4,368 matches
-
trebuie să includă peisaje istorice sau culturale capabile să încurajeze vizitele turiștilor, punând bazele dezvoltării atracțiilor și evenimentelor istorice și culturale. 5. Imaginea și coeziunea: (a) dacă este posibil, zonele trebuie să aibă trăsături comune pe baza cărora să se clădească o identitate regională (istorică/culturală/fizică/creată de om etc.) ușor de identificat și de asociat cu zona geografică respectivă; (b) deși limitele administrative trebuie recunoscute, acestea nu trebuie să fie esențiale atunci când se clarifică o imagine coerentă pentru dezvoltarea
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
reflectată de urbanismul lui Haussmann prin contradicția între "drumurile mizerabile ale timpului maghernițelor"3 și marile magazine construite (Le Bon Marché, 1852; Le Louvre, 1855; Le Printemps, 1865), care aveau nevoie de clientelă din tot orașul. Orașul pe care îl clădește Haussmann integrează cu luciditate notabilă noile exigențe ale comerțului și industriei. "Disocierea, în spațiu, a muncii și a căminului, ca și proliferarea unei populații flotante obligau municipalitatea la modernizarea și stăpânirea traficului [...]. Această prioritate, ca și insalubritatea și considerațiile strategice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
grupurilor de locuințe, ca și în constituirea de asociații sindicale de proprietari. Sursa: Maurice Bourjol, La réforme municipale, Bilan et perspectives, op cit., 1975 Urbanismul în concepția regimului Vichy " Un plan, vedeți dumneavoastră, nu ține de economie. Un popor construiește, clădește nu pentru a realiza o operație financiară, ci înainte de toate pentru a-și afirma voința de a trăi [...]. A construi, a clădi nu înseamnă a alerga după profit, ci a da încredere tinerilor, elitei, pentru a putea repurta în lupta
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cit., 1975 Urbanismul în concepția regimului Vichy " Un plan, vedeți dumneavoastră, nu ține de economie. Un popor construiește, clădește nu pentru a realiza o operație financiară, ci înainte de toate pentru a-și afirma voința de a trăi [...]. A construi, a clădi nu înseamnă a alerga după profit, ci a da încredere tinerilor, elitei, pentru a putea repurta în lupta popoarelor cele mai frumoase victorii, de vreme ce este vorba despre victorii pașnice. A trecut vremea concentrării exclusive pe rentabilitate și lipsa rentabilității [...]. Regiunile
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
capacitatea creatoare și forța sa magică." Problema este însă tocmai aceea dacă o înaltă străduință artistică este psihologic, posibilă, fără să aibă la bază niște experiențe de viață. Și dacă răspunsul se cade să fie negativ, opinia că poetul a clădit pe asemenea experiențe nu ne va face nicidecum să-i desconsiderăm arta. S-ar cuveni mai degrabă să admirăm faptul că arta sa a fost capabilă să dea o formă atît de perfectă celor mai serioase chestiuni. 28. Există tragic
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trăit și se poate trăi în afara bisericii să se debaraseze de confuzia și amestecul dintre creștinism și umanitate. Firește însă că e mai ușor să predici împotriva "rațiunii" și a relei voințe decît să te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că cu cît s-au dezbărat mai mult de presupunerile dogmatice și totodată de stările antipacice și polemice pe care le creează ușor munca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
un braț sau un picior; și ca un bătrîn bețiv ce este, își justifică bețivănia prin faptul că și tinerii ar trebui să trăiască! Sistemul în cadrul căruia își rostește sentințele este construit cu multă seriozitate. Ordinea lumească pe care o clădește permite existența justificată tocmai a unor indivizi ca el. Humorul său înseamnă fidelitatea față de imaginea realității pe care și-a alcătuit-o și la care ține cu persevererență în fața criticilor prietenilor și a intervenției împrejurărilor din afară. Nu numai Falstaff
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ea și-a încheiat treaba mult prea devreme. Lucrul este valabil atît pentru seriile de noțiuni valorice, cît și pentru seriile de motive și cauze 79. Înțelegerea este o activitate spirituală ce trebuie luată mereu de la capăt. Marele humor ar clădi pe nisip, dacă ar trece-o cu vederea. Raportul dintre înțelegere și humor se subordonează oarecum celui dintreacțiune și humor, pe care îl vom cerceta în capitolul urmîtor. Humoristul trebuie să considere afirmația că a ajuns la fundal absolut ca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acestei dispoziții psihice față de viață. Ele sînt însă numai niște condiții care colaborează. Iar filosofia în sine nu va fi niccînd unicul motiv în această direcție. Filosofia nu poate face să ne dăm seama spiritualicește, să limpezim premisele pe care clădește în liniște știința și care se bazează tacit pe viață. Pe cît de puțin este în stare filosofia să reprezinte toate celelalte științe, la fel de puțin poate să înlocuiască viața. Filosofia trebuie să dorească anume ca celelalte științe să se dezvolte
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din dogmele pozitive sau negative la care aderă indivizii. Tocmai dintr-un punct de vedere realist, trebuie să avem pretenția ca fiecare să-și construiască concepția despre viață pe propriile trăiri, cu ajutorul cunoașterii căpătate prin propria activitate intelectuală. Numai așa clădește pe terenul realității, pe ceea ce este într-adevăr realitatea pentru individ. Concepția despre lume valorează ceva doar cînd este realmente o expresie a modului în care se desfășoară viața în locul determinat al existenței, pe care îl ocupă individul. Existența unui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
seine Formen und seine Aufgaben, Leipzig,1911, pp. 9-21. -Pe baza psihologiei comparate, Edward Thorndike a recomandat insistent și energic acest adevăr. "Vechea concepție despre viața conștiinței umane", spune el (Animal intelligence, New York,1991,p154), "este aceea că ea e clădită pe senzații elementare-că mai întîi se nasc foarte mici fragmente de conștiință (bits of consciousness) și că apoi acestea se reunesc treptat ăn niște țesături complexe". În opoziție cu aceasta, el susține că "evoluția nu se produce de la mic și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ani (1999). G. Călinescu este prezent și aici ca model venerat de personajul principal, Grigore Vântu, care îl evocă în ambianța universitară ieșeană a anilor ’30, într-un roman cu caracter cvasidocumentar, Manuscrisul profesorului Grigore Vântu. Romane de introspecție, confesiv-lirice, clădite pe structura unor povești de dragoste, Împăcare și Ultimii ani atrag prin fluența și, pe alocuri, chiar tensiunea narațiunii, prin ușurința portretizărilor și ținuta discursului intelectual, dar ies din epocă datorită mai ales simplismului construcției și multiplicării supărătoare a datelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285236_a_286565]
-
pretexte Dar sigur e, din Franța vine-o oaste-n Ast dezbinat regat, și ea deja Știind negrija-ne în taină-ntrat-a-n Cele mai bune porturi și-s pe punctul Deschis să-și nalte steagul. Ție-acum, Pe-al meu cuvînt dacă-ndrăznești clădi, Încît să-alergi la Dover, vei găsi Pe cineva ce mulțumi-ți-va, -i povestind De ce pervers chin și-nnebunitor Regele a se plînge are drept. Sînt nobil după naștere și sînge, Și din cunoaștere și-ncredere-ți ofer Această misiune. CURTEANUL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mult i s-a greșit, decît greșit-a. KENT: Vai, cu capul gol! Stăpîne bun, în preajmă-i o colibă; Ți-o da un adăpost contra furtunii. Lasă-te-acolo, eu la dura casă (Mai dură decît piatră ce-o clădește, Care-acum chiar, de tine întrebînd, Nu m-a primit) mă-ntorc și le forțez Zgîrcita milă. LEAR: Duhul mi se schimbă. Haide, băiete. Cum îți este? Frig? Mi-e frig și mie. Unde-i finul, draga? Artă nevoii noastre e
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Gloucester, Pierdu și cellalt ochi? SOLUL: Pe amîndoi, milord. Scrisoarea, doamna, cere-un prompt răspuns: A sorii voastre-i. (Îi dă o scrisoare). GONERIL (Aparte): Într-un fel, îmi place; Dar văduva, și-Edmund al meu cu ea, Tot ce-am clădit în gînd poate cădea Peste-odioasa-mi viața. Într-alt fel, Vestea nu-i rea. (Tare) Citi-voi, voi răspunde. (Iese) ALBANY: Und-era fiul, ochii cînd i-au scos? SOLUL: Venise-aici cu doamna. ALBANY: Nu-i aici. SOLUL: Nu, șir, îl
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cele mai multe ori, Emil joacă un rol care-i vine mănușă, CTP reușește chiar să fie, să se livreze fără rest, cum, poate, ar spune Constantin Noica. Nu sunt atât de naiv încât să nu văd că și Cristian și-a "clădit" un rol, dar este mult mai apropiat de propria sa intimitate, care nu poate fi la o leghe distanță de ceea ce vedem și citim. Ceea ce-l distinge, în opinia mea, pe CTP de restul gazetarilor este faptul că el reușește
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
informației, am decis să structurăm în acest mod primele două subcapitole (adică să prezentăm inițial informațiile legate de teoria asupra mijloacelor de comunicare, adoptată de Biserică în perioada modernă, stadiul evoluției concepției asupra presei, modul în care ea s-a clădit și miza acesteia) înainte de a prezenta evoluția istorică referitoare la intervențiile pontificale asupra comunicării (unde inevitabil întâlnim completări și o dublare a informațiilor din primul subcapitol), pentru că în economia cercetării noastre, central se situează concepția Bisericii asupra mass-mediei în prima
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Tocănel (el a scris pe parcursul anilor aceste rubrici cu sfaturi practice) îi informa pe gospodarii din satele catolice că pentru a ridica locuințe noi, trebuiau să respecte regulamentul pentru construirea locuințelor țărănești din 14 iunie 1894; de exemplu, cei care clădeau o casă trebuiau să-l înștiințeze printr-un proces verbal pe primar, care "le oferea lămuririle trebuincioase"686. Articolele cu sfaturi practice scrise de părintele Tocănel au fost grupate în trei tipuri de rubrici: "Sfaturi gospodărești", "Cuvinte pentru sănătate" și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
o simultaneitate despre care Peter Ackroyd scria, "Mintea e suflet". Trecutul eroului Tradiția pre-modernistă producea texte în care prezentul se folosea de trecut, iar viitorul de prezent. În final, atât prezentul cât și trecutul sprijineau evoluția viitoare. David Copperfield își clădește prezentul pe un trecut, dar ce-l interesează pe lector este ce va aduce viitorul acestui trecut-prezent. Preocuparea romanelor scrise înainte de Fluxul conștiinței era ce va urma, incidentele viitoare. Intriga avea un unic mare atu în mânecă: încheierea. Odată ce romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Flaubert), așa că eroii lui nici măcar nu invocă un trecut individual. În Nemângâiații, Kazuo Ishiguro se înneacă în amintiri care nu se leagă, al căror înțeles e mai degrabă o bănuială, o stare de spirit, o absență. Rămășițele zilei se clădește pe o tehnică subtilă de ordonare a amintirii, la fel ca și Un pictor al lumii plutitoare. Prezentul lui Ishiguro e minimal. Seva lui Ishiguro urcă din ceva ce s-a pierdut demult, ori ca să-l cităm pe T.S. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecute. Eroii Desperado plătesc prețul acestei iubiri pentru trecut. Pacientul Englez (Michael Ondaatje) ori Midnight's Children (Salman Rushdie) dezvăluie cealaltă față procesului: trecutul înghite prezentul, trăiește prin el. La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incapabil să ridice biserici, construiește un caz, înțelege prea mult și în final eșuează din propria lui voință, identificându-se cu ucigașul legendar. Prima frază rostită de Dyer (adresată ajutorului lui, Walter) este: Nu sunt robul frumuseții geometrice, trebuie să clădesc ceva ce înalță și înspăimântă. În sprijinul esteticii urâtului și terifiantului (în bună tradiție eliotiană), continuă: Declar că-mi construiesc bisericile temeinic pe acest deal de excremente care e pământul și cu ideea limpede a firii decăzute. Pentru a urma
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de timp. Cartea descrie ciumă, foc, credința în necuratul, schelete fără număr (iar obsesia lui Eliot, oasele). Dyer e convins că [...] ciuma, focul nu au fost accidente ci esență, semne ale fiarei dinăuntru. În numele lipsei de lumină din noi toți, clădește și mărturisește tot ce-i trece prin minte. Autorul îl pune să explice tot în afară de miezul inexplicabil al tainei, existența lui și a noastră: Când numele meu are să fie țărână, iar pasiunile mele, care înfierbântă acum această mică încăpere, se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrăjitori, califul Harun al-Rashid, feminitatea incandescentă a eroinei care s-a identificat cu povestea îndrăgostită (Șeherazada), sunt toate parte dintr-o lume subterană, de care poeta nu e conștientă, întrucât limba ei maternă e engleza și întreaga ei structură e clădită pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii ei în ea este încercarea disperată de a mântui lumea prin puterea propriei ei închipuiri. Ce o ține pe Mimi Khalvati departe de "poveste" e feminitatea ei, arăbească și europeană în același timp
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Europei. De fapt, însă, poeta trăiește cu mâhnirea simultană a două lumi în suflet. Poemele ei demontează ceasornicul poemului, care e viața trăită de poetă, și acest miez de real, ghicit numai, este în fond inima vie peste care poeta clădește literatură. Această mică explicație în marginea poeziei lui Mimi Khalvati arată încă o dată că Meșterul Manole, eroul român al unui mit tragic ce pune închipuirea înaintea realului, apare tragic doar dacă îl privim prin ochii Anei victimă de bună voie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]