5,493 matches
-
diseminate pe tot parcursul operei, sunt asociate mereu cu imaginile stagnării, încremenirii, împotmolirii, în genere ale noncomunicării, ale absenței relației cu celălalt. În ultimă instanță, lirismul elegiac al lui Voronca crește tocmai pe acest teren al nostalgiei comunicării, al profundei comuniuni cu universul exterior. Lamentația sa vizează, iarăși și iarăși, „această-ntemnițare a omului într-însul”, „somnul” oamenilor “îngrășați de tenebre” sau „lanțul șcareț înnoadă glezna”, „apăsarea perpetuă” din gând (în Zodiac), după ce, în Brățara nopților, glosase pe aceleași teme ale închiderii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
extraordinară disponibilitate ludic-carnavalescă, formele cele mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mai diverse de manifestare a spontaneității, a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-o foarte mare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a deplinei libertăți a ființei, dincolo de orice constrângeri și limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
limite. Dacă, așa cum spunea Vasile Băncilă, „sărbătoarea este existența unificată și transfigurată”, și dacă, după aceeași interpretare, ea este „o comuniune cu transcendentul; e o comuniune cu societatea, e chiar o comuniune cu lumea animală și vegetală, în sfârșit, o comuniune cu tine însuți prin contenirea sau topirea contradicțiilor, decepțiilor, revendicărilor”, poezia lui Ilarie Voronca răspunde - în absența, însă, a dimensiunii „transcendente” - într-o foarte mare măsură unor asemenea exigențe. Și, de fapt, dacă suntem atenți, cerințe ca acestea sunt ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca sărbătoare, ca și întoarsă la o ideală, primară și plenară vârstă de aur. Un poem precum Bucurii îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transfigurarea sărbătorească a tuturor lucrurilor. Obsesia deschiderii, atât de persistentă în scrisul poetului, ca și modelele structurante ce i se subordonează în coagularea spațiului imaginar, participă la caracterizarea acestei lumi a sărbătorii ca - după formularea lui Bahtin - “împărăție utopică a comuniunii, libertății, egalității și abundenței”. Iar dacă urmărim „logica” internă a viziunii lui Voronca, remarcăm că, pe de o parte, există la el acea disponibilitate a întâmpinării exclamative, euforice a lumii, plăcerea de a descoperi și identifica în ceea ce se vede
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
abundenței”. Iar dacă urmărim „logica” internă a viziunii lui Voronca, remarcăm că, pe de o parte, există la el acea disponibilitate a întâmpinării exclamative, euforice a lumii, plăcerea de a descoperi și identifica în ceea ce se vede însemnele unei atari „comuniuni, libertăți, egalități și abundențe”, și - pe de altă parte - impulsul de a interveni în ordinea stagnantă a realului, în sensul dinamizării, „deschiderii”, transformării sale. Bucuria “îngăduită” de a surprinde metamorfozele universale își găsește complementul necesar în actul transgresării prin verbul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
decât îl provoacă în Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri în relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un hectar”, „mă vânturi precum spicul / mă-mparți cu dumicatul /.../ te-nfigi ca-ntr-o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a interiorului cu exteriorul, înseamnă de fapt împlinirea reală a ființei, absoluta ei deschidere în fața unei lumi deschise, eliberarea, așadar, de orice constrângeri a eului și a tuturor lucrurilor, - proclamarea, altfel spus, a sărbătorii, instaurarea ei ca spațiu-timp al celebrării comuniunii cosmice: De aceea, cum circulă prin noi toți nu numai pădurile Ci chiar și casele, vulcanii, vitele, corăbiile, orașele Când noi toți, buni sau răi, suntem ca niște conducte prin care circulă De la buruiana umilă până la vulturul ca o carte
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
tineri uceniceau la școala autorului Jocului secund, ce impusese prin volumul din 1930 un termen de referință major. Ele nu umbresc grav paginile lui Voronca, deoarece sub carcasa, ca să zicem așa, mai ferm desenată, o neliniște specifică, asociată cu reveria comuniunii fraterne cu semenii, ce fusese anunțată până la tonalități patetice ale vocii în, bunăoară, Petre Schlemihl, transpare tulburător, -și ea e foarte departe de geometriile barbiene ale imaginii și stărilor de spirit. Dacă citim atent sonetele lui Voronca, observăm că apare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Heidegger. La ambii, prețul e o deconstrucție, una în plan teologic (vizând teologia scolastică supraviețuindă), cealaltă în plan metafizic. Deși omul modern e scindat, în el stăruie, arheal, unitatea spirituală în Duhul Sfânt, al Treimii. Iar omul e capabil de comuniune și cu natura, care e multiplă și dispersată. Omul dă centralitate naturii, echilibrând transcendența în imanență. De aceea, Părintele Stăniloae se vede îndreptățit să vorbească despre o unitate tainică dintre natură, om și Dumnezeu, spre care-l îndreaptă antropologia Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de o substanță încremenită: "Eternitatea adevărată trebuie să fie calitatea unei subiectivități desăvârșite, căci numai aceasta este total incoruptibilă și posedă dimensiunile esențiale ale caracterului inepuizabil în posibilitățile sale și libere. Dar adevărata viață nu există decât acolo unde este comuniune"38. Adică în Treime. Părintele Stăniloae deosebește, astfel, falsele eternități conceptualizate de un Parmenide sau de un Hegel: Eternitatea este viața și viața este mișcare. [...], ea este deasupra oricărei mișcări (kinesis hyper pasan kinesi)"39. Numai de aici vom înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în metafizică. Pe de altă parte, spațio-timpul Părintelui Stăniloae nu e niciodată pur fizic, ca în mitologiile materialiste și postmoderne. Un spațio-timp doar fizic nu poate avea realitate în sine. El apare omului în perspectivă fenomenologică, adică în mișcarea spre comuniunea treimică, unde se transfigurează în eternitate, dobândind consistență ontologică. Altminteri, omul se împotmolește în moartea fără rest, în nimic. Părintele Stăniloae zice: "atunci când nu te iubește nimeni nu mai simți decât spațiul, te mănâncă urâtul în spațiu. Iar când o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu două fețe. Căci spațiul face transparent timpul ca urât, pe când timpul apare ca distanță-obstacol față de Dumnezeu. Spațiul, ca și la Kant sau Eminescu, nu e din tabla categoriilor slujitoare ale rațiunii, ci "forma comunicării noastre în mișcare spre ținta comuniunii perfecte"51. Evident, Kant n-a ajuns la această taină a spațio-timpului, căci el s-a oprit la fenomen, despărțit ontologic de noumen, regăsibil ca imperativ categoric, care ține de atemporalitate și aspațialitate. Diferența în sânul identicului, în ce privește spațio-timpul, e
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
transparenței în lume, iar nu distrugerea ei, cum își imaginează unii. Ea a început cu prima venire a lui Hristos și se va desăvârși cu a doua venire, când spațiul și timpul vor fi depășite fără a dispărea. Aceasta e comuniunea deplină, armonia văzută și auzită de geniul lui Eminescu. Deși el a avut puternice îndoieli cu privire la putința mântuirii omului. În antropocentrismul său, Părintele Stăniloae n-a căzut nici în cursa spiritului schizoid european, alimentat chiar de unele tradiții teologice. El
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Altfel spus, cum poate haosmosul să devină cosmos? Răspunsul e: prin curmarea crizei sacrificiale, care înseamnă întoarcerea cu fața spre Creator, iar nu spre diavol. Or, numai raționalismul justiției, rupt de actul sacrificial hristic, nu e suficient pentru a reîntrona comuniunea dialogică în lume. "Sacrificiul atrage atenția René Girard a fost întotdeauna ca o mediere între un sacrificator și o <<divinitate>>"67. Rațiunile lui rămân, însă, ascunse, căci sunt deasupra oricărei rațiuni, încât modernilor sacrificiul le apare ca absurd și, firește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înmulțirea celor rapaci. Cu cât vor fi mai mulți egoiști, cu atât ei vor căuta să se anihileze reciproc, străduindu-se să respecte niște convenții numite legi. Astfel, se poate ajunge la statul de drept, cu înfrângerea tendințelor oligarhice. Dar comuniunea dialogică a lumii nu-i posibilă decât într-o lume în care Dumnezeu n-a fost condamnat la moarte. De aceea, în istoria Europei, singura "revoluție" reușită a fost cea creștină, în care biruitorii nu mai oprimă. Revoluțiile ca rotiri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dacă integrarea europeană s-ar plăti cu pierderea identității, în speranța unui trai mai bun, nu cred că atâtea popoare ar accepta sinuciderea etnică. Nici o uniune nu a rezistat vreodată în lume numai cu un fundament economic sau politic. O comuniune economică este, fatalmente, efemeră, căci singurul dialog viabil e cel spiritual. Deocamdată, sesizează și Alain Dieckhoff, nu există un spațiu public european de factură identitară, iar proiectul Uniunii Europene nu vine dintr-o "conștiință europeană" (așa cum există o conștiință a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu ne caută și ne găsește prin iubirea Fiului său, coborât până la noi". Și: "Pentru Agapè nu există nici contopire, nici înălțătoare disoluție a Eului în Dumnezeu. Iubirea divină este izvorul unei vieți noi, al cărei act creator se numește comuniune. Iar ca să existe o adevărată comuniune trebuie să existe doi subiecți și ei să se afle unul în prezența celuilalt: deci fiecare să fie aproapele celuilalt". Mai mult, numai "Agapè afirmă existența aproapelui și obligația de a-l iubi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin iubirea Fiului său, coborât până la noi". Și: "Pentru Agapè nu există nici contopire, nici înălțătoare disoluție a Eului în Dumnezeu. Iubirea divină este izvorul unei vieți noi, al cărei act creator se numește comuniune. Iar ca să existe o adevărată comuniune trebuie să existe doi subiecți și ei să se afle unul în prezența celuilalt: deci fiecare să fie aproapele celuilalt". Mai mult, numai "Agapè afirmă existența aproapelui și obligația de a-l iubi, nu ca pe un simplu pretext pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trebuie cultivate). Mai mult decât atât, morală nu este produsul sau rodul civilizației, ci este ereditar], organic], iar odat] cu vârsta maturit]ții, tendințele native culmineaz] cu o moral] a înțelepciunii. Din moment ce motivațiile sunt naturale, ele se afl] într-o comuniune mistic] și permanent] cu întreaga ordine a naturii, motiv pentru care omul înțelept poate face din lumea întreag] subiectul preocup]rilor sale în materie de etic]. Odat] des]vârșit], structura organic] a inimii ne pune în armonie cu o energie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
plămânii (metal) etc. Este semnificativă observația că interacțiunea inimii cu rinichii are o importanță deosebită În sistemul chinez de Îngrijire naturală a sănătății. Această interacțiune specială este numită shui huo ji ji (apa și focul sunt În deplină armonie) sau „comuniunea dintre inimă și rinichi”, a cărei perturbare duce la diverse afecțiuni, printre care se numără poluția și transpirația nocturne, insomnia și oboseala cronică. Astfel, prin „hrănirea” și „guvernarea” reciproce ale organelor interne, Întregul corp omenesc alcătuiește un minunat sistem complex
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
reglării ei. E vorba despre combinația dintre contactele sexuale frecvente și ejacularea controlată, care este cea mai profitabilă pentru sănătate. De ce contactele sexuale trebuie să fie dese, Însă ejacularea rară? Răspunsul are trei părți. În primul rând, contactul sexual reprezintă comuniunea dintre yin și yang, cele două tipuri fundamentale de energie din univers, și armonia dintre pământ și cer. Fără această armonie și comuniune nimic nu se naște și nimic nu durează prea mult. Yin și yang trebuie să coexiste armonios
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
trebuie să fie dese, Însă ejacularea rară? Răspunsul are trei părți. În primul rând, contactul sexual reprezintă comuniunea dintre yin și yang, cele două tipuri fundamentale de energie din univers, și armonia dintre pământ și cer. Fără această armonie și comuniune nimic nu se naște și nimic nu durează prea mult. Yin și yang trebuie să coexiste armonios. Aceasta este legea naturii. Contactele sexuale frecvente echilibrează energiile yin și yang din corp și creează o stare fizică și psihică extrem de prielnică
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]