17,484 matches
-
de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
putea de repede. Păstrând ceea ce spera să fie o distanță care nu dădea de bănuit, spionul încerca să nu o piardă din ochi pe Kulfi, dat fiind că uneori o pornea la-ntâmplare, alteori cu țintă precisă în sus pe coasta dealului, dovedind cam tot atâta preocupare pentru menținerea drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un licăr de speranță, era clar că va fi recompensat cu o promovare. Iar promovarea presupunea transferul din Shahkot. Oh, cât își dorea să fie transferat din acest loc nesănătos într-unul pașnic și liniștit. Undeva, poate în regiunea de coastă din India sudică, pentru că auzise că la Kerala oamenii erau extraordinar de sofisticați și politicoși. Și, fără-ndoială, va fi odihnitor să locuiască lângă ocean. Își expuse planul în fraze elegant formulate, unul din talentele sale cele mai de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se schimbaseră de când venise în livadă, cu atât de puțină vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
săi în suferință, punându-i să se miște în ritm, să sară din copaci, să alunece în jos pe frânghii, să facă flotări și genuflexiuni și să alerge multe mile de colo până colo, în sus și-n jos pe coasta dealurilor, atât de mult încât oamenii se plângeau nu numai maimuțele perturbau liniștea, afurisiții de militari făceau la fel. Tropăind prin grădini și călcând florile în picioare, alergau pe proprietățile private, lăsau urme prin straturile de flori și grădinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a minții și vederii sale. Nu erau sate, case, oameni... Doar păduri și stânci luminate de soare și apa vie, dură și albă. Privi plin de gelozie păsările care zburătăceau în jurul lui în căutare de firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
delicios. Acesta era planul. Nu știa sigur cum avea să decurgă exact, dar era încredințată că, în mijlocul confuziei iscate, avea să reușească. Mirosul de ierburi și fructe, de mirodenii și condimente, umplea aerul și, prin urmare, toată lumea care dormise pe coasta dealului în seara aceea visa la mâncare, de la adăpostul paznicului din capătul de sus al drumului și până jos de tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul era gol. — Sampath. Vocea domnului Chawla se transformă într-un țipăt care răsună pe toată coasta dealului și-i strânse inima. Cele mai negre temeri ale sale se adeveriseră. — Sampath, se văicări el, Sampath, unde ești? Unde ești? Ammaji alergă la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
revenit la vechea lui existență. A fost ca și cum nici n-ar fi plecat vreodată. Despărțirea de „iubitul divorțat“ a însemnat și că Belinda s-a trezit cu tot timpul din lume la dispoziție ca să se transforme într-un junghi în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut cu spinul tău din coastă? Alison a oftat jucându-se cu părul. Coafura ei de obicei impecabilă arăta, în clipa aia, puțin cam răvășită. Nu s-a schimbat nimic. Ne cere și mai mulți bani, iar Luca zice c-o să i-i dea ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-am dat eu - primul băiat. Pentru el, asta a fost o experiență magică. Iar ca mamă a ambilor lui fii, cât timp o să respir..., a spus ea punându-și o mână pe piept,... o să fiu un junghi uriaș în coasta ta, un cancer care-o să-ți roadă căsnicia, așa cum mi-ai distrus-o și tu pe a mea. Ăsta o să fie scopul meu în viață. Să nu uiți! Și cu asta, femeia a trântit ușa, lăsând-o pe Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintre replicile ei n-o puneau într-o lumină tocmai favorabilă, dar femeia era hotărâtă să facă o relatare cinstită și directă. Alison nu fusese niciodată o mincinoasă. A încheiat istorisirea cu promisiunea Sofiei de a fi un ghimpe în coasta lor pentru totdeauna. Deci să ne așteptăm numai la chestii minunate. Luca a zâmbit trist, după care a tăcut, fixând masa. Alison nu știa sigur la ce reacție se așteptase din partea lui, dar sperase ca bărbatul s-o susțină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Înseamnă foarte mult pentru mine. Cu plăcere, draga mea. Nu-mi doresc decât să merite să-ți faci curul chisăliță și să reușești să-ți rezolvi și problema de-acasă. Susan a zâmbit. —A, Nick nu e un junghi în coaste. Numai atât că uneori se mai rătăcește pe alte cărări. Să știi că eu chiar îl iubesc. Știu asta, drăguțo. Dar cred că toți bărbații au nevoie să li se reamintească, din când în când, cât de mult ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Milly și mai e una prinsă pe perete, în bucătărie. Și-au mai rămas fotografii cu ea și în albumele de pe raftul de-acolo. Dacă vrei s-o cauți, Caitlin e încă aici, numai că nu-ți mai stă în coastă la fiecare mișcare. Susan clătinase lent din cap. Aproape că nu-i venea să creadă: tot ceea ce-și dorise, de atât de mult timp, devenise, în sfârșit, realitate. Caitlin nu dispăruse din viața lui Nick, făcuse doar un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai părăsească de tot, dar cu siguranță n-o să-i fie credincios. Fionei i-a venit o idee, așa că și-a vărsat gura de vin în pahar ca să se exprime. Poate că acum ai putea tu să fii junghiul din coasta ei, nu? Asta ar fi cea mai delicioasă ironie. Julia a zâmbit cu bunăvoință. —Asta așa e și crede-mă că și mie mi-a trecut prin minte posibilitatea asta. Mi-ar fi foarte ușor să-l tentez pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
David m-a pus mereu în fața Belindei. Altfel relația noastră nici n-ar fi mers. Ești sigură că nu se poate schimba? a întrebat-o Susan cu blândețe. În fond, și eu am trăit mereu cu fantoma lui Caitlin în coasta mea, iar Nick nu voia să mai facă un copil... și uită-te acum, a spus ea privindu-și burta gogonată. Nu e nevoie decât de timp. Alison a clătinat din cap. Iar eu nu mai am timp. Am aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai mic semn de pericol este să-și mute așezarea și să-și trimită familia într-un loc îndepărtat, la mii de kilometri distanță. Nu - negă convins. Pentru targuí-ul ăsta, acum casa lui e acolo unde e cămila lui, de pe coasta Atlanticului până la Marea Roșie. Și ăsta-i avantajul lui față de noi: n-are nevoie de nimic și de nimeni. Ce facem atunci? Privi soarele ce colora cerul în roșu și era pe punctul de a dispărea complet. Clătină din cap, pesimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spuse: — Să se îngroape în nisip. Te apără de frig și te ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât mai mult în față, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se află sub jurisdicția armatei și a forțelor de ordine. — Țara se compune din nouăzeci la sută deșert, Excelență, interveni generalul comandant al regiunii, pe același ton de vădită indignare. Cu toate acestea, restul de zece la sută, zona de coastă, acaparează toate bogățiile și toate eforturile noastre. Trebuie să controlez o regiune la fel de mare ca jumătate din Europa cu drojdia armatei și cheltuieli minime. Proporția e de mai puțin de un om la o mie de kilometri pătrați, încartiruiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gri-gri-ul lăcustei, care îl iubește și dincolo de moarte, va veni în fiecare an la mormântul lui. Așa că poruncesc ca, atât acum, în viață, cât și ca spirit, mai târziu, după moarte, să facă o călătorie o dată la șapte ani până pe coasta de apus a Africii și să rămână acolo tot atâta timp. în felul acesta, cum și lăcusta e lucrarea lui Alah și nu ne putem împotrivi lui Alah, căci i-am aduce o jignire, vom împărți fără părtinire nenorocirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
drumului și să aștepte până schimbă roata. De asemenea, la fiecare patru ore trebuiau să umple rezervorul de benzină recurgând la procedeul primitiv de a trage combustibilul cu un furtun din canistra legată bine pe acoperiș, iar la suișuri, când coasta era foarte abruptă, bărbații erau obligați să urce pe jos. Așa au călătorit timp de două zile și două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poalele veștmântului, spaima ce puse stăpânire pe sufletul său fu atât de mare, că nu izbuti nici măcar să facă un pas înapoi și să o ia la fugă. Marea din care se născuseră cândva strămoșii săi, „garamanții“; marea ce scălda coastele senegaleze și unde își găsea moartea marele râu ce hotărnicea deșertul la sud; marea unde se sfârșeau nisipurile și întregul universul cunoscut, dincolo de care doar francezii mai locuiau. Marea pe care nu visase niciodată s-o cunoască, la fel de îndepărtată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot mai anevoie spre vechile deprinderi, apăsat de urma curgerii lente, anevoioase, implacabile, totodată, a unui timp ferecat în sine, care dădea să-l prindă în el pentru totdeauna - moțăiala, somnul de veci prin paturile din oficii, cu Milică în coastă, cu madam Ortansa ori cu alt gardian condamnat pe viață, sau de unul singur cu sacoșa de ziare, așteptând copiii să vină la el, țestele lor chiluge, colțuroase, năpădite de cicatrice și cucuie și îngrămădindu-se de-a lungul culoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
electrocutat, se îndoi și se ghemui cu capul între brațe. Îi curgea sânge din nas, dar în pofida durerii și a umilinței, rămăsese țeapăn în loc. Încăpățânat ca un catâr ca să-și apere dreptatea, poate și unde-l simțea pe Rafael în coastă, gata să-l susțină, și uite-l deja cum protestează plin de năduf: ce-aveți, bă, cu el?! ’Ți-ai dracului de jegoși! L-ați văzut mai pricăjit și v-ați pus cu bătuta pă el?! Ai?! Zbiera de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]