6,220 matches
-
poate, dacă ar fi fost mai tineri, le ar fi fost dat să trăiască, măcar un timp, arșița unei mari iubiri. Dar atunci s-ar fi dovedit mai nestatornici, așa că era greu de spus. Ingrid vroia un cuib, Thomas tot clătina pomul. Antonia spunea că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată, de vreme ce tot Antonia zicea că totul se dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum ademenitor; și Rusoaica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
am eu grijă aicea. Dimineață intrați în tură, nu mai întârziați pe undeva! Că o să vă vină vremea să vă caute o fată frumoasă, după voia Domnului, că tare mult meritați, domnu’ doctor, o fată bună și frumoasă, adăugă ea, clătinând capul a sinceră compasiune, când doctorul tocmai părăsea salonul și nu mai auzi ultimele cuvinte. De parcă ar fi auzit și ar fi înțeles să execute întocmai sfatul asistentei, Eugen merse în parcare și, de acolo, cu mașina, nu a mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sol... nu se recomandă... doctorand... comunicare științifică...”. Iuliana părea că este împietrită. Nu-i venea să creadă. La un moment dat, și-a dus palma la gură și a făcut ochii mari, speriată. L-a privit pe Eugen și a clătinat capul, ca și când ar fi negat ceva, apoi i-a făcut semne cum că are ceva important să-i comunice. Tainicele cărări ale iubirii Iustin pronunța din ce în ce mai bine cuvintele, dar ele păreau că fac parte din vorbiri în timp și locuri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ale iubirii - ... Am urcat pe munte... este adevărat, dar nu am căzut, răspunse Iustin după o pauză, surprins de această întrebare. - Mami a mea te-a opelat pe tine? Iustin s-a oprit atât de brusc, încât fata s-a clătinat puțin în brațele lui, iar Mariana s-a și repezit să o prindă. Iuliana rămăsese înlemnită. - Cum o cheamă pe mami a ta? întrebă Iustin cu voce pierdută, revenindu-și repede din această nouă surpriză. - Pe mami a mea... o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
acele semnale muzicale erau scurte. Cărțile formau probabil o corală cu un mare număr de voci, dar nu toate se produceau în același timp. — mai sunt și alte librării, domnule sherlock Holmes, unde ascultați ce cîntă cărțile ? Domnul sherlock Holmes clătină din cap în semn că nU și continuă să facă turul librăriei pentru a capta și alte sunete. Uneori, după plecarea acestor indivizi care veneau să asculte cărțile din librăria Verdeau încercam și eu, în condiții de liniște deplină, să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
schimbe ordinea și să pună obezitatea pe locul întîi ? Domnul Busbib deschise borcanul cu iaurt bio și contemplă o vreme acea masă compactă de alb, sursă de calciu și de vitalitate. Controlă data de expirare a iaurtului precum și compoziția sa, clătină din cap ca și cum s-ar fi aflat în fața unui interlocutor, luă cîteva lingurițe din imaculata materie conținută de borcan și surîse în sinea sa. albul iaurtului și albul hîrtiei parcă rimau... Domnul Busbib nu-și putu reprima un sentiment de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a putrezit îndelung până ce a adus rod în acei ucenici și ucenice pe care nu i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați după moarte, cu un secol în urmă. Într-un anumit sens, viața fratelui Charles a clătinat toate structurile care se considerau de neînlocuit, pentru a asigura o viață consacrară de perfecțiune, care să fie demnă de acest nume. Vechea sa înclinație de explorator înnăscut a deschis noi căi și făgașe chiar mai înainte ca cel de-
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
muchia unei mese sau a unei sobe și, cu mâinile împreunate în modul catolic, se legăna neîncetat de la dreapta la stânga și invers. Alteori se așeza întins pe spate și, cu mâinile la fel împreunate, pe canapea sau pe pat, se clătina într-o parte și-ntr-alta. Insatisfacție în copilăria joasă, sau amintire prea profundă a acestei copilării? Felix nu-și putea explica. Pentru Aglae și ceilalți, purtarea lui Titi părea foarte firească, și însăși Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pieptenele în buzunar și se-ntoarse în odaia lui. Se dezbrăcă și se sui în pat, după ce suflă în lampă, rămânând numai la lumina focului. Deși era primăvară, zilele erau reci, și acuma se auzea vântul izbind în geamlâc și clătinând pomii neînfrunziți. Felix alergă cu gândul la moșia lui Pascalopol. Ce făcea oare Otilia acolo? Un clește de gelozie îl strânse din nou de piept, amintindu-și familiaritățile pe care le surprinsese între Pascalopol și fată. Nu, nu mai era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă cred în învățăturiledumitale! zise Weissmann. Simion îl privi cu interes, dar își reluă iarăși preumblările prin casă, ca un câine prudent, după ce a mirosit un individ. Olimpia, jignită, lăsă să se vadă în ochii ei toată verzimea urii. Aglae clătină din cap, agasată: - Așteaptă birjarul, pentru numele lui Dumnezeu, o să măcoste o groază de parale! Weissmann o examină pe furiș și se putea ghici uimirea lui față de o astfel de nesimțire. Prudent și politicos din fire, nu-și trădă sentimentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit de acasă. Unde, și cu cine, știe Dumnezeu! - Nu mă-nnebuni! exclamă Stănică, lăsîndu-se pe pat,plin de toate voluptățile senzaționalului. Și luând și el o prăjitură, începu s-o mănânce, clătinând mereu din cap. XVII Felix visă înspre ziuă diguri lungi, pe care se spărgeau mari valuri, debutând cu urlete și scurgîndu-se sfărâmat cu zornăitul unei grindini de sticlă. Apoi apele se retraseră cu totul, târâtoare ca fumul, și lăsară descoperit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apele se retraseră cu totul, târâtoare ca fumul, și lăsară descoperit fundul mării, care se vedea plin de creste inegale. Coborîndu-se din zbor asupra lor, Felix văzu că vârfurile de stâncă erau de fapt turle de biserici în care se clătinau clopote de toate mărimile, scoțând valuri de sunete, mai apropiate sau mai îndepărtate. Clopotnițele se prefăcură în dansatori, acoperiți din cap până în picioare de zurgălăi, în fața cărora Otilia se învîrtea cu niște castaniete în mână. Felix știa că doarme și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-aia e mai bună de zece ori decât asta nouă, am luat tot de la o casă, pe care am văzut-o eu când o clădea, pe când eram copil. Acum cincizeci de ani ședeam pe aici ca-n pădure. Noaptea se clătinau pomii cu șuier, ca la țară. Casele erau rare și ieșeam pe aici, ceata de copii, trecând prin dosul căzărmilor, pe unde e acum 13 Septembrie, o tăiam pe sub deal, ocolind Cotrocenii, peste șoseaua Bolintini și ieșeam peste Dâmbovița la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care-l avea la bluză. Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi pe sub cearșaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii mototolite, vreo câteva mii de lei în total. - El avea bani mai mulți, zise cu necaz Aglae. După cercetări infructuoase, încredințîndu-se că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când s-a bătut din nou miezul nopții, s-a așternut liniște și ne-au ieșit ochii din cap, ca la melc. S-a produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poeziei perfecte va avea fix numărul și seria mea de buletin... - Arasel! Aici trebuia să-l cârpești... "Pentru ce, scafarogule, să nu aibă seria și numărul meu de pașaport? Păi, ce, sîntem în Romînia?! Nu drojdim bere în Mozambic?"... - ...A clătinat de trei, patru ori halba, de și-a strâns, de prin toate moleculele berii unde se-mprăștiase, inelul la loc. L-am auzit recitând una din șmecheriile lui talmudiste. Și, când și-a dizolvat iarăși belciugul în halbă, ca pe-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dulce la sânge... - Seamănă cu semnalmentele de la vreun bucătar. Ori de la vreun cantaragiu care ne-ar trânti, nouă, pe grătar, ciozvârtele de la vreun purcel. Dacă ne-am hotărî odată să faci cinstea. Și să te tranșam, jerpelitule... Cartomanta își clătină căpșorul cochet, cu piele uscată, puțină, lipită direct pe oasele delicate ale feței. Goni Soarele din contra-șir, răsuci funia ce-l ținea atârnat pe Spânzurat de-un picior, întorcîndu-i cartea respectivă pe spate, plie lamele ca pe burduful unei balalăici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii. Acum nu mai vorbeau. Deschise pleoapele. Bătrânele dispărură. Iar faptul că pe lume puteau să existe patru cești cu cafea, aduse între timp și distribuite pe măsuță, dintre care una preparată pentru o fotografie, nu-l mai duru. Se clătină pe picioare, lemnul, pictat cu un soi de baiț cenușiu, al tocului ușii, pârâi, când Pinky, răsturnat de tangaj, nimeri în el cu umărul, deformă cu trei, patru lovituri de cot, pereții parcă din carton al holului, descoperi rapid dormitorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Archibald Hecht... - Sir Tyler Archibald Hecht. - Sir Cameron Harold Gus Ingram... - Sir Cameron Harold Gus Ingram. Pe la a optsprezecea persoană, scrutând foaia ca și cum ar fi descoperit caligrafia ștearsă ori greșit întocmită a unui nume, Patricia se opri din citit, se clătină, de două ori, pe scaunul grifonat 269 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Era un tânăr extrem de săritor și înzestrat, înalt, cam la un metru optzeci, practicând o excelentă artă de comportare în societate, cam de aceeași vârstă cu dumneata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din nou hoiturile, să-și tragă palme, să-și clatine frunțile. Să asculte cu și mai mare atenție tonurile celor doi necunoscuți care, după ce le zdruncinaseră și le mutilaseră anatomia, se depărtau acum ținîndu-se gât după gât, dîndu-și unul altuia replicile, în semn de jubilație, nu din Shakespeare, cum poate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și răcit lângă mine. Spune-mi și mie dacă nu simți dureri în piept, dacă ți-ai luat medicamentele sau dacă ai avut scaun..." Eu, toată perioada, n-am avut noroc. Mă simțeam perfect. Într-o singură sâmbătă mi se clătinase un dinte. - I-ai mărturisit? - I l-am arătat. Am căutat-o de urgență la gazda ei, unde se pripășise după ce fugise de-acasă, o femeie bătrână, căreia, pe fiecare 15 ale lunii, tot eu îi plăteam întreținerea și chiria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
arătat. Am căutat-o de urgență la gazda ei, unde se pripășise după ce fugise de-acasă, o femeie bătrână, căreia, pe fiecare 15 ale lunii, tot eu îi plăteam întreținerea și chiria. Dina a pus mâna pe el, l-a clătinat și mi-a spus: "Asta nu se pune! Dintele ăsta e crescut împotriva mea. Ar fi mai bine pentru amândoi să nu fi existat sau să cadă." Bineînțeles că o dată ce-am ajuns acasă iarăși, singur-singurel, l-am scos... Situația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
21, colegului tău Andreescu îi va smulge un braț... Era, într-adevăr, nespus de trist că, după externarea din spital, Andreescu nici că va mai putea urina decât ajutîndu-se de un singur braț. 344 DANIEL BĂNULESCU Sau, după asta, dânsa clătina, într-un alt ritm, icoana, încît sânii (acceptabil conservați, cu floare amăruie, arămie, discretă), (împreună cu bordurile părului tuns cască) să-i fluture lateral, dreapta-stînga. Întocmai cu detaliile anatomice ale unei sălbatece amazoniene care-ar dansa. Ori precum draperia unei diligențe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mișcă o dată, iute și imprecis, din craniu. Se forță să-și închipuie că este întrebat dacă o antipatizează sau nu, pe doamna Sapiența Celenterache. Da, o antipatizează absolut, își imagină el că împărtășește o destăinuire jenantă. Da, și își mai clătină o dată țeasta. La ora aceea, Alcibiade Adrian Nicolici era de mult mort și dizolvat în neființă, cu trupul împrăștiat prin viroagele munților și ale Crematoriului, cu spiritul stins și absorbit într-una dintre bulboanele neantului. Alcibiade Adrian Nicolici nu mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]