5,380 matches
-
rece; la fel și păsările care sunt într-o continuă forfotă, făcându-și planul pentru călătoria spre țările calde. Rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia: fâlfâituri dese de aripi se aud din când în când și berzele își părăsesc cuiburile de stuf pregătindu-se de drum. După ce s-au strâns toate, înălțându-se grămadă, una câte una, și-au luat locul în șirul lung ce s-a pornit în mers întins plutind prin înălțime. Fața ruginie a undelor apelor tresare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unică frunză, doar o frunză din măreața sa armură rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului. Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta, care va continua șirul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dar n-am fost eu, spre marea ta dezamăgire. Știu că dacă m-ai vedea venind, ai mai trăi o viață. Să știi că mult dor îmi este și mie de a ta privire, de ale tale brațe ca un cuib de căldură și iubire, de glasul tău blând. Nu te gândi că nu mă vei mai revedea și că vei muri dorind să mă mai privești odată în față, să mă mai strângi odată la piept și să mă mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
unde câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe coridor, de la bucătăria îndepărtată, cu farfurii pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pârâu pe un pod comun, cârpit de curând. Bologa mai înaintează vreo treizeci de pași, pe urmă, pe țărmul pârâului descoperă drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îmi ridic mâna și o strecor între degetele lui, și așa, mână în mână, ne trezim în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde, croindu-mi drum printre mulțimile condamnate să aștepte în dreptul ușilor, ca la magazin, de parcă s-ar vinde ceva greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
umbră, iar eu îi urcam pe scări, așteptând primul lor plonjon în această lume, îi momeam cu castronașe mici pline cu smântână, le miroseam blănița, de care se lipise aroma lăpticului cald. Iată și terasa dinspre vest, aici își aveau cuibul porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
porumbeii cei gălăgioși, care se aciuaseră sub țigle și murdăreau podeaua terasei cu găinațul lor, iar mama striga, când vom scăpa de porumbeii ăștia, ne vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între mila față de porumbei și dorința de a o liniști pe mama. Uneori, își făcea curaj și desprindea câte un cuib sau două, transferând în secret ouăle în altul, niciodată nu reușise să îi alunge, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vor îmbolnăvi, alungă-i de aici înainte să ne contamineze pe toți, iar tata privea cuiburile lipsite de apărare, sfâșiat între mila față de porumbei și dorința de a o liniști pe mama. Uneori, își făcea curaj și desprindea câte un cuib sau două, transferând în secret ouăle în altul, niciodată nu reușise să îi alunge, dar după plecarea ei, în prima lui noapte fără ea, le distrusese într-un acces de nebunie, fără a-i mai păsa de ouă sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
început să simt cum înnebunesc încetul cu încetul, mă maltrata cu verticalitatea lui, iar eu întreb, te maltrata? Despre ce vorbești, nu era în stare să omoare nici măcar o muscă, îți amintești cum avea grijă de porumbeii care își făcuseră cuib la noi pe terasă? Iar ea spune, vorbesc despre lucrurile ascunse, iar sfântul de zi cu zi a devenit sfântul din dormitor, asta i s-a întâmplat, asta mi s-a întâmplat, era atât de pur, încât am devenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Când ajungeam la ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi permisesem lui Noga să o iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
goale, înfrânte se întorc la mine, eu strâmb din gura care nu vrea să îmi tulbure liniștea, pare că porțile s-au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pungi de mâncare goale. Se găsea și un picap cu baterii. Era prada ei strâsă în cursul expedițiilor în colonia devastată. Își adusese în vizuină toate acestea pentru a mobila după gustul ei ascunzătoarea. Pentru Ripley era mai mult un cuib decât o cameră. Copilul reușise să supraviețuiască și să se adapteze la distrugerile mediului, spre deosebire de adulți. În timp ce femeia încerca să înțeleagă pe deplin ceea ce vedea, fetița se deplasă de-a lungul peretelui opus, în direcția altei vane. Iar dacă diametrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
afurisite. Nu putem trimite acolo o echipă și nici să coborâm cu blindatul pentru că l-ar deschide ca pe o cutie de sardele. Dar dacă am rostogoli câteva bidoane de CN-20 la baza rampei de acces și să le umplem cuibul cu gaz neurotoxic? Avem în navetă cât să depopulăm întreaga colonie. Hudson le privi pe rând pe cele două femei cu un aer implorator. ― Ce-ar fi s-o luăm din loc, ce ziceți? Sunt de acord cu Ripley. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Unii din noi sunt mai răi decât câinii. N-ar lăsa nimic altora. Episodul 226 ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ E duminică. A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde, apucându-se grăbite să-și construiască frumoase, spațioase cuiburi. Pe ogoare duduie tractoarele, între blocuri duduie covoarele. Soarele râde vesel, încălzind fețele trecătoarelor. Să-ngăduie măritul Cetitor umililor naratori ca-ntr-această binecuvântată zi să lase deoparte firul subțire al poveștii pe care-o deapănă de-atâta vreme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nici porumbul, nici nimica, scotea ceva parale cu harbujii... - Scotea pe naiba! Mănenii nu puneau harbuji ca să-i vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luam plosca și toporașul, apoi treceam amândoi pârleazul la Moș Iacob. - Moș Iacob, Începea să-l dăscălească mama, să ai mare grijă de copil, să nu-l muște vreun șarpe, să nu mănânce vreo fructă veninoasă, să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ne așterne pe lucru, ne omeneam: Moș Iacob făcea focul Într-o poiană; scotea din traista lui cea mare și grea cât un ciuhal: o mână de cartoafe (iar o să-l probozească Mătușa Domnica pentru că stricase cel puțin zece cuiburi - nu erau mai mari decât nucile), patru-cinci ciocălăie de păp’șoi de lapte, ciupit, din mers, prin porumbiștile străbătute. Și, bine-nțeles, șâpu’ - În fapt, o butelcă de-un litru - cu vin: jinișoru’. Dar pe acesta nu-l scotea - Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o asemenea meserie ? — Te ajută cu ceva răspunsul la Întrebarea asta? — SÎnt pur și simplu fascinată. Oare cum e cînd cineva are posibilitatea să aleagă? Nu-i cine știe ce. De obicei, de Îndată dispărutul este găsit, el se Întoarce la vechiul cuib calm, ca și cînd s-ar fi eliberat brusc de demon. Motivele și explicațiile nu mai prezintă importanța pe care le-o acordă oamenii de obicei. Ați mai avut asemenea cazuri ? — Bineînțeles, dar de obicei pornești de la o bază, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
celor doi copii, frate și soră, cu toată priceperea lor și cu dăruire, investiseră tot ce aveau mai bun în creșterea și educarea lor, asigurându-le un trai decent și o educație solidă. Dar vine o vreme când puii părăsesc cuibul părintesc pentru a-și face un rost, pentru a-și croi un drum, așa încât, o perioadă, concitadinii se obișnuiesc cu absența, iar revenirea în locurile copilăriei e remarcată, mai ales, sub aspectul aprecierii schimbării fizionomiei și, eventual, a profesiei pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
la pensie? Cum îți petreci timpul acum? Îți lipsește ceva anume din munca ta? Care este cel mai neplăcut lucru când ești pensionar? Care este partea cea mai plăcută? Au părăsit casa părintească toți copiii tăi? Cum este să ai cuibul gol? Ai nepoți? Îți place să-ți petreci timpul cu ei? Ce îți place cel mai mult la nepoții tăi? Ce îți place cel mai puțin? Ce dorești să le transmiți nepoților tăi? Viața interioară și conștiință spirituală Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara, adăpostind cuiburi de rândunici - țâșneau pe neașteptate în stoluri ciripitoare și cotropeau „zonele“, locurile acelea de-a dreapta și de-a stânga haltei, doldora de buruiene mâncate de noi, copii lacomi... Curios, tata nu înjura, asta fiind, bănuiam eu, invidios cumva, un apanaj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]