4,810 matches
-
înflori altfel nu am uda rădăcinile în fiecare zi. Rămâne un mister moartea? De ce când murim, Dumnezeu este invocat, numit, implorat; cu el plângem când ne chinuim, îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Stelei, prietena mea din tinerețe Amintirile trec și ele, nu mai vin iubirile! Ele se târăsc prin iarba neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apele negre ale ierbii, spunea Dan, poetul, au tot crescut în nămol lăsând în lumină un gol. Când bat clopotele la Athos, se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ca scut al patriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pătrunde în careul de șase metri pătrați ai Prezidului reprezentantul agrarian cu o mână după gât și alta de-a lungul dedesuptul unei tipsii încărcate cu o colivă de grâu olandez proaspăt și lumânări originale de ceară autentică de la Casa de import-export Mexvlitz Lyka K. Fra ți loooor ! Ce este Bâza ? Bâzza nu-i altceva și altcumva decât tumultuoasa exprimare a trudei și colectivismului democratic. Este, dacă acceptați, preluarea și ducerea la esență a gestului simplu și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntîlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, și vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la "Army and Navy Stores", a cărui tovărășie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene în Calcutta, unde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o manevră de diversiune! strigai eu din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în patru, îmi spuneam, căci sânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic și demn de milă pe podeaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele Întinse, și chiar că semăna puțin cu un fluture. Dar, știți, nu prea mult, totuși. Dar nici a om nu prea arăta. Semăna mai degrabă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele Întinse, și chiar că semăna puțin cu un fluture. Dar, știți, nu prea mult, totuși. Dar nici a om nu prea arăta. Semăna mai degrabă cu o vrabie moartă. — Un gin tonic, spusei. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
puneam În plic ca să-mi poată trimite Înapoi povestirea, cupoane pe care le păstram Într-o cutie persană mică și lăcuită, care avea o ilustrație pornografică În interior. Dispăruseră toate. Le băgase pe toate În valiză. Nici măcar batonul roșu de ceară cu care-mi sigilam scrisorile nu mai era. Stăteam și mă uitam la ilustrația din interiorul cutiei, observînd supradimensionarea curioasă a anumitor părți, chestie care caracterizează pornografia, și-mi amintesc că mă gîndeam la cît de mult mă dezgustă fotografiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care avea patru pogoane de vie pe moșia Socolei ca să dea mănăstirii „cîte una ocă ceară de tot pogonul; și de... a mai cumpăra... vreun pogon doaă, să aibă a da... tot cîte una ocă... de ceară de tot pogonul”. De aici se vede că „rugătoarele” de la mănăstirea Socola știau să se chivernisească. Și nu se încurcau, ci mergeau în rând cu vremurile. Asta se vede din cele scrise la 23 august 1790, când stareța Martha cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mă crezi tu în stare, Dumitre. Nici măcar că am fost un strașnic vânător... S-o aduci așa din vorbe mai treacă-meargă, dar că ai fost vânător, și încă unul strașnic, asta n-o mai cred nici să mă picuri cu ceară. Dacă vrei să te convingi, îți povestesc chiar acum o întâmplare de pe când eram vânător, de nu mai închizi ochii trei zile și trei nopți la rând, Dumitre! Pâcule, mai lasă poveștile pentru altă dată, că s-o făcut târziu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
idee. Nu cred să știți că am un fecior născut de două zile. Și la noi, În Pomârla, la un an după botez, se taie din moțul finului o șuviță de păr, pe care nașa o fixează cu picături de ceară din lumânarea de botez pe o monedă; de argint sau... de aur! Ce bine mi-ar prinde la tăierea moțului măcar un „cocoșel” de aur! ― Să știi că povești am ascultat de la mulți indivizi ca tine. Spune-mi, dacă putem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii, semn că, de sărbători, o să.ți țină locul: fraged. luminoasă și fragil. puternică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele mele și.a înrozit bobocii, semn că, de sărbători, o să.ți țină locul: fraged. luminoasă și fragil. puternică, în puritatea și abundența ei feminină. Să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Într-un roman, într-un foileton... O s-audă șefu. Rămînem puhas golas, și eu, și... Nu. Jur. Jur acum și pe veci. Jur să nu spun nimic nimănui. Cum un tip mai colorat se apropiase de masa noastră să-ntrebe/ceară ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu plângea nimeni, toți erau veseli și peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână. De prune. Nu știu ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-i aruncă vreo privire. Sări de pe asfalt, iar inima încercă să-i iasă din piept. Privi cu teamă crescândă sicriul așezat în dric. Capacul era desfăcut, astfel că Scriitorul se văzu stând cu mâinile pe piept, cu obraji de ceară și părul pieptămat cu cărare pe partea dreaptă. Deși cămașa albă, închisă până la ultimul nasture, ascundea gâtul, știu imediat că sub ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ni s-a luat lumina, timp de aproape două ore. Am aprins o lumânare la flacăra căreia am și cinat. După masă, în așteptarea revenirii luminii, neputând să spăl vasele, mi-am luat copiii lângă mine și priveam absentă cum ceara lumânării se topește, micșorându-și văzând cu ochii, în același timp, puterea de a lumina. Nu mai aveam o altă lumânare în casă. În acel moment, mi-a venit așa, ca din spații siderale, străfulgerarea unui gând straniu: m-am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doamnelor! Ridicați‑vă căpșoarele de pe birouri! Vă Închipuiți ce s‑ar Întâmpla dacă v‑ar vedea Miranda În clipa asta? N‑ar fi peste măsură de fericită! a fredonat James din ușă. Își dăduse pe păr cu un soi de ceară slinoasă numită Bed Head (nume trăsnet, cum i‑ar putea rezista cineva?ă și purta un soi de tricou de fotbal cu numărul 69 imprimat În față și pe spate. Ca Întotdeauna, personificarea subtilității și a exagerării. Nici una din noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât plicticoase. Reculegîndu-se puțin din stupoare, interveni amical și în franțuzește, căutând să calmeze pe Tănăsescu, care se îndîrjea din ce în ce mai tare: ― Eu nu permit nimănui!... Oricine ar fi!... Să fie și Dumnezeu, eu nu permit!... Titu Herdelea se făcuse ca ceara, și de indignare, și de emoție, își dădu îndată seama că amestecul lui, oricât de firesc omenește, a fost insolit. Totuși, nu-i părea rău. Spre a nu ațâța scandalul și a nu se expune să fie într-adevăr arestat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moartea altundeva. Ori poate că nici nu murise și căuta încă bătălia care să-i împli nească destinul. Petrache ar fi vrut să-l ajute, dar nu știa cum. Se gândea uneori să-l lustruiască, să-i dea cizmele cu ceară sau, pur și simplu, să-l vopsească. Dar nu se încumeta să acopere cocleala verzuie a atâtor secole. Neputând să-l ajute altminteri, Petrache își apropia taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca, astfel, cavalerul să nu se simtă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]