KorAP: Find »[drukola/base=chitară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...182 >

4,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

vin. — Watanabe, tu cu câte fete te-ai culcat? a întrebat Naoko cu voce joasă, de parcă atunci i-ar fi venit în minte întrebarea. — Opt sau nouă, am răspuns eu cinstit. Reiko s-a oprit din cântat și a pus chitara pe genunchi. — Bine, dar n-ai împlinit nici douăzeci de ani! Ce fel de viață destrăbălată duci, mă rog? Naoko m-a privit cu ochii ei limpezi, fără să scoată un cuvânt. I-am povestit lui Reiko despre prima fată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tăcu o clipă și apoi izbucni în plâns, tremurând toată. Și-a îngropat fața în mâini și a plâns cu sughițuri, cu aceeași violență cu care plânsese și în noaptea aceea când m-am culcat cu ea. Reiko a pus chitara la o parte, s-a așezat lângă Naoko și a mângâiat-o pe spate. Când a cuprins-o de umeri, Naoko și-a lipit fața de pieptul lui Reiko precum un copil. — Watanabe, te rog să nu te superi pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
Am continuat să o privesc, la fel cum Jay Gatsby privea luminița de pe malul opus, noapte de noapte. Am pornit înapoi după vreo jumătate de oră. Când m-am apropiat de clădirea fetelor, am auzit-o pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
m-am apropiat de clădirea fetelor, am auzit-o pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
la ușă. Când am intrat, nici urmă de Naoko. Reiko stătea singură pe covor și cânta la chitară. Mi-a făcut semn cu degetul, spre ușa dormitorului, pentru a mă face să înțeleg că Naoko era acolo. Și-a pus chitara pe dușumea și s-a așezat pe canapea, invitându-mă să stau lângă ea. Am împărțit vinul care a mai rămas în două pahare. — Naoko e bine acum, a spus ea, atingându-mi genunchiul. Nu te îngrijora, nu are nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
După-amiezele participa la cursurile care o interesau, își găsea de lucru pe afară sau făcea sport. Printre cursurile la care se înscrisese se numărau cele de franceză, tricotat, pian, istorie veche. — Reiko mă învață să cânt la pian și la chitară. Noi, cei de aici, suntem pe rând profesori sau elevi. Cine știe franceză, predă franceză, cine s-a preocupat la viața lui de științe sociale, predă istorie, cine se pricepe la tricotat îi învață și pe alții. E grozavă școala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
mult decât la facultate. Învăț tot ce se poate învăța și chiar îmi place. — Ce faci după cină? — Stau de vorbă cu Reiko, citesc, ascult muzică, merg pe la alții să jucăm ceva... cam așa îmi petrec serile. — Eu exersez la chitară și-mi scriu memoriile, spuse Reiko. — Memoriile? — Glumesc, spuse Reiko, râzând. Ne culcăm pe la ora zece și dormim ca niște bebeluși. Nu ți se pare că ducem o viață sănătoasă? M-am uitat la ceas. Era puțin înainte de ora nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dormeau Reiko și Naoko nu se auzea decât un ușor scârțâit al patului, din când în când. Am închis ochii și prin fața lor au început să joace, în întuneric, tot felul de umbre, iar în urechi îmi mai stăruiau acordurile chitarei. Încet-încet m-a cuprins somnul. Am visat sălcii. Ambele versante ale muntelui din vis erau mărginite de sălcii. Incredibil de multe sălcii. Vântul bătea destul de puternic, dar nu se unduia nici măcar o crenguță. Oare de ce? mă întrebam eu. Apoi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
văzut filmul. — Cine joacă? — Dustin Hoffman, am spus. — Nu-l știu, spuse Reiko, dând tristă din cap. Lumea se schimbă nebunește și eu nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă. Reiko i-a cerut fetei să-i aducă chitara. Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-l știu, spuse Reiko, dând tristă din cap. Lumea se schimbă nebunește și eu nu mai sunt la curent cu ce se întâmplă. Reiko i-a cerut fetei să-i aducă chitara. Fata a închis radioul și a adus o chitară veche. Câinele și-a ridicat capul și a adulmecat instrumentul. — Ăsta nu-i de mâncat, îi spuse Reiko. O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
O briză ușoară, purtând cu ea parfumul florilor și al ierbii, învălui terasa. Coama muntelui din fața noastră părea că atinge cerul. Parcă ar fi o scenă din Sunetul muzicii, i-am spus eu lui Reiko în timp ce-și acorda chitara. — Ce vrei să spui? întrebă ea. Reiko zdrăngăni puțin la chitar\, străduindu-se să găsească primele acorduri din Scarborough Fair. Se pare că era prima dată când interpreta cântecul acesta, dar după câteva încercări mai puțin reușite, și-a intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nu? întrebă Reiko, întorcându-se spre mine și făcându-mi cu ochiul. De obicei pot cânta orice, și fără partitură, cu condiția să aud un cântec de cel puțin trei ori. A fredonat toată melodia Scarborough Fair, acompaniindu-se la chitară. Am aplaudat-o toți trei, iar ea ne-a răspuns cu o elegantă plecăciune a capului. — Mai demult, am fost răsplătită cu aplauze entuziaste pentru un concert de Mozart, spuse ea. Dacă ne cânți Here Comes the Sun al Bealtes-ilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
era puțin cam asprită de tutun, dar a interpretat melodia foarte frumos. Ascultând-o, în timp ce beam bere și priveam muntele, chiar aveam senzația că soarele o să se arate din nou. Interpretarea mi s-a părut extrem de sensibilă. Reiko a înapoiat chitara și a spus fetei să deschidă radioul din nou, sugerându-mi să fac o plimbare cu Naoko prin apropiere. — Eu vreau să ascult radioul și să stau de vorbă cu ea. Dacă vă întoarceți pe la ora trei, e tocmai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
să pricepi ce se întâmplă. — Mă străduiesc. Ceea ce ne face să fim normale, spuse Reiko, este faptul că recunoaștem că nu suntem normale. Ne-am întors în cameră. Eu și Naoko am jucat cărți, iar Reiko a cântat Bach la chitară. — La ce oră pleci mâine? m-a întrebat Reiko, aprinzându-și o țigară. — Imediat după micul dejun, am spus. Autobuzul vine după ora nouă. Doar așa pot ajunge la slujbă mâine seară. — Păcat! Ar fi fost bine să mai poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ea. Magazia era totuși bine aprovizionată cu schiuri, legături, clăpari, bețe, toate frumos aranjate, iar pe dușumea se aflau diferite ustensile de curățat zăpada și saci cu produse chimice folosite la topitul zăpezii. — Pe vremuri veneam aici să exersez la chitară... când voiam să fiu singură. E plăcut, nu? Reiko s-a așezat pe saci și m-a invitat să stau lângă ea. Am făcut cum mi s-a spus. — Nu există aerisire. Te deranjează dacă fumez? — Nu, poți să fumezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
decât noi pe lumea asta. Aș vrea să plouă tot așa și să rămânem toți trei împreună, pe vecie. — Și cât stați voi îmbrățișați, spuse Reiko, eu să vă fac vânt cu un evantai lung sau să vă cânt la chitară, ca o sclavă, nu? Nu-mi convine! — A, nu, ți-l dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dau și ție din când în când, spuse Naoko, râzând. Parcă sună mai bine așa, zise Reiko. Hai, s\ plou\ [iroaie! A plouat cu găleata și a tunat. După ce am terminat strugurii, Reiko și-a aprins o țigară, a scos chitara de sub pat și a început să cânte, mai întâi Desafinado, Fata din Ipanema, apoi niște Bacharach și câteva cântece de-ale lui Lennon și McCartney. Eu și Reiko am băut vin, iar după ce s-a terminat, am atacat butelcuța din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
prin Tokyo, împreună, și am o imagine clară a lucrurilor pe care le purtai de fiecare dată. Am timp să îmi amintesc o mulțime de lucruri. Salut-o pe Reiko din partea mea și spune-i că mi-e dor de chitara ei, mai ales când se face seară. După ce am terminat scrisoarea, m-am dus până la cutia poștală care se afl\ la vreo două sute de metri distanță de cămin. Apoi mi-am cumpărat un sandviș cu ouă și o Coca-Cola. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
le ținea pe masă. Erau la fel de delicate și elegante precum toate obiectele de pe ea. M-am gândit la Naoko și la Reiko. Ce-or fi făcând acum? mă întrebam. Probabil că Naoko stătea întinsă și citea, iar Reiko cânta la chitară Pădurea norvegiană. Mi se făcuse cumplit de dor de camera aceea mică a lor. Ce naiba căutam într-un loc ca acesta? — Punctul nostru comun, spuse Nagasawa, este faptul că nu ne interesează dacă nu ne înțelege nimeni. Prin aceasta ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de zăpadă erau incredibil de frumoși. Ca și la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
inversă. Portarul, Omura, mi-a vorbit iar despre carnea de porc din Tokyo. Reiko s-a bucurat teribil de discurile pe care i le-am adus de la oraș. A transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora, îmi spunea Naoko. Mă aflu într-unul din momentele când prefer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
a îndemnat să iau de acolo orice aveam nevoie. Magazia era într-adevăr înțesată cu tot felul de lucruri: o cadă veche, mare, una mică, pentru copii, bâte de baseball, o bicicletă, o măsuță cu două scaune, o oglindă, o chitară. — Aș vrea să mi le împrumutați pe acestea, dacă nu vă deranjează. — Te rog ia ce dorești, spuse el. Am pierdut o zi întreagă să pun bicicleta la punct: am curățat-o de rugină, am uns-o, i-am umflat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cauciucurile, i-am reglat rulmenții și am dus-o la un atelier ca să-i înlocuiască lanțul. După ce am terminat, arăta ca nouă. Apoi am curățat de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
de praf măsuța și i-am aplicat un strat nou de lac. Am înlocuit coardele chitarei și am încleiat o porțiune ce se desprinsese. Cu o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că nu mai pusesem mâna pe o chitară din anii de liceu. M-am așezat pe verandă și am interpretat melodia Sus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
o periuță de sârmă, am frecat rugina de pe cuiele de acordare și le-am reglat. Chitara nu arăta grozav, dar cel puțin am aranjat-o și am acordat-o. Mi-am dat seama că nu mai pusesem mâna pe o chitară din anii de liceu. M-am așezat pe verandă și am interpretat melodia Sus pe acoperiș a formației Drifter, pe care o cântam mereu când eram elev. Am fost surprins să constat că încă mi-o aminteam bine. Din scândurelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]