10,108 matches
-
pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat, împreună cu consulul Quintius Atticus. Nici unul dintre ei nu era înarmat. Alți vitellieni străbăteau coridoarele, în căutarea lui Domitianus, fiul lui Vespasianus, ca să-l omoare. Se opriră, plini de respect, doar în fața preoților zeiței Isis, care ieșeau din templu doi câte doi, înveșmântați în tunicile lor de in alb, și începură să coboare spre Foruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oprească. Intră în palat și începu să străbată sălile goale, din care fugiseră cu toții: senatorii, cavalerii, ofițerii, magistrații, liberții, până la ultimul sclav. — Ausper! striga Vitellius printre hohote de plâns. Glasul său răsuna în palatul pustiu. — Ausper... Îl zărea pe un coridor, apoi într-o sală, mereu departe, cu neputință de atins, făcându-i semn să se apropie cu degetul îndoit ca un cârlig. — Ausper! — Ești speriat, împăratule, zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratule, zise Listarius cu milă, apropiindu-se de Vitellius. Ți-e frig. Cu un gest hotărât, îi puse pe umeri lui Vitellius o mantie neagră. În clipa aceea, la Ludus cineva deschise ușile celulelor, una după alta. Gladiatorii năvăliră pe coridoare, doborându-i rapid pe puținii paznici care încercau să-i oprească. Dădură buzna în magaziile unde se păstrau armele și luară săbii, pumnale, tridente și scuturi. Ieșiră în fugă pe porțile de la Ludus, cu armele în mână. Se alăturară trupelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pumnalele, zdrobindu-le capetele cu scuturile. Cu neputință de oprit, dădeau frâu liber furiei care îi ajuta să învingă în arenă. Printre ei se afla și Valerius. 43 — Ausper! continua să strige Vitellius. Glasul său răsuna în încăperile și pe coridoarele palatului pustiu. — Unde ești? Ausper, te rog! Alerga șchiopătând încoace și-ncolo. — Ausper! hohotea. — S-a dus, zise Listarius, care îl urma pe bărbatul acela uriaș, care crezuse că are Imperiul la picioare. În timp ce mergea în spatele lui, Listarius se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
principală, în frunte cu Errius Sartorius. Vitellius se repezi spre ușa care dădea în grădină și străbătu pajiștea, mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar lucrurile erau cam vechi și prăfuite. Nimic din casa domnului D.P.S. nu i se păru deosebit de interesant până când, la capătul coridorului, dădu peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în care verișoarele se îmbrăcaseră una pe cealaltă și plecaseră în grabă, lăsându-și lucrurile aruncate alandala pe peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al unui film. Până la urmă am intrat și l-am întrebat pe bătrânul de la intrare. — Luați liftul A, etajul cincisprezece. Ce pusese Fielding la cale? Liftul m-a dus în viteză, fără să oprească la etajele marcate cu X. În coridor am trecut pe lângă o mutră cunoscută - Chip Fournaki, un profesionist oacheș, care, de regulă, o feștelea lamentabil în semifinalele marilor competiții. După câteva secunde am trecut pe lângă Nick Karebenkian, partenerul la dublu al lui Chip. Ușa s-a deschis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș. Nu le-am văzut fețele. Nu puteam să-mi ridic capul fără să dau de pămătuful cât blana de castor al unei subsuori sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
masam gâtul cu nădejde în fața oglinzii din baie, rezistând privirii pe care mi-o expedia fața mea veștejită, o altă amintire mă ajunge din urmă, născută din bolboroseala nopților de febră din New York-ul cel fierbinte. Cineva venise până în capătul coridorului lung, unde se afla camera 101, o dată, de două ori, poate de mult mai multe ori, cineva venise și zguduise ușa cu toată puterea, și nu ca să intre, ci, pur și simplu din furie și ca avertisment. Se întâmplase aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost sfârșit de oboseală și își freca ochii cu pumnii. Zâmbetul mic și trudit nu era îmbibat de prea multă veselie. Da, era mare, atârna cam cât mine. Costumul lucios, dintr-un material plin, își arăta adevărata culoare la capătul coridorului. — Da? — Domnul Llewellyn? spuse el, ridicându-și capul. Nu se aștepta să dea de mine, de unul ca mine. N-am subțirimea și aspectul de dandy al lui Alec, șiretenia curvească a disperatului perfect Nu se aștepta să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te mai caut și pe tine. — Să știi că m-am speriat, am spus. Tipul ăsta nu avea nici un viitor în arta înspăimântării. Pur și simplu nu era înspăimântător. — Pe cât de curând, a mai spus el și a pornit pe coridor, zornăindu-și cheile. Am revenit în apartament. Mă simțeam reconfortat. — S-a cărat, am spus eu și am întredeschis ușa de la baie. ... Ah, pornografia. Eileen stătea pe capacul closetului. Era goală. Ba nu, avea chiloții albi pe ea. Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facă vreo plăcere. Gura îi era și mai ciudată. Deci, acolo își găsiseră loc chiloții. Marginile lor cu volănașe i se iveau dintre buze ca un buchet frânt. Am pus cecul pe pat. În timp ce mă îndreptam spre scările de la capătul coridorului, am auzit ceva, cât se poate de clar și ritmat, un sunet care imită suferința acceptată, sunetul produs de copilul gata să strănute, am auzit ceva care îmi spunea că Eileen era o fabrică de zgomote căreia îi sărise călușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pregătit să o întreb pe Moby cu ce se ocupă ea și care e prețul - dar am simțit mișcarea pulpei pline a unei alte prezențe feminine. O curvă voinică, în chiloți și sutien, își făcu apariția legănându-se din penumbra coridorului din spate. Era alcătuită după modelul Selinei, dar cu obsesii sexuale mai avansate, accentul căzând pe toate protuberanțele și convexitățile. Iar eu mi-am zis: vreau. Eu, e pentru mine. S-a așezat oftând pe ciuperca neagră din plastic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă lupt cu ea, așa cum fac eu. Pur și simplu, nu mă pot abține... Moby și cu mine ne-am luat călduros la revedere în timp ce She-She mă purta spre noua destinație. Am urmat-o pe She-She de-a lungul coridorului îngust, acoperit în întregime de covoare, ca și cum ar fi fost vorba de patru podele. Apoi She-She m-a parcat în micul dormitor aromat Stând în ușă, cu mâinile în șolduri, mi-a ordonat să mă întind pe pat, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în mișcare. Cincisprezece minute mai târziu sau poate or fi fost douăzeci, stăteam holbându-mă la cușca liftului: la împletitura bombată din bare metalice, la ușile glisante. Când mai drept, când mai ocolit, am reușit să ajung la capătul unui coridor. Am sunat la sonerie. E adevărat că eram beat, dar eram în curs de revenire. Așa se întâmplă cu băutura: unii o suportă, alții nu. Dați-mi mie acum câteva pahare și voi fi limpede ca apa de izvor. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spate cu mâinile. Am sunat - lung și hotărât. Am auzit pe cineva coborând niște trepte de lemn. Ușa s-a deschis. L-am văzut pe Ossie în vestă și cu o îmbrăcăminte neprotocolară. Am văzut-o pe Martina la capătul coridorului, cu un șorț pe ea, și cu niște farfurii în mână. — Salutare, am croncănit. Ce e, mă, ai făcut ochi? A făcut un pas înainte. — E târziu, a spus Ossie. Din spatele umărului său se ivi fața curioasă a Martinei. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să vedem buclele nemontate. Cuvântul era bun. Conform celor spuse de Fielding, Davis era un violent. Am ajuns la o adresă de pe dublul bulevard Park Avenue. Ne-a întâmpinat un tip cu față de bodyguard prezidențial care ne-a condus pe coridor până la sala de proiecție - o cameră cu șase locuri, cu un aer de cabinet luxos cu pereții căptușiți cu oglinzi și materiale de propagandă ale companiei. Agentul lui Davis, Herrick Shnexnayder, și el de față, o ființă disperată care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eram cu mâna doamnei Davis pe brațul meu, în timp ce figura ei rugătoare spunea: — Și dumneavoastră sunteți mântuit, domnule? — Poftim? — Da, și el e mântuit, dragă, interveni Fielding, iar eu am spus: — Da. Și eu. — Mă bucur. Spunk e la capătul coridorului Ne-a condus printr-o serie de camere de trecere cu pereți cenușii, prin ale căror ferestre strălucitoarele întinderi ale East River-ului își trimiteau toate razele. Am văzut o masă de biliard, trei piese de mobilier învelite cu polietilen, diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar banii își au puterea lor chiar și aici... Curând a fost dus la celula lui: un gardian în uniformă i-a făcut semn prin ușa întredeschisă. Alec Llewellyn mă salută serios cu o înclinare a capului în timp ce trecea spre coridor în salopeta lui albastră, Alec, omul pentru care îmbrăcămintea conta atât. M-am întors pe același drum pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dumnezeu, uitat deschis, s-ar auzi peste tot orașul), prinde contur un experiment, se încearcă o breșă în vandalism. Dintr-o dată, copiii găsesc o mare plăcere să ducă ponei cu liftul la etajele de sus și să-i călărească pe coridoarele și gangurile blocurilor de locuințe sociale, având ușile de la intrare și ferestrele de o parte și un zid scund și cerul nopții de cealaltă. E adevărat. De unde fac rost de ponei? Din grădinițele dintre blocuri, din canale? Drept în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și draperii călcate în picioare, viața de șobolani a manglitorilor, bucuria nebuniei pe care o au fiii haosului. A doua zi m-am trezit cu un spate care semăna cu un acoperiș de olane, uscat ca un deșert, micșorat. Pe coridor m-am trezit cu două televizoare - alb-negru, de cincisprezece lire. M-a luat dracu până am reușit să scap de ele. Am făcut un adevărat du-te-vino pe scările alea, după care am luat-o împleticindu-mă pe străzi în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înceapă cu noi. Poate că nici eu, nici Martina nu arătam prea grozav - fata înaltă cu umerii înguști, da, și prietenul ei care semăna cu măscăriciul Bozo. Mi-am scos paionul. Shadow a făcut o săritură și a ieșit pe coridor. M-a salutat, mișcându-și capul ca o marionetă, după care l-a cercetat pe amicul nostru întins pe podea. Trecând în revistă mai multe din posibilitățile pe care le avea, Shadow a preferat să-i tragă o limbă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mângâiere pentru mine să-i văd burtoiul de băutor de bere, chica decolorată de soare, trăsăturile bronzate, criminale. Am băut ceva împreună, bătrânul Alf și cu mine, și m-a tratat foarte de sus. Cât se poate de măgulitor. Pe coridoare, în lifturi sau în sala cu jocuri mă întâlnesc cu oameni de talia unui Day Farraday și Connaught Brooadener, Cy Buzhardt și Cheryl Thoreau. Ar trebui să vezi cu cât sârg îi comand pe toți, de la portari și curieri până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o bună parte a acestei perioade agitate în lumea marii culturi alături de Martina Twain. În consecință, sunt în starea de șoc provocată de marea cultură - teama de a mă pierde complet în beznă - în timp ce sunt purtat pe vârtejurile parchetului, prin coridoarele tainice, până dincolo de viziunile ascunse înfășate în lumină. Trebuie să stai la coadă și să plătești bani grei dacă vrei să stai printre translatori răi de gură și japonezi cu fețele luminate de blitzuri, bâlbâiți bombastici, indivizi hrăpăreți, studenți, singuratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să-ți aduni banii. * Trei și zece în Shakespeare. Fat Paul strângea paharele și striga Ora închiderii. Nici urmă de Fat Vince - și m-aș fi descurcat despre i-aș fi simțit mâna pe umărul meu. Am trecut prin coridorul oglinzilor și am intrat în camera din fund. Vron era acolo. Stătea pe sofa și bea șampanie roz. O revistă pornografică banală i se odihnea în poala halatului pornografic... Din câte am văzut, camera fusese zugrăvită în culori dulci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]