6,257 matches
-
operei, singura pe care se rezema conștiința lui canonică. Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Or, Eminescu s-a trezit brusc în fața variantei reduse a unui edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
edificiu chiar dacă nu dus până la capăt, în orice caz cu plaja redusă și rarefiată. Lirica lui Eminescu e asceză întru canon. Fără asceză nu ar fi avut detentă, fără canon nu ar fi ajuns la ideal. Asceza îi asigura fecunditatea, canonul reducția întru puritate și concentrare la un singur sens. Nu la niciunul, idee profesată de adepții poeziei pure, în limitele căreia nu se înscrie Ion Barbu, cu atât mai mult Eminescu. Ermetismul canonic barbian exclude ireverența față de structurile lirice consacrate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cabalistica zodiacală a "operei deschise": 1. Punct de purcedere, 2. Călătorie printre contemporani: E. Lovinescu, 3. În oglinda altor contemporani, 4. Tudor Vianu, 5. G. Călinescu, 6. "Impasul poetului" și al criticii, 7. În cvasi-postumitate, 8. Viziunea cosmologică, 9. De la canonul matematic la cel poetic, 10. Alchimie și poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și opere ale lui Victor Teleucă", p. 252) și studiul despre transmodernismul teleucian, cu observații un pic șocante, dar adecvate felului unic de a fi al poetului, ca "Meritul lui Victor Teleucă... e că nu s-a închis în niciun canon poetic (nici chiar în propria formulă lirozofică)", p. 257) sau "Volumul (Ninge la o margine de existență) pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cezuri a societății, istoriei și culturii, ce afectează, desigur, valori naționale larg recunoscute. Theodor Codreanu ia ca teren al apărării valorilor opera lui Eminescu, privit, analog cu Goethe pentru cultura germană, sau Shakespeare, pentru cea engleză, ca un fel de "canon literar" al culturii naționale. El se distanțează explicit de Nicolae Manolescu, care, în recenta Istorie critică a literaturii române, a procedat la recunoașterea diversității "singularităților" tutelare ale literaturii române. Eminescu joacă, în opinia lui Theodor Codreanu, un rol analog cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
insignifiației 323 Adrian JICU Theodor Codreanu și "a doua schimbare la față" a României 325 Gh. NAZARE "A doua schimbare la față", de Theodor Codreanu 327 ISTORIA "CANONICĂ" A LITERATURII ROMÂNE, I AȘI, PRINCEPS EDIT, 2009, COLECȚIA "ESEU" Nicolae RUSU Canonul criticii revoluționariste 330 Constantin CUBLEȘAN Cum trebuie și cum nu trebuie scrisă o istorie a literaturii române 336 Ion BELDEANU Note de lector 340 POLEMICI "INCORECTE POLITIC", RÂMNICU-SĂRAT, EDITURA "RAFET", 2010; EDIȚIA A II-A, ADĂUGITĂ, IAȘI, EDITURA "ȘTEFAN LUPAȘCU
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu el până la Rucăr, acasă, pentru că acum, pe vreme de iarnă, mama lui se deplasează mai greu. Am cam strâmbat din nas, spunându-i că după vechiul obicei fata nu prea merge la băiat, dar, în fine, am trecut peste canoanele tradiției, m-am gândit că veacul a înaintat, ai mei au făcut și ei aceeași concesie și m-am dus. Mama lui e o femeie la vreo 53 de ani, puțintică, dar vioaie. Mi a dat de toate, până și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Europa bizantină, ruinată și depopulată, este nevoită să accepte, pentru a umple golurile, o primă colonizare slavă. Urmașii lui Iustinian Iustinian moare în 565, lăsînd urmașilor săi un imperiu stors de colectorii de impozite, sfișiat de un Occident legat de canoanele de la Chalkedon, care suportă greu autoritatea îndepărtatului împărat al Bizanțului, și un Orient în care înfloresc ereziile; un imperiu, în plus, amenințat la toate frontierele sale de atacurile barbarilor: vizigoții în Spania, maurii în Africa, longobarzii în Italia, avarii și
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a opune regelui francilor pînâ și cea mai mică rezistență. Încă de la instalarea sa pe tronul Sf. Petru, el a recunoscut protectoratul lui Carol. In schimb, acesta nu și-a precupețit sfaturile spirituale, povățuindu-1 să trăiască cinstit și să respecte canoanele bisericești, lăsîndu-i suveranului franc grija de a asigura apărarea Sfîntului Scaun și propagarea credinței creștine. Altfel spus, ca pe vremea lui Constantin, Carol cel Mare se consideră "episcopul dinafară", nelăsîndu-i pontifului decît sarcini spirituale. Leon III se afla, le altfel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
urmat și la Aix-la-Chapelle. Prima sa preocupare, odată ajuns pe tronul imperial, este să reformeze modul de viață al Palatului: fetele lui Carol cel Mare sînt rugate să intre la mănăstire, iar clericii să respecte, în modul lor de viață, canoanele bisericești. Educat de către aceștia, Ludovic are, în plus, o concepție asupra titlului imperial diferită de cea a lui Carol: adică mai apropiată de modelul roman. În acest sens, el renunță, în titulatura sa oficială, la titlurile de rege al francilor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
catedrale episcopale sau unui colegial, trăind, cu începere din secolul al IX-lea după model monastic, într-o comunitate proprie (vita canonica), independentă de episcop. Numele vine de la obișnuința de a citi zilnic în timpul meditațiilor comune, cîte un capitol din canon (cf. Alfred Bertholet, op. cit., p. 76). 20 Noțiunea de "fief sau "feud" cu sensul predominant de posesiune funciară ereditară, condiționată de îndeplinirea serviciilor vasalice derivă din vechiul cuvînt franc fehu-ôd si, prin extensie, din germanicul Vieh, înseamnă inițial "vite" (bogăția
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
punând dascăli după capul lui. Testamentele făcute cu prilejul lăsărilor [mutațiilor, n.n.] le schimbă și lăsându-și-le sieși, înstăpânindu-se de unele locuri principale, unde cu autoritatea lui pune iezuiți ca parohi, face lucruri într-adevăr insuportabile și împotriva canoanelor sacre. Vă rog, să interveniți pe lângă Sf. Congregație să fie îndepărtat cât mai repede. În aceiași scrisoare, Mons. Bandini adăugase o alta pentru Pr. General al Companiei în care repeta acuzațiile împotriva Pr. Beke. De fapt, mai apoi a trebuit
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1983, p. 95). (Sinistra imagine a apărut pentru prima oară în manualul unic pentru clasa a VII-a elementară de Istoria României din 1948, p. 264.) Până și Octavian Goga, reprezentativ pentru fanatismul său naționalistic declarat explicit, este inclus în canonul politico-cultural românesc pentru "patriotismul fierbinte" care i-a străbătut viața și opera. Moștenirea națională a tradiției culturale românești a fost complet recuperată. Memoria istorică românească a redevenit memoria națională. Procesul de re-naționalizare a memoriei istorice românești s-a împletit însă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
clasice (Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) în comparație cu spațiul rezervat vedetelor de televiziune și personalităților contemporane (Andreea Esca, Cristian Tudor Popescu, Ion Cristoiu, respectiv Ion Iliescu, Emil Constantinescu etc.). Nici în acestă privință nu au fost respectate canoanele implicite împărtășite tacit în comunitatea autorilor de manuale de istorie. Interdicția manualului arată limitele permise ale de-mitizării naționale. Deși încurajat de programa școlară (pe care manualul o respectă formal), autoritățile statale au reacționat defensiv în momentul în care au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mea.” (Maitreyi) Profan: “e un destin [...] care decide, fără știrea și împotriva sau absența noastră, pentru o viață întreagă”. (Nuntă în cer) Sacru: Când voi găsi liniștea, omule, Dumnezeule, prietenul meu ? (Allan) Profan: Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. (Maitreyi) Confuziile pot fi făcute foarte ușor ... pentru că primejdia erorii este marea asemănare a ei cu adevărul ... Deliciul erudiției este o conferință unde informația de istorie literară se întrețese cu comentariul
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea științelor cu "obiecte" specifice constituite, ea nu se va putea îndrepta împreună cu științele, cărora le oferă canonul formal decât spre "lucruri exprimate", către ceea ce este deja condiționat de către un "subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre enunțurile de protocol sau despre imposibilitatea faptelor brute ale experienței reprezintă un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire, rostire sau făptuire. Trecerea logos-ului în logică are printre urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat la "lucrurile însele", excesul de formalism, de o parte, sau empirismul nemăsurat (naturalist, "dogmatic", după un gând al lui Quine), de cealaltă, subiectivarea "lumii" chiar în condițiile unui exces de "obiectivism", lărgirea competențelor comparativismului, de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțional și dominant în filosofia actuală, cum am putea căpăta o perspectivă de fapt, o minimă distanță față de însăși modalitatea noastră de a gândi pentru a-i evalua semnificația și a dobândi o șansă în proiectarea rostirii filosofice după alte canoane, poate după unele corespunzătoare logos-ului întreg, neredus la aspectul său formal? Dar ce șanse mai are logos-ul de a reveni la sine chiar în orizontul cunoașterii omenești, acolo unde el a fost "formalizat", de-naturat? Dar, dată fiind "tradiția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
medievale de inspirație aristotelică. În felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt forțate. Dar poate fi vorba despre o schimbare radicală, în așa fel încât analitica și dialectica să funcționeze altfel decât ca un veritabil canon sau chiar ca un organon al gândirii corecte?98 În sistemul "Logicii transcendentale" (din proiectul criticii rațiunii pure), analitica transcendentală "expune elementele cunoștinței pure ale intelectului și principiile, fără care nici un obiect nu poate fi gândit"; iar dialectica transcendentală este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirea acestor elemente; dimpotrivă, logica transcendentală are tocmai acest rol de constituire a tuturor elementelor care structurează cunoașterea și gândirea. Logica generală este o "analitică" și doar atât poate fi ea în mod legitim dacă se limitează la statutul de "canon de judecare", de colecție de reguli privind "activitatea formală a intelectului și rațiunii"; dar ea devine "dialectică" depășindu-și caracterul legitim -, dacă pretinde statutul de "organon pentru a produce real cel puțin iluzia unor afirmații obiective"101; fiindcă, în acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv, ca ansamblu de reguli producătoare de cunoștințe), așadar ilicit, ea a funcționat, de fapt, ca o "logică a aparenței". Potrivit punctului de vedere al lui Kant, schițat deja, logica generală poate valora ca o analitică, în sensul stabilirii unui canon al folosirii intelectului și rațiunii, în vederea justificării corectitudinii rezultatelor acestei folosiri în modalitate strict formală; prin urmare, statutul său de analitică este cu totul firesc și justificat. Atunci când ea își arogă însă pretenții constitutive (ca organon al cunoașterii), este trecută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca orizonturi ale elementelor constitutive ale cunoștinței veritabile, în care acestea pot fi determinate, luate ca ceea ce sunt, urmărite în funcționarea lor constitutivă sau doar regulativă pentru dobândirea cunoștinței. Analitica transcendentală (prima parte din sistematica logicii transcendentale) este, întâi, un "canon", pentru că instituie un corpus de principii ce reglează folosirea corectă a intelectului pur; ea are două forme: analitica conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de "fenomen"). Dialectica transcendentală (cea de-a doua parte a logicii transcendentale) este numai o "disciplină" (nici măcar un canon), căci ea stabilește limitele folosirii rațiunii pure (regulile sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și descoperind netemeinicia pretențiilor de cunoaștere ale rațiunii pure și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]