7,252 matches
-
Polybius știe că istoria politică a Imperiului Roman decide soarta unei lumi întregi; o lume, firește, care n-a reușit să încorporeze tot efectivul biologic al umanității. Conștiința totalității este ceea ce contează. Acest tip de istoriografie va fi reluat de cronicarii latini ai Imperiului, care, pe lângă cronica creșterii și descreșterii romane, își vor permite să facă și remarci personale cu privire la „morala” unor evenimente. Ele conțin inevitabile aluzii la metafizica vârstelor lumii. Importantă este aici nu porția de adevăr a moralei, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu surse documentare pentru epoci ascunse în nisipul uitării. Lumea romană târzie a avut o pleiadă de cronografi talentați. Meseria lor depășește rareori competența arhivisticii. Chemați să asigure o posteritate glorioasă bazileului sau teologilor implicați în disputele dogmatice ale Bisericii, cronicari romani precum Socrate, Sozomenos, Evagrie sau Filostorgius erau departe de scrupulele științifice de astăzi și complet imuni față de dilemele metodologice ale istoricului modern. Unii critici contemporani cred că fac excepție de la această regulă a Antichității târzii doar Sulpicius Severus (360-420
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este, de fapt, o hermeneutică a unei drame cu reverberații cosmice. Prin redarea unor evenimente invizibile naratorului istoric (e.g., suspinul îngerilor sau osuarul adamic), icoana încearcă imposibilul. În fapt, orice poetică a Patimii are sarcina de a zugrăvi episoade inaccesibile cronicarului, cum sunt cuvintele rugăciunii din Ghetsimani, plânsul creației din Vinerea Mare sau coborârea în iad. Punctul maxim al acestui avans în sfera nevăzutului este atins de icoana Învierii Domnului, ai cărei martori de primă instanță sunt doar Tatăl, mormântul gol și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
canonice din fiecare disciplină. Pe acest teren, multe rămân de făcut, deși există tot mai numeroase periodice academice de bun nivel, fiindcă suntem în continuare în situația de a vedea cum cărțile de idei sunt dezbătute public mai ales de cronicarii literari și intelectualii publici „generaliști” proveniți din câmpul literar, deși cei mai mulți dintre ei nu au competența necesară. Următorii ani ar trebui să aducă în țara noastră o trecere de la receptarea preponderent publică a cărților savante la aceea preponderent academică. Altfel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și a aparițiilor editoriale de la Cartea rusă30 iar la Flacăra și o asiduă critică de Încurajare a noii poezii, fiind, o bună parte a anului, titularul rubricii Cronica literară. Producțiile lirice ale lui Petru Vintilă de pildă, erau apreciate de cronicar, pentru că surprind „transformările de structură ale poporului nostru” și pentru că poezia aceluia era „accesibilă unei mase cât mai largi de cititori”31. Pentru același critic lirica lui N.Tăutu este și ea reprezentativă pentru că „a fugit de abstracțiuni, plasându-se
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
azi În țara noastră? Îndeplinește ea această sarcină de cinste? Această problemă a fost discutată la recenta dezbatere care a avut loc la Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român - secția propagandei și agitației - dezbatere la care au participat numeroși scriitori, cronicari literari și reprezentanți ai presei. (Ă). Cu toate lipsurile inerente Începutului, literatura nouă Își ia drept obiective, obiectivele de luptă ale clasei muncitoare și ale Partidului, descoperă În viața noastră elementele noi, socialiste, se apropie cu dragoste de ele, le
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
studiului lui Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei În care analizându-se În spirit marxist-leninist opera lui Tudor Arghezi se demască poziția reacționară a poeziei sale, trăgându-se concluzii valabile pentru decadența artei burgheze În general. (Ă). Dar printre cronicarii literari ai ziarelor și revistelor noastre, rămășițele vechilor concepții burgheze sunt Încă puternice. (Ă). Însăși raportul tov. Ion Vitner, alcătuit pe o bogată documentare, Încercând să cuprindă problemele actuale ale criticii literare, a oglindit unele din slăbiciunile acesteia. Lipsit de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cere excluderea din câmpul literaturii a tuturor celor „lipsiți de talent”, care după aprecierea autorului ar fi cam 95 la sută din tinerii care scriu astăzi. Un procent de 5 la sută ar putea să rămână În literatură, după părerea cronicarului Contemporanului care Îi și indică pe aceștia. În felul acesta s-ară «asigura calitatea» În nuvelistică. Oricât de revoltătoare s-ar părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN 83, reabilitând recenzia, specie analitică Îndelung „oprimată” de critica burgheză; reactualizarea era necesară tot din motive de accesibilitate și educare a „masselor”; se dau, În același timp, sfaturi cronicarilor din provincie sau celor din presa cotidiană: „Nu poate fi vorba de a pune bariere definitive Între recenzie și cronică literară când În practica de fiecare zi, tindem azi să le alăturăm până la confundare. Problema s-a ivit Însă, prin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un mod foarte străin de preciziunea și principialitatea criticii. «Poporanism», «semănătorism», deoparte, «realism», de alta, s-au amestecat deavalma cu epitete care de care mai umflate (evident, și mai seci) duse până la absurd, ca: «o operă sălbatică și stufoasă», după cronicarul Națiunii, sau «un filon de aur», «expresia formidabilă a hâdei exploatări moșierești», cum se exprimă domnul profesor Stelian Păun În Teleormanul liber de la Turnu Măgurele. Alteori, semnatarii „cronicilor” literare Își dau seama de anumite aspecte ale lucrării asupra căreia referă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de naturalism, - sau când, pentru cronicarul ziarului Înainte din Craiova - Zaharia Stancu prezintă «slăbiciunea de a fi romantizat prea mult anumite părți ale romanului», În timp ce, la Târgu Mureș, În Ardealul Nou, părerea-i dimpotrivă, că același autor face ca «țăranul muncitor să intre În literatură dezbrăcat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Posibilitățile de reabilitare există, fără doar și poate (Ă). După o cercetare mai atentă a obiectului, după Însușirea principialității critice marxist-leniniste, Într-o măsură mai mare decât cea prezentă, posibilitățile de analiză vor crește indiscutabil și atunci, citind comentariile diferiților cronicari, de oriunde ar fi ei, nu vom mai scrie Între ghilimele «cronică», iar recenziile vor devenii ceea ce li se cere acum să fie, manifestând complet actul critic”. * Să Încheiem aspectul politizării actului analitic, definind „spiritul de partid În critică”84
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realitatea artistică: a versurilor, nepreocupându-se deloc de rolul unei arme de luptă a clasei muncitoare, pe care Îl au aceste poeme. O poziție asemănătoare o deține critica romanului Negura de E. Camilar din Contemporanul (Nr. 123, 124), În care cronicarul literar (Ovid S. Crohmălniceanu - n.n.) discută arhitectonica romanului, amploarea temei, construirea personajelor imputând autorului aspecte foiletoniste care «contrastează cu felul În care se prezintă În genere acțiunea», impunându-i factura mitică a prozei și trecând cu totul peste semnificația politică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va fi pompată perseverent meschina porție de literatură românească vizându-i pe: Gherea, C. Mille, Anton Bacalabașa, Constantin Buzdugan, Traian Demetrescu, Gheorghe din Moldova, D.Th. Neculuță, Sofia Nădejde, A. Toma, Ion Păun Pincio, Al. Sahia, plus un procent oarecare de cronicari și de „scriitori burghezi progresiști”, restructurați firește: Eminescu, Caragiale, Creangă, Coșbuc, Vlahuță, Sadoveanu, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, ș.a. Dar să aflăm argumentele lui I.Vitner desfășurate În fața studenților, idei care luminează nu numai structura cursului aceluia ci și tendințe ferme
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Viața românească (nr. 3-4 - n.n.), critica a tăcut. Din cronica din Flacăra n-am putut desprinde nimic care să-mi folosească efectiv. Aprecieri personale care se băteau cap În cap. În concluzie, una din acele cronici semi-fierbinte, semi-glacială În care cronicarul trecea sub tăcere esențiaiul (Ă). Recenzia din Viața Românească (de J. Popper - n.n.) e și singura care mi-a folosit efectiv (Ă) semnalând atât calitățile cât și lipsurile (Ă)”. Eugen JEBELEANU 94: „Aș vrea să vorbesc despre critica noastră. Ca să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre critica noastră. Ca să vorbești despre critică, trebuie să te referi la critici. Ori, din păcate, avem un număr cu totul neîndestulător de critici. Sunt destui care mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare, ci explică (Ă). Pe lângă o poezie constatativă, de registratură sau cum vreți să-i mai spuneți, s-a ivit și o «critică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceste referințe, că Îndeosebi atâția din cea mai proaspătă generație sunt de o originalitate zdrobitoare. Vreo influență de la Înaintași? Vreo Înrâurire din splendida literatură rusă și sovietică? Sau din Neruda sau din Aragon? Nimic. Au ei (par a spune pomeniții cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă (Ă). Critica să arate poeților că nu se poate scrie despre planificare Într-o formă cu certe rădăcini - triste rădăcini - În lirica
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Jar Sfârșitul jalbelor (apărut În Viața românească nr. 2, 3, 4) scoate la iveală de la Început un prim merit al autorului, care e Îndrăzneala de a fi pornit o astfel de muncă. (Ă). Scriitorul are sentimentul că trebuie să fie cronicarul unor fapte excepționale, că trebuie să le reconstituie În toată complexitatea lor. (Ă). Credem că primul lucru pe care era dator Al. Jar să-l transmită urmașilor celor care au căzut la Grivița, ca ei să poată trăi și munci
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
analitică a lui Radu Petrescu, răstălmăcind totul În voie, Începând cu inventarea unor termeni inexistenți În text (de exemplu cuvântul mobilizatoric) și terminând cu concluzia din titlu: Domnului recenzent nu-i place poezia nouă. Adevărul este că ieșirea violentă a cronicarului literar de la Contemporanul a fost determinată de pomenirea unor nume de mult exilate: Barbu, Arghezi, Blaga, poeți inexistenți În noua memorie și istorie literară. Reproducem, fragmentar, cele două intervenții 50: Radu PETRESCU: „Legătura scriitorilor noștri cu masa este din ce În ce mai strânsă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Geo Dumitrescu deviază discuțiile de la poezie, propuse de Contemporanul, spre proză, prin campania declanșată Împotriva naturalismului. Printre criticii care n-au sesizat naturalismul În nuvela Ana Roșculeț de Marin Preda, Geo Dumitrescu Îl pomenea și pe Horia Bratu, unul din cronicarii Contemporanului. Pe lângă autocritică - menționată de noi - H. BRATU face o amplă radiografie a lipsurilor criticii literare În percepția poeziei: „O lipsă de vigilență a constituit-o faptul că manifestări cosmopolite, de genul celor criticate În Scânteia, și-a făcut loc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îmbrățișeze creația noastră de-a lungul Întregii literaturi și să-i demonstreze caracterul militant, s-a vădit și În lăsarea unor zone Întregi necercetate. În acest sens, o lipsă gravă o constituie atenția redusă de care s-a bucurat literatura cronicarilor. Discuțiile critice din Uniunea Sovietică au arătat că sub aprecierea literaturii vechi e o formă manifestă a cosmopolitismului, o tendință de a ascunde trecutul cultural, de a reduce istoria culturii la produsele literaturii burgheze. O altă problemă care apare din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bogăție. Că-i mai bună depreună viața cea frățească decât arma ce destramă oastea vitejească». Tot astfel se procedează și atunci când este vorba de alte scrieri religioase, În special de predicile lui Antim Ivireanul. De asemenea atunci când se analizează scrierile cronicarilor sau ale lui Dimitrie Cantemir. (Ă). Tezele de istoria literaturii vechi sunt mai unitare, mai Închegate decât cele de istoria literaturii noi și, În genere, multe dintre obiecțiile ce se pot aduce unora nu sunt valabile și pentru celelalte. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simțitor atunci când, părăsind terenul teoretizărilor și al aprecierilor gratuite, va analiza câteva din poemele lui Baconsky. Poetul care gândește va deveni poetul care raționează formalist (În Fabulă din lumea coniferelor), uluitoarea simplitate și impresionanta vigoare, Își vor lepăda calificativele, și cronicarul, În fața exemplelor citate În cadrul discuției, va recunoaște că foarte adesea Baconsky se lasă târât «de la simplitate, vigoare și frământare teoretică la platitudine, emfază și subiectivism». De fapt, În ordine literară, ceea ce-l caracterizează pe Baconsky este oscilarea lui permanentă Între
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]