5,558 matches
-
ceea ce făcea să rămânem într-o poziție deloc estetică: cu gura deschisă și cu firișoare de salivă scurgându-se pe la colțurile ei. Păream asemenea celor atinși de boala Alzheimer ori asemeni puilor de rândunică înfometați, cu ciocurile căscate larg în cuibul lor, așteptând rația proaspătă de omizi sau viermișori... Domnul doctor Gomoiu a fost salvatorul și Dumnezeul nostru, căci șase ani de zile, cât am stat cu D.O. (domiciliu obligatoriu) pe buletin, mama ne-a adus în fiecare zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a zăpezilor care mulaseră chirpicii, rândul de sus se dărâmase aproape tot în interiorul hornului și era cât pe ce să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede să ne ajute același domn Muca. A luat scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se mai întâmplă, după o vârstă, "meserie". După ce am încălcat în fel și chip canonul literar din neștiință sau cu bună-știință scriu din când în când ceea ce aș numi, cu destulă circumspecție, eseu... De ce își fac, la o vreme, păsările cuib, chiar și în cadrul aceleiași specii, fiecare în felul sau propriu? Notat banal, pentru că nu pot altfel. Cât despre poezie, ce să spun? Am publicat în viață mea (pentru că asta contează, nu?) doar două volume de poezii. Iubesc într-un mod
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am folosi ca Îngrășământ, vânzându-l cu kilogramul”. A doua zi traversăm Polonia. Lanuri Întinse de cartofi, de o parte și de alta, ne rețin atenția prin munca asiduă a țăranilor polonezi, care primăvara aduc cu pumnul Îngrășământul la fiecare cuib de cartofi. Funcționarul turc, se convinge dupa scurta lecție de economie agrară că drept e că omul are tot atâta importanță ca si solul. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 23 În compartiment, În cursul dimineții au
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
culturală. Să amintim vestitul trib Sioux cu 60.000 de membri. Triburile din sud, În afară de vânători erau buni agricultori. Ei au dat lumii această minunată plantă care este porumbul, pe care Îl Îngrășau cu bucăți de pește, pus la fiecare cuib. Ne-au dat În schimb și tutunul. Cultivau cu succes zarzavatul. Pe plute mari, pe apă, cu un strat gros de pământ cultivau cu succes legume, nemaiavând nevoie de irigații. Alții le cultivau În gropi de 40-50 cm adâncime pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Se mai menționează că recunoaște acuzațiile și spune că a urmărit în mod conștient sprijinirea legionarilor și compromiterea regimului. Pregătit pentru Legiune încă din 1945, printre alții și de Paul Caravia, Cornel Popovici s-ar fi încadrat în 1947 în cuibul legionar Axa din București, motiv pentru care a fost arestat în iulie 1949. De la sfârșitul lui ianuarie 1950 'a făcut cunoștință cu o nouă formă de activitate legionară', fiind bătut, ajungând ulterior liderul camerei 3-corecție. În iunie 1950 a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de paiu cu sârguință / Păsărica leîmpletește / Și măestru cuibușorul / Ea sub streșină-l lipește / Și se bucură sărmana / Că un soț cu-a sa iubire / Va preface cuibușorul / Într-un raiu de fericire/... Adunatam și eu paie / Și-ntr-un cuib mi le-am lipit, / Și nu pot să zic că-ntr-însul / Numai releaș fi găsit; / Însă raiu de fericire / Cuibul meu n-o să mai fie / Prins în laț puiuțu-mi lacom / Cântăn cușcă.../ ...Cui? / ... El știe/... Foișoara a fost locul unde au
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un soț cu-a sa iubire / Va preface cuibușorul / Într-un raiu de fericire/... Adunatam și eu paie / Și-ntr-un cuib mi le-am lipit, / Și nu pot să zic că-ntr-însul / Numai releaș fi găsit; / Însă raiu de fericire / Cuibul meu n-o să mai fie / Prins în laț puiuțu-mi lacom / Cântăn cușcă.../ ...Cui? / ... El știe/... Foișoara a fost locul unde au semnat nume sonore: Simion Florea Maricu, Șt. O. Iosif, George Coșbuc, Carmen Sylva, Ioan Al Brătescu - Voinești, V. A
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut pe lângă casă, în grădina de legume, la câmp și în pomăt, cu recomandări exprese: „vitele trebuie lăsate în fiecare zi la plimbare; „Cloștile trebuie ferite de cuiburi umede și reci”. Când se mergea la amintirea (pomenirea) morților, se dădea iarăși un sfat: „rugațivă pentru cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
iarăși un sfat: „rugațivă pentru cei morți și îngrijiți de mormintele lor, ca și urmașii noștri să facă la fel pentru noi”. La „De-ale gospodăriei” se adăugau alte îndemnuri cu deviza „de ținut minte”: nu ucideți cârtițele!; nu stricați cuibul păsărilor; nu omorâți aricii; cruțați liliecii; nu omorâți șopârla, nici năpârca, dar omorâți cărăbușii; grăpați iarba în fiecare primăvară și detalia foloasele ce le aduce o singură pereche de rândunele... Apăreau și „Gânduri răzlețe”: viața e un timp de pregătire
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în fiare, de unde abia intervenția familiei Hurmuzachi îl putu elibera...” lucrează și la scoaterea ziarului Bucovina. Mediul torționar exista în Bucovina ocupată. Românii din Bucovina, dar mai ales intelectualii, învățătorii și preoții au fost vulturii cărora adesea li se stricau cuiburile, nevoiți să emigreze fie în Moldova, fie în Polonia, fie chiar la unguri, iar când au rămas locului au fost zăvorâți în cuștile Imperiului, cum s-a întâmplat cu grupul studențesc Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, ori să”colaboreze”, fără a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
va fi publicată în 1991 și va lua, post-mortem, premiul Academiei Române, "Lucian Blaga". "Dincolo de Cercul Polar, o femeie din Bucovina încerca să reziste. Mereu cu speranța, timp de douăzeci de ani, că se va întoarce acasă primăvara, asemenea rîndunicii la cuibul pe care l-a lăsat gol. Ne întrebăm astăzi, după aproape șaizeci de ani de la momentul deportării bucovinenilor în Siberia, de ce foștii prizonieri ai terorii, cum îi numea recent George Bush, nu mai vorbesc bine românește. Băieții Aniței Nandriș, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără nicio zgârietură sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Noroc pentru mine a Însemnat Încă de la Început luciditatea faptului de a mă fi născut din „părinți vizibili”, În sânul unei familii „clasice”. Este probabil prima și cea mai concretă față a norocului omenesc; de a te naște Într-un „cuib” uman și, poate, mai ales, de a nu fi torturat o Întreagă existență de „misterul” unuia dintre părinți sau chiar al amândorura. Un tip de mister ca o formă a acelei nedreptăți grave și „inexplicabile” a destinului, ca o „Însemnare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două pietre negre. M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și un altul va fi mai târziu descoperit în camera de oaspeți.) Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
M-am gândit că e vorba de un proiect pentru orele de artă plastică. Dar pietrele negre erau ude. Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și un altul va fi mai târziu descoperit în camera de oaspeți.) Mi-am adus aminte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Luceau. Și cum stăteam deasupra bolului, privind drept în el, mi-am dat seama ce era. Era un cuib. Iar în cuib obiectele negre ovale nu erau pietre. Mi-am dat seama imediat ce erau. Erau ouă. Și mai era un cuib lângă ușa de la dulap. (Și un altul va fi mai târziu descoperit în camera de oaspeți.) Mi-am adus aminte de ceva despre care mă avertizase Miller. Miller spusese că decontaminarea era necesară pentru ca să nu rămână nimic viu în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fumigată casa: spiritele, demonii, vor căuta orice entitate vie ca să-și „continue existența“ în interiorul ei. Întrebare: Și dacă păpușa se ascunsese, așteptând? Dacă Terby se ascunsese în casă? Dacă supraviețuise exterminatorilor? Dacă fusese pătrunsă de altceva? Conexiunea dintre păpușă și cuiburi era una sănătoasă și imediată. Îmi amintesc repezindu-mă afară din cameră și împiedecându-mă pe scări, prinzându-mă de balustradă să nu cad. Când am ajuns în hol am început să formez numărul lui Robby. Iarăși, nu-mi amintesc exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai degrabă era vorba de „un coiot“ care se „întorsese pe dos ca un ciorap“. (N-am descoperit niciodată ce era, dar conform declarației veterinarului nu era vorba de Victor.) Polițiștii care cercetaseră scena atacului din casă au confirmat existența cuiburilor, dar în final acestea au fost considerate ca ceva ce „fiul vostru“ confecționase, deși Robby nu participase la nici un fel curs la școală care să implice un astfel de proiect, dar ce mai conta asta? Ce rol jucaseră cuiburile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
existența cuiburilor, dar în final acestea au fost considerate ca ceva ce „fiul vostru“ confecționase, deși Robby nu participase la nici un fel curs la școală care să implice un astfel de proiect, dar ce mai conta asta? Ce rol jucaseră cuiburile în „nefericitul incident“ cu câinele nostru? Când am întrebat de „obiectele“ din cuiburi, mi s-au spus că erau „sparte“ și „goale“ - doar niște rămășițe de găoace. „De ce vă interesează asta, domnule Ellis?“ m-au întrebat cu un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vostru“ confecționase, deși Robby nu participase la nici un fel curs la școală care să implice un astfel de proiect, dar ce mai conta asta? Ce rol jucaseră cuiburile în „nefericitul incident“ cu câinele nostru? Când am întrebat de „obiectele“ din cuiburi, mi s-au spus că erau „sparte“ și „goale“ - doar niște rămășițe de găoace. „De ce vă interesează asta, domnule Ellis?“ m-au întrebat cu un fel de îngrijorară gravă, vecină cu ostilitatea. (Scriitorul mi-a șoptit în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a rămas plin de farmec: oameni cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii, feriți de tentațiile tineretului de azi, au gândit, au scris și au studiat În liniște, dezvoltându-și talentele și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv. reprezintă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe d-na profesoară, despre care-mi scrii. Redu, deci, orele de muncă - schimbă-le cu ajutorul matale, faceți cu rândul zilele de lucru etc. Ai dreptul la aceasta, după ce ai pus la punct muzeul. Intrigile, calomniile, criticile neîntemeiate sunt inerente cuiburilor mici de provincie. Ele vin de la oamenii mici, care nu fac nimic, ci critică numai munca altora (...). Mergi Înainte, fără a te sinchisi (...). Dacă mă potriveam și eu la tot ce spun jucătorii de cărți, clubiștii și clefăitorii din Folticeni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-o cu pasiune și cu mare gravitate pe Gabriela Melinescu, tânără poetă, frumoasă, talentată, redactoare la revista de tineret Luceafărul și „vestită” și ca „marea iubită” a lui Nichita Stănescu, cu care a trăit ani buni - și „fierbinți” - împreună în „cuibul lor”, un apartament în cartierul Drumul Taberei, „obținut” și „înzestrat” de Nichita. (Căsătorit în acea vreme cu Doina Ciurea, care, se pare, ignora cu o suavitate ce atingea țărmurile schizofreniei „escapadele” enorme ale soțului ei!Ă După ani însă, cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să adaug că aceste „poziționări”, inflamate și persistente, au făcut un rău incalculabil: culturii, dar și întregii rezistențe românești, sub indiferent ce formă? Ca să nu mai vorbim de „imagine”! Până azi, emigrația română de la Paris e cunoscută drept un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai dezunită, până la marginile mahalagismului cultural, dintre toate numeroasele emigrații din țările „mici” europene! Iar după anii ’90, aceiași „corifei” parizieni, care judecau meritele și creația după „dosar” în primul rând, preluând, vrând-nevrând, sculele cele mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]