4,790 matches
-
la îndemână; noroc că încă nu era frig și nu ploua (început de septembrie). Eu și slujnica, o fată drăguță și fâșneață, dintr-un sat de lângă Cluj, cu care întreținusem până atunci raporturi amicale, aveam fiecare la dispoziție câte o canapea și o pătură, ca să ne putem odihni. Nu prea era cazul, dacă prin odihnă se înțelege somn, căci mă strecuram de cum se lăsa noaptea, cu îngăduința fetei, sub pătura ei, „ca să ne fie mai cald“ împreună. Deși amândoi îmbrăcați, ne
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
odaia lui, unde am văzut vreo zece boieri fumând din niște ciubucuri lungi, însă șezând fiecare turcește lângă câte un scaun pe jos, dar cu jobenul pe cap și cu aripile fracului tăvălite pe dușumelele odăii! Cantacuzeno însuși ședea pe canapea, însă celorlalți boieri le venea mai bine să stea pe pământ cu picioarele încrucișate după moda veche și fiindcă pe atunci nici turbanul nu se lua de pe cap, uitaseră să-și ia jobenul. Această scenă era așa de ridicolă, încât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cheamă Mariana. E din Panciu. Avea vreo 30 de ani când am cunoscut-o, avea și ea vocație de victimă. Mamă a unui băiat minunat și deștept, soție a unui bărbat bun, dar puțin răzbătător. A cumpărat în rate o canapea și două fotolii. Apoi a cumpărat, tot în rate, un calculator pentru puști. Apoi soțul ei a rămas fără loc de muncă, iar ea a câștigat puțin vreo două luni din lipsa comenzilor la atelierul de confecții unde lucra. Au
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
nu gândește: ei, până la urmă să vină să ia calculatorul din casă dacă nu pot să-l achit! Nu, ar fi rușinos! După un timp, l-am întâlnit pe soțul ei. Mi-a spus: — Familia noastră e despărțită pentru o canapea și două fotolii. Plecase în Italia! Scrisoarea 127 La plecarea din casa lui Romeo, Maria a început să plângă. M-a sfătuit să pun otravă la pisici sau măcar să le dau câte un șut pe ascuns și l-a rugat
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de când am murit într-un loc din România și am renăscut în Italia. E din nou Crăciunul. Sufletul meu s-a cicatrizat. Însă nu trebuie scormonit... Am întâlnit un român care spunea: — Familia mea s-a destră mat pentru o canapea și două fotolii! Mă gândesc la Crăciunul de acum 50 de ani. Darurile cele mai de preț erau câteva portocale și câțiva biscuiți. Ne-am vândut! Am fost vânduți! De o societate în care trebuie să ai cana pele și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mâna, fără s-o strângă pe cea a marchizului. Nuanța era greu de perceput; în mișcările persoanelor bine crescute din aceste sfere nu se află niciodată vreo bruschețe colțuroasă sau cine știe ce vehemență prea accentuată. Ea se așeză pe marea ei canapea și l-a lăsat să converseze, susținând conversația doar cu câte o vorbă ușoară, un suflu care împingea lin vela fără s-o facă să înainteze prea mult. El mă mira prin vorba lui voalată, prin vorbele de spirit timide
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
mă străduiam să le-o ascund. Retrăiesc o scenă printre altele. Era în 1959, câtăva vreme după proces. Pedeapsa lui Vlad cuprindea și „confiscarea averii“. Această avere cuprindea: hainele lui, un dulap (ne împărțiserăm mobilele și eu păstrasem biroul), o canapea și conținutul ultimului „pachet“ trimis din Franța de familia lui. Cred că am vorbit deja despre rolul „pachetelor“ din acea vreme. Aveam norocul de a avea rude în străinătate și de a beneficia de acest ajutor autorizat, trimis oficial prin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
exact așa cum calculaseră ei, știind că eram la cheremul lor, prinsă în capcană, și că voi fi grăbită să mă descotorosesc de îngrozitoarea formalitate. Mă revăd și acum urmărind cu privirea, pe geam, căruța țiganului, în care se îndepărtau dulapul, canapeaua și salteaua, peste care era cocoțată vaza chinezească - supraviețuitoare a casei familiale - care fusese adăugată, în ultima clipă, obiectelor confiscate. După condamnarea lui Vlad, am trăit ca o soție de „dispărut“: așa mă prezentam. Pe formularele ce trebuiau completate tot
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui Max Weber, pe cît de cunoscute pe atît de neglijate: Este adevărat că cele mai bune idei ne vin nu atunci cînd medităm și ne batem capul la masa de scris, ci, cum spune Ihering, "la un trabuc pe canapea" sau, cum pretinde Helmholtz cu exactitate științifică, "cu ocazia unei plimbări pe o stradă care urcă lin", sau într-un alt mod asemănător, atunci cînd nici nu ne așteptăm. Firește, ideile n-ar fi venit dacă n-am fi meditat
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
chiar milioane de ecrane de televizor. Discursul tău trebuie să fie o poveste frumoasă, spusă cu drag unui om care te ascultă, indiferent dacă acel om este operatorul tău sau o persoană necunoscută care te privește de acasă, din confortul canapelei proprii. Atunci când știi să îți transmiți mesajul, succesul este aproape garantat. Restul se învață, greșelile se iartă, erorile tehnice se uită. Totul este ca oamenii să vadă că pot să aibă încredere în tine, că știi ce vorbești, că îți
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
legii moțăia, toropit, prin ele, în monotona prezență a ordinii păzite de rutină. "Ei, fir-ar mama ei de viață!" oftă flăcăul cu încântare. Altfel se vedea lumea din spatele unui volan de SAAB, mângâiat pe întrecute de aerul condiționat și canapelele de piele ca mânușa. Nu-i mai venea să coboare din mașină de teamă să nu sune pe-afară vreun ceas deșteptător. "Chiar", se lansă mintea lui în explorări, "dac-ar face pușcăriile ca habitaclul mașinilor de lux, și-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îl supusese, Rică se repezi, în cele din urmă, afară din rezerva-i efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el se grăbi să dea curs invitației și, cu curajul regăsit după câteva sorbituri hulpave din pahar, se deschise ceva mai ospitalier către noua conjunctură. Recunoscu mirosul casei și atingerea locvace, de animal bârfitor ghiftuit cu povești pentru adulți, a canapelei de piele. Își plimbă prietenos mâna pe speteaza ei, înspre măsuța unde lampa ținea companie unei cărți deschise, așezate cu fața-n jos: André Gide, Tezeu. Întorcând-o, își aruncă într-o doară ochii pe text: Om sau zeu, numai
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
caz, nu-i mai trimitea lui mesaje. Îi dădură lacrimile. O căută în sus, pe scări, cu privirea copilului de trei ani care fusese. Apa care continua să cadă începu să stârnească un vuiet grav. Mâini cunoscute îl împingeau de pe canapea, opintindu-se să-l smulgă dintr-o inerție plumbuită. Topiseră ghețarul tactil. Deodată pricepu: acolo, la etaj, era lucarna salvatoare! Simți un fâlfâit în spinare și fu smuls de el în sus, pe scările care duceau la baie. Dădu buzna
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sunt copleșit de invitația politicoasă de a cerceta colțul În care se găsesc cărțile acestei edituri și nu numai. Încep să răscolesc rafturile, nu știu unde să depozitez cărțile alese și sunt invitat de una dintre doamne să mă așez pe o canapea elegantă, chiar În mijlocul librăriei și să-mi aduc acolo tot ce mă interesează, până mă hotărăsc. Civilizat, cum În puține locuri din Europa am găsit. Aleg, În funcție de banii avuți, două traduceri: O istorie a antropologiei de Robert Deliège și Societatea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
specialitate. Există riscul ca o greșeală de calcul neintenționată să fie luată drept o încercare de a-i trage pe sfoară. Nu apuc să mă reped până la Sollentuna. Gazonul trebuie să fie de-acum scrum. E plăcut să ai o "canapea de serviciu" în birou; i-ar trebui o pernă ca lumea. Iau nembutal (1 + 1/2). Puls 81. 15 iulie Muncă grea toată dimineața. Westler și d-na Albertsson sunt și ei la treabă la secretariat. W. nu se plânge
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
discreți încât să se retragă, lucrurile nu se opresc la strânsul covoarelor și la mutatul mobilelor pentru a elibera un spațiu de dans. Se face în așa fel încât lumina să fie difuză, favorabilă intimității. Apoi toată lumea se cuibărește pe canapele și încep petting-party-urile88, de asemenea importate din America. O Americă devenită dintr-o dată mai apropiată, inspirând familiaritate. Liberalizarea moravurilor Într-adevăr, numeroși americani, printre care Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway se instalează la Paris, contribuind la marea liberalizare a moravurilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mângâieri. El lasă să se vadă dacă trupurile sunt în armonie, dacă tind să se apropie și mai mult unul de altul. Dacă atracția este puternică și reciprocă, cei doi parteneri caută o mai mare intimitate, un ungher ferit, o canapea moale, la adăpostul unei lumini difuze. Și astfel începe flirtul, această legătură stranie, la jumătatea drumului dintre relația sexuală și abstinență. Se schimbă cu necunoscutul sau necunoscuta "sărutări anonime", ușoare sau lacome, care pot fi tandre sau "mușcături sângeroase"95
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbatul să o acuze că e cu nasul pe sus sau să o considere o mironosiță. Dacă, dimpotrivă, femeia consimte, "apropierea devine mai insistentă". Bărbatul își prinde partenera strâns în brațe, încearcă să o răstoarne pe bancheta mașinii sau pe canapeaua din salon. Vrea s-o sărute, să-și strecoare mâna până la portjartier, pe sub corset... Odată atins acest stadiu, "dacă frumoasa nu cedează, dacă, odată golite cele două pahare, îi arată musafirului ușa [...] nu mai e doar o înțepată, ci o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
laudă, îi promite să-i găsească un editor... dar nu întârzie să-și dea în vileag adevăratele intenții. Într-o zi, o invită pe fată la cafeneaua Voltaire, un loc unde se reunea elita editorilor francezi, cu pereții lambrisați și canapele îmbrăcate în catifea. Dezamăgirea lui Dominique a fost nemărginită: în loc să o invite în sala mare, criticul rezervase un separeu, unde, după ce o face un timp pe pedantul, încearcă nici mai mult, nici mai puțin s-o violeze. În timpul mesei, își
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de gândul acesta, consimte să se mulțumească deocamdată cu "alte mișcări labirintice ale limbii", așteptând ca taxiul să ajungă la destinație. Dezastru, însă! Odată ajunși la Leslie acasă, are loc naufragiul, răsunător, funest, cumplit. Cei doi tineri eșuează pe o canapea, așezată sub un tablou de Degas, Stingo pomenindu-se, la capătul a două ore, că ajunsese la fel de departe ca în taxi. Folosise toate strategiile posibile pentru a înfrânge rezistența lui Leslie, dar "nu era nimic de făcut. În afara cavității ei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întâmplat. Întâmplător sau nu, aceasta și sosește iar din urma ei și un polițist, cu un fotograf. Mă vede, coboară jos la intrare, eu și cu cei doi intrăm înăuntru, îl găsim pe Dan căzut cu fața în jos pe canapea, el în pielea goală, trupul lui intrat în putrefacție, în casă, ca și afară era o căldură ca în mijlocul verii. Fotograful face câteva poze iar polițistul scrie în maximum zece minute procesul verbal de constatare, fără a cerceta hainele, mâncarea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
viața mea piciorul... Clasa business și mai ales clasa lux depășesc orice imaginație. Dar las' că nici la noi nu-i rău deloc, vă asigur. Fotoliile sunt largi, încăpătoare, cu loc cît cuprinde pentru picioare, cu înclinarea aproape de confortul unei canapele, la nevoie, și cu ecran tactil de televizor în față. Înainte de a pune telefonul în "mod avion", trimit un sms Karinei, ca s-o anunț că mă aflu încă la Doha. Karine este șefă de cabină la Air France și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la jocul și la farsele zilei, la faptul că nu prea are nimic comun cu frații ei. Ar fi vrut să mai rămână acolo, la birou, să scrie, să devină altcineva , să-și imagineze scenarii, interioare elegante cu tineri pe canapele, cu fețe frumoase și nebunatice, povești de dragoste demne de filmele hollywoodiene. Și multe altele, eventual chiar memorii, îi plăcea să inventeze oameni pe hârtie, să facă concurență realității. Ar fi vrut să scrie un roman. De ce nu?.. Dar de unde
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
început să mă descheie la nasturi, urmând să mă dezbrace. A început să se dezbrace și el, dar l-am avertizat că nu sunt singura acasă. S-a apropiat, m-a luat iarăși de mână și m-a condus spre canapea. Și-a plimbat mâna peste capul meu, uitându-se la mine. A spus: -N-am putut să-ți telefonez. Trebuia să te văd. I-am spus: - Ai făcut foarte bine! Apoi ne-am zâmbit. Eu eram reținută parcă, l- am lăsat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]