190,047 matches
-
reflectată a lumânărilor parcă ardea încă o dată. Apropiindu-mă am observat că, fără să-și miște capul, Honor Klein mă urmărea din priviri. Parcă era un cadavru care prinsese viață. Am privit în jos spre ea atent, surprins, apoi am constatat că m-am așezat lângă ea. — Vă rog să mă scuzați, am spus, căutam whisky-ul lui Palmer. Dar ei unde sunt? — La operă, mi-a răspuns Honor. Vorbea pe un ton detașat ca și cum îmi acorda numai o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Ea a continuat să privească în lumina lumânărilor și a zâmbit abia perceptibil. — A fost chiar așa de rău? — Nu știu, bănuiesc că da, am răspuns. În ziua de azi totul este foarte neplăcut, așa că e greu de spus. Am constatat că-i pot vorbi cu o franchețe uimitoare. Conversația noastră era total lipsită de formalism, ceea ce-mi făcea bine. Spunând aceste cuvinte am întins mâna automat spre sabia care era așezată pe masă cu vârful bont îndreptat spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
decât o pivniță obișnuită, în care mirosul sulfuros al ceții se contopea cu cel de lemne putrezite și de piatră rece și umedă. M-am așezat pe un scaun de bucătărie rupt. Mă durea piciorul cu care lovisem lada. Am constatat că băgasem în buzunar paharul din care băusem și m-am gândit că n-ar fi rău să mai beau puțin vin. Fără să mă ridic de pe scaun, am întins mâna, am apucat o sticlă și am scos-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă aflu în afara propriei mele ființe și că mă privesc: trupul lung, puțin adus de spate, gulerul ridicat al hainei, părul în dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să ascult. În spatele meu, pe pavajul umed, pașii mei lăsaseră o urmă șerpuită. Cu un oftat ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil. Și tu și Palmer ați fost foarte îngăduitori. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
într-o stare de mare încordare, cât de mare, nici eu nu mi-am dat seama până ieri. Chiar dumneavoastră ați remarcat mai demult că sunt un om violent. Îmi recunosc această vină și recunosc că mi-am supraestimat, după cum constat acum, capacitatea de autocontrol. A fost o nefericită și nedreaptă întâmplare ca dumneavoastră - care nu aveați nici o vină - să fiți ținta acestei violențe. Când v-am spus aseară că mi-ați făcut numai rău, am vorbit necontrolat. Acțiunile dumneavoastră, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am trecut de vreo două ori pe la firmă și am stat de vorbă cu Mytten și am stabilit câteva lucruri de rutină, dar a fost un adevărat chin să mă concentrez asupra acestor probleme. Mi-am luat temperatura și am constatat că e exasperant de normală. Nu-mi dădeam seama ce e cu mine și abia pe la jumătatea celei de a treia zile am aflat. Alexander m-a sunat înainte de a se întoarce din nou la țară și am vorbit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
soția mea. Faptul că-mi căutasem imediat un mod de a rezista, de a acționa în fața situației date nu făcuse, îmi dădeam acum seama, decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii că, dacă nu mă detesta deja, o va face foarte curând. Am constatat că tremur cu adevărat și cu mare efort am reușit să mă stăpânesc. — Honor e treaba mea, zise Palmer. Ea nu va avea nici o problemă în povestea asta. E o persoană extraordinară. Aici nu e în joc decât fericirea Antoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat seama că n-are rost să încerc să mă odihnesc. M-am sculat din nou și am început să-mi caut tabletele pentru astm, răsturnând conținutul geamantanului pe podea. Le-am găsit, am cules de pe jos paharul și am constatat că e crăpat. M-am târât până la bucătărie și m-am apucat să spăl o cană din plastic rămasă de la chiriașul anterior. Brusc, un zgomot ciudat răsună în apartament. Venea de undeva de aproape, dar nu-mi dădeam seama de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă urăște. E un demon, să fii convins. Iar dragostea poate muri foarte repede, cred, așa cum se poate și naște foarte repede. M-am îndrăgostit de Anderson într-o clipă. — Ura! totul e bine când se termină cu bine! Am constatat cam fără entuziasm că Antonia nu avea nici o îndoială că eu doream să se întoarcă la mine. Era ceva magnific în chestia asta. Numai că eu nu eram dispus să joc măreața scenă a împăcării pe care și-o dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ridicat și, aplecându-mă spre ea, am sărutat-o pe frunte. Sprijinindu-mă ușor de umărul ei, am rămas cu obrazul lipit de părul ei auriu bogat. Începuse să încărunțească. Într-o zi, fără a băga de seamă transformarea, voi constata că nu mai este auriu. 23 După ce rămăsese stabilit să mă duc ca mesager în Pelham Crescent, am vrut să amân cât mai mult posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la el. Era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mică provizie de sticle. Restul vinului rămăsese în Hereford Square. Asta era încă o problemă. Am luat o sticlă la nimereală. Greutatea sticlei îmi dădea o senzație plăcută, de parcă țineam în mână o unealtă sau o armă bine cunoscută. Am constatat că este un Château Lauriol de Barny. Părea un vin potrivit pentru un toast de adio. Am deschis sticla și m-am reîntors în salon unde lumina prea puternică mă deranja. Rosemary nu avusese încă timp să-mi cumpăre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors În bucătărie unde apa pentru cafea Începuse să fiarbă zgomotos dar statornic. Mi-am pescuit țigările din haina sfâșiată, am constatat că Îmi rămăseseră doar trei și m-am târât Înapoi În Încăperea care servea În același timp pentru dormit, lucrat și unde Îmi rezolvam treburile de orice fel. Am pus pachetul de țigări pe pervaz și am privit pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut Între un panou de publicitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
termina raportul. Așadar, ați cunoscut-o pe d-ra Wilms, nu-i așa? Cunoscut? Mi-am Încrucișat din nou picioarele. Cum spuneam, trecuse ceva timp de când ne-am văzut. În viață se Întâmplă multe; legăturile se rup; urmele se pierd. Am constatat doar... Stați. Inspectorul voia să facă aluzie la... Se Întâmplase ceva? (Mă tem că n-am fost prea convingător cu mirarea mea. Destul ca ziarele să aibă ce relata. Așadar, era Dora! Tocmai de ce mă temeam. Am menționat articolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
subiectul. Articolul Însă s-a dovedit a fi surprinzător de interesant. Se pare că Frohlich, Cancelarul Sănătății avea de gând să pună bazele primei ligi pentru reformă sexuală În vara următoare. „O trecere curajoasă pe hartă a unui teritoriu necunoscut“, constata ziarul, Îndemnându-și „cititorii dornici de aventură“ să viziteze capitala daneză. Scopul adunării era să faciliteze fraternizarea sexologilor de pretutindeni, ca să exploreze singura regiune Încă neexplorată a dragostei: anume, zona intimă a sexelor. Am presupus că ultima afirmație de la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
e dat să aud pe cineva întrebându-se: — Cea de-acolo nu e cumva, ăă, cum o cheamă? Cea care a jucat în La Dolce Vita? Și când mă-ntorc s-o caut din priviri - pe cine, pe Anouk Aimée - constat că lumea se uită la noi: la ea, care e cu mine! Să fie asta vanitate? De ce nu! Termină odată cu îmbujorarea, îngroapă-ți rușinea, nu mai ești băiețelul cel neascultător al mămichii! Acolo unde-i vorba de apetit, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
astea, s-ar zice că n-am uitat-o niciodată: în săptămânile de după alarma noastră falsă, a ajuns să-mi pară plictisitor de previzibilă în conversație, iar la așternut, la fel de atrăgătoare ca untura de pește. Și am fost surprins să constat că, atunci când, în cele din urmă, i-am spus că nu mai țin la ea, a pus tare mult la suflet mărturisirea mea. Eu însă, vezi tu, am fost cât se poate de onest, așa cum mă învățase chiar Bertrand Russel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri. Și-l putea aminti pe acel dr. Czinner care fusese atât de iubit, că merita osteneala ca un ucigaș plătit să ațintească un revolver spre capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de rama ochiului de sus. — Cel de jos, șopti Josef, nu cel de sus. Mă crezi acrobat? Când geamul se ridică, el dovedi multă agilitate pentru un bărbat atât de gras. Păși de pe scara de incendiu direct pe pervaz, dar constată că nu se poate strecura În Încăpere. — Nu-l mai poți ridica puțin? O locomotivă fluieră de trei ori și creierul lui Înregistră automat semnificația semnalului: un mărfar greu venea pe linie. Apoi se văzu În Încăpere. Femeia Închisese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici berea asta nu e bună. Mi-aș dori o sticlă de Guinness. Sunt convins că stafidele acestea... — Te iubesc. — Agentul nostru... Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care se clătina, așa că, atunci când o văzu Myatt că trage de mânerul de la ușa sa, era fără suflare și aproape frumoasă. Tânărul pusese la o parte corespondența de la domnul Eckman și lista cu prețurile pieții cu zece minute În urmă, constatând că Înainte ca frazele sau cifrele să Întrupeze ceva În mintea lui, auzea Întotdeauna vocea fetei spunând: „Te iubesc“. Ce glumă bună, se gândi el. Ce glumă bună. Își consultă ceasul. De-acum nu mai urma nici o oprire timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]