38,100 matches
-
cei din jurul nostru să fim. Redus la o simplă frază rezumativă, mesajul lui Jason Hill nu pare să aibă nimic interesant, cu atît mai puțin spectaculos. Firește că vom fi cine vrem și decidem noi să fim, vor protesta majoritatea cititorilor de astăzi, obișnuiți să fie (sau să creadă că sînt) stăpîni pe destinele lor. Teoretic vorbind, la un nivel filozofic, lucrurile nu stau chiar așa. Nu doar pentru că de la Geertz încoace antropologia a marșat enorm la ideea că individul e
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
degradeuri savante, caracterele tipografice care reproduc cu umbre scrisul autoarei, probabil, cochetăria aranjamentului în pagină - toate ne duc cu gîndul la un cadou frumos ambalat pe care autoarea, deși declară într-un motto înfiorat că vrea să-l împartă cu cititorii, și-l face în primul rînd sieși. Asta n-ar fi nimic, sute de poeți își publică operele doar pentru ei și critica literară nu reușește și nici nu dorește de cele mai multe ori să țină pasul cu toate aceste gesturi
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
doar speranța unei expertize grafologice. Postfața, în afară de hazul nebun pe care-l produce involuntar, se păstrează în aceeași imponderabilitate anonimă probabil pentru a ne da un exemplu de moralitate la care doar două personaje pot accede: scriitorul (omul) și Dumnezeu. Cititorul (criticul, eventual) trebuie să se țină departe ca fluturii de bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
două personaje pot accede: scriitorul (omul) și Dumnezeu. Cititorul (criticul, eventual) trebuie să se țină departe ca fluturii de bec. De altfel, autoarea recunoaște cu un umor savuros, dar din păcate neintenționat, că "sub chip de prefață citind-o, poate, cititorul sigur nici nu s-ar porni a citi cartea". Poate sigur așa s-ar întîmpla! Urmează parabola cîlțoasă sintactic și stridentă ca un disc tocit de atîtea reluări a creatorului/ Dumnezeu care-și trimite creația în lume și un fel
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
serbare școlară. Versurile care apar pe ultima copertă ne lămuresc în sfîrșit: "Darul întîmpină dorul și-l împlinește/ dorul primește darul și îl sfințește/ Dar de rouă/ Cine are dor de cules, să culeagă". Cu alte cuvinte, de vină e cititorul care n-are "dor de cules" și nu artistul care perpetueză la nesfîrșit modelul iresponsabilității ieftin spectaculoase care alimentează o întreagă industrie de produs așa-ziși poeți. Cu "logostele" care trebuie să "constele" nu prea se face un dar, fie
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
nocivă pentru propria carieră critică și pentru ecourile demersurilor sale în public. Căutările disproporționate în domeniul metodologiei, nevoia de a se explica și de a-și căuta justificări de ordin filosofic grevează textele sale și le fac confuze în ochii cititorului obișnuit, cel care stabilește pe termen scurt ierarhiile și reputațiile; ele apar uneori ca superflue pentru discuția care le prilejuiește (textele unor autori mărunți, la urma urmei, precum Brătescu-Voinești sau Galaction) și nu au nici calitatea de a ușura lectura
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
discuție după lectura volumului Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv de Elvira Sorohan. De la început, miza cărții pune probleme: "refacerea, din fărâmele textului, a unui profil al autorului" - critică literară sau psihologie ? Primul capitol transgresează grațios ambele domenii, abandonând cititorul în derivă; confuzia ia proporții abia odată cu al doilea capitol care subminează premisele celui dintâi: se afirmă că "în scrisori e bufonul Gary, în Jurnal e autenticul Sîrbu", că există diferite imagini ale scriptorului și totuși elemente din ambele se
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
diverse domenii (dintre care, evident, cel literar predomină în această panoplie axiologică) sunt subminate de această motivație extraliterară. Modul în care Elvira Sorohan îl citește pe Ion D. Sîrbu este mult prea simpatetic - de aici derivă și confuzia persoană-personaj - iar cititorul e forțat să aibă mereu la îndemână două atitudini: una de compătimire pioasă și alta de "trezie analitică", de receptivitate intelectuală acută pentru a putea urmări meandrele textului critic. Această monografie cu deschideri interdisciplinare e utilă deopotrivă ca lucrare hermeneutică
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta oamenii, fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un mod care îndreaptă cititorul tot spre un caz clinic: Ce are a face un doctor alienist și boala mea? Sînt sănătos; nu sufăr de nici o boală; urăsc lumea: mi-e scîrbă de fața ei, așa cum este și nu îngădui să se vorbească de frumusețea
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
dictaturii să-l scufunde în mediocritate, a ajuns, sub conducerea prozatorului întors de la Paris, o revistă bicefală (Contemporanul - Ideea europeană), atemporală, greoaie și plictisitoare. în paginile ei se amestecau, amatoristic, texte de Nietzsche și Bergson, cunoscute de multă vreme de cititorii din România cu o minimă pregătire intelectuală, cu "studii" semnate de diverși începători, de fapt lungi filosofări fără finalitate. Ulterior, pentru a înviora Contemporanul și a-i recuceri pe cititori, Nicolae Breban l-a adus ca redactor-șef pe Cătălin
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
texte de Nietzsche și Bergson, cunoscute de multă vreme de cititorii din România cu o minimă pregătire intelectuală, cu "studii" semnate de diverși începători, de fapt lungi filosofări fără finalitate. Ulterior, pentru a înviora Contemporanul și a-i recuceri pe cititori, Nicolae Breban l-a adus ca redactor-șef pe Cătălin Țîrlea, dar acesta n-a izbutit decât să despice monotonia publicației cu câteva note stridente, întrutotul regretabile. Ceea ce totuși se citește în Contemporanul este editorialul-eseu al lui Nicolae Breban însuși
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
bine mimată ingenuitate, autoarea nu a ezitat să dea răspuns și unor întrebări mai delicate... Cea mai naivă și poate cea mai stînjenitoare a fost însă următoarea: cît adevăr și cîtă ficțiune conține romanul De ce copilul fierbe în mămăligă? Deruta cititorului este provocată mai întîi de titlul cărții. În pofida desemnării explicite, încă de pe copertă, a scrierii drept roman - cartea Anglajei Veteranyi este un poem în proză, în patru secțiuni, un pseudo-"Bildungsroman" sau, dacă vrem, chiar procesul verbal al deconstrucției unor
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
iubit de Michelangelo de C.D. Zeletin, traducerile acestuia din sonetele lui Michelangelo dedicate lui Cavalieri, reproduse împreună cu notele din volumul (epuizat de mult) apărut în BPT în 1986. Acestora, Ștefan Bălan le-a adăugat și originalele în italiană, astfel încît cititorul să poată aprecia dificultatea și fidelitatea traducerii. Reproducem la rîndul nostru, pentru dvs., celebrul sonet 89, scris în 1534, în tălmăcirea lui C.D. Zeletin: "Cu ochii tăi văd o lumină lină,/ ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
comun rămâne umorul de bună calitate. Elementul anecdotic deschide însă adeseori calea meditației profunde asupra realității și, indirect, asupra procesului misterios prin care viața devine literatură, și viceversa. Totuși autorul nu ține cu tot dinadinsul să încurajeze verva speculativă a cititorilor săi, căci într-o notă succintă ne avertizează că, deși toate întâmplările povestite sunt reale, amănuntul nu are nici o importanță. Desigur, este și acesta un mod de a atrage atenția asupra respectivului amănunt, dar esențial rămâne hazul copios, instrumentul principal
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
frumoasei sale gazde. Scena erotică - bogată în amănunte picante - pare desprinsă dintr-un "Decameron" sui-generis. În ansamblu, Întâmplările lui Alex. Ștefănescu (acompaniate de ilustrațiile amuzante ale lui Linu), alcătuiesc o carte delectantă, care poate constitui o excelentă alegere pentru orice cititor. Alex. Ștefănescu - Întâmplări, Institutul European, Iași, 2000, 95 pag., preț 30.000 de lei.
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
redescoperit sensibilitatea, după ce poeții generației '80, cu umorul lor de studenți la litere, au înmormântat-o în joacă și înmormântată au lăsat-o. Redescoperirea sensibilității nu înseamnă neapărat adoptarea unei atitudini solemne și grave, care să-l facă susceptibil pe cititor. O dovadă o constituie chiar poezia lui Daniel Bănulescu, spectaculoasă risipă de fantezie, umor și inteligență artistică. Ca o superproducție hollywoodiană, această poezie este plină de priveliști panoramice, de figuranți, de elemente de cascadorie (lingvistică), de efecte speciale, de tot
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
strident numai și numai ca să se facă auzit. Lăsăm la o parte faptul că nu reușește să fie strident, întrucât are o grație înnăscută care armonizează orice extravaganță, dar scopul său acesta este: să se facă auzit. El se adresează cititorului ca unei statui dintr-un parc. Lipsa de reacție a interlocutorului de bronz sau de marmură îl exasperează și îl face să strige tot mai tare, să se scălâmbăie, să se poarte ca un exhibiționist. Iar în cele din urmă
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
de bronz sau de marmură îl exasperează și îl face să strige tot mai tare, să se scălâmbăie, să se poarte ca un exhibiționist. Iar în cele din urmă să recurgă la o recuzită poetică spectaculoasă și costisitoare. Sentimentul indiferenței cititorului (al indiferenței lumii, al indiferenței lui Dumnezeu) constituie esența poeziei lui Daniel Bănulescu. Excentricul poet este de fapt un personaj tragic. Referirile frecvente și provocatoare la viața sexuală țin de aceeași dorință de a tulbura, de a răvăși, de a
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele/ și n-a mai rămas nimic sănătos în mine!" Procedeul este folosit sistematic, în întreaga carte. Fiecare poem are un fel de umbră a lui, mistică. într-o dispoziție sufletească sumbră, poetul se spovedește cititorului, ca unui preot. Momentele jucăușe sunt extrem de rare și tocmai de aceea au farmec. Iată ca exemplu poemul Spirt. Deliciile disperării, care pare rostit de un om istovit și care se încheie totuși cu o glumă literară făcută în treacăt
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
izbăvește-mă!" Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului. Republica Federală Daniel Bănulescu, Statul de Nord & Statul de Sud, ediție și postfață de Nicolae Țone, cuvânt înainte de Z. Ornea, București, Ed. Vinea, col. "Nouăzeci", 2000. 406 pag. Lucian Vasilescu, Spirt. Muzeul întâmplărilor de ceară, cu o prezentare de Al.
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
în text, astfel încât aceste cuvințele-cheie și multe altele sunt scrise cu caractere îngroșate. Inutil de precizat că a i se oferi celui ce răsfoiește un volum termenii considerați importanți de o instanță exterioară e neproductiv și pentru carte și pentru cititor. La fel de discutabile sunt scurtele ieșiri împotriva, de exemplu, condiției de cvasi-disidentă a Elenei Ștefoi, și abordările poetelor, abordări pe care le suspectez de oarece sexism. în rest, cronicile lui T. Coșovei nu sunt altceva decât notații ale unui poet pe
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
cvasi-disidentă a Elenei Ștefoi, și abordările poetelor, abordări pe care le suspectez de oarece sexism. în rest, cronicile lui T. Coșovei nu sunt altceva decât notații ale unui poet pe marginea scrierilor altor poeți, jocuri plăcute de cuvinte ale unui cititor avid de poezie, ce i-a acaparat gândurile și pe care o iubește cu disperare. Hotel Urmuz dovedește că, odată prins în aceste mreje, nimeni nu mai are scăpare. Traian T. Coșovei, Hotel Urmuz, Ed. Călăuza, Deva, 206 pag., f.
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]
-
sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă nicidecum o ambiguizare a imaginii, o pierdere a clarității. Pentru Kikuji obiectul înseamnă o expresie perfectă a feminității lui Ota; pentru cititor (de orice naționalitate ar fi el) imaginea acestui obiect determină declanșarea unei lecturi și a unei înțelegeri de tip poetic (înțelegere paradoxală). îmbinarea perfectă între concret și ambiguu, jocurile pe care autorul le inițiază, manevrînd aceste două planuri, toate sînt
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
și l-a constituit Centrul PEN Român în anii trecuți pe plan internațional, despre respectul de care se bucură în lume președinta centrului, Ana Blandiana. Să sperăm însă că măcar această primă tranșă de informații va fi ținută minte de cititorii noștri și că , treptat, Centrul PEN Român va intra în conștiința publică, așa cum merită.
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
una am trăit o reală stupefacție citind rîndurile cu care se termină cartea. Lipovetsky nu este un autor cu viziuni feministe explicite (ceea ce în mod cert va și garanta cota de interes a cărții sale în rîndurile unor categorii de cititori), dar A treia femeie e concepută fără echivoc drept reflecție pe tema poziției sociale și a coordonatelor identitare ale femeii din epoca noastră. Un asemenea subiect, enunțat limpede de la bun început, te angajează inevitabil, te obligă aproape să adopți o
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]