i zic așa, și venea vizitiul și bătea pe la toate ușile și striga: „Aveți morți, câți morți aveți?” - și vedeai cum Încarcă căruța până-n vârf. Uneori zicea: „Stați să-i duc mai Întâi pe ăștia, pe urmă vin iar”... Toate ușile se deschideau și Începeau: „Mai avem, mai avem, veniți și pe la noi, mai sunt morți” - și ăsta Încărca ce Încărca și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încărca ce Încărca și pe urmă striga: „Mă mai Întorc o dată, că nu mai am unde să-i pun”... Ei, asta era groaznic... Morții nu erau Îngropați? Îi duceau la cimitir, dar Într-o groapă comună, nu separat... Cum aducea căruța, groapa o făceau cum o făceau și Îi aruncau pe toți, unii peste alții. Cei care au fost Îngropați așa, În gropile comune, familia nu știe unde sunt... Pe urmă, după ce tifosul a Început puțin să se liniștească, În sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
amintire? Nu a existat nici o amintire plăcută, nimic. Doar atunci când au venit rușii și am știut că suntem eliberați - Încă era greu, dar știai că gata, pornim spre casă... Dumneavoastră cum ați plecat spre casă? Noi am plecat cu o căruță. Am angajat o căruță și eram mai mulți Înghesuiți În ea. Și ne-au dus până la Moghilău, am stat la Moghilău și de acolo, tot cu bacul, am trecut Nistrul și am ajuns la Noua Suliță, tot În Basarabia; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici o amintire plăcută, nimic. Doar atunci când au venit rușii și am știut că suntem eliberați - Încă era greu, dar știai că gata, pornim spre casă... Dumneavoastră cum ați plecat spre casă? Noi am plecat cu o căruță. Am angajat o căruță și eram mai mulți Înghesuiți În ea. Și ne-au dus până la Moghilău, am stat la Moghilău și de acolo, tot cu bacul, am trecut Nistrul și am ajuns la Noua Suliță, tot În Basarabia; și de acolo, tot cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
eram mai mulți Înghesuiți În ea. Și ne-au dus până la Moghilău, am stat la Moghilău și de acolo, tot cu bacul, am trecut Nistrul și am ajuns la Noua Suliță, tot În Basarabia; și de acolo, tot cu o căruță, ne-au dus până la Dorohoi, tot așa, cu niște schimburi de căruțe și am ajuns la Siret prin Dorohoi... La Moghilău cât ați mai stat la Întoarcere? Cred că mai mult de 10 zile, cam 10 zile, tot la familia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am stat la Moghilău și de acolo, tot cu bacul, am trecut Nistrul și am ajuns la Noua Suliță, tot În Basarabia; și de acolo, tot cu o căruță, ne-au dus până la Dorohoi, tot așa, cu niște schimburi de căruțe și am ajuns la Siret prin Dorohoi... La Moghilău cât ați mai stat la Întoarcere? Cred că mai mult de 10 zile, cam 10 zile, tot la familia la care am stat și la Început; numai că ei nu mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au luat câte ceva cu ei, căci ulterior dădeau soldaților cercei, verighete, ce aveau cu ei, și primeau În schimb pâine și apă. Eu cu familia mea eram printre cei cu „nu”. Țin minte iarăși că anumite persoane Își duceau cu căruța tot... - aceia care aveau cu ce să plătească pentru a fi transportați cu căruța; ceilalți, care nu aveau, mergeau pe jos... Nu vă mai amintiți unde ați mers? — Am ajuns pe malul Nistrului, Într-o localitate care se numea Atachi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ei, și primeau În schimb pâine și apă. Eu cu familia mea eram printre cei cu „nu”. Țin minte iarăși că anumite persoane Își duceau cu căruța tot... - aceia care aveau cu ce să plătească pentru a fi transportați cu căruța; ceilalți, care nu aveau, mergeau pe jos... Nu vă mai amintiți unde ați mers? — Am ajuns pe malul Nistrului, Într-o localitate care se numea Atachi... După un timp, nu-mi amintesc cât putea să dureze, am fost Îmbarcați În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că după ce au decedat mama și fratele, spre sfârșitul anului 1943, o comisie a Crucii Roșii, În care se găseau și câțiva bărbați evrei, au inventariat copiii rămași orfani de ambii părinți... După alte câteva săptămâni am fost duși cu căruțele, traversând de această dată Nistrul peste un pod. Am ajuns la Tighina, de unde, În gară, am fost Îmbarcați În vagoane de marfă, ajungând În gara Iași... De data aceasta pe drum am avut mâncare - slănină, pâine... și marmeladă... Curios este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
germani - dar pe noi ne-au gonit jandarmii români... Și ne-au gonit să mergem mai departe. — Pe jos? Da, pe jos. Și, vă spun, având totuși lucruri și, așa, mituind și dând țăranilor de acolo, care aveau câte o căruță, ne-am urcat Într-o căruță și am mers mai departe - dar cei mai mulți au mers pe jos... Familia mea a reușit să ajungă cu o căruță la Murafa, o localitate În județul Moghilău, un târg care pe jumătate era locuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]