4,428 matches
-
nu implic] „mâini murdare”. De exemplu, funcționarii publici ar trebui s] fie foarte circumspecți când primesc și ofer] cadouri, trebuie s] se gândeasc] foarte bine la consecințele a ceea ce fac și s] se str]duiasc] s] fac] ceea ce trebuie chiar dac] această i-ar pune într-o situație material] dificil]. Dar exemplul cu impozitarea ilustreaz] de fapt continuitatea puternic] între morală public] și cea privat]. Conduc]torul politic poate lua bani de la cet]țeni, chiar prin amenințare cu recursul la violent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
consecințelor așteptate. Este, măi degrab], o diferenț] în natură inerent] a celor dou] tipuri de acte, așa cum sunt ele definite prin intențiile lor. (Intenția/distincția prev]zut] este analizat] în capitolul 17, „Deontologia contemporan]” și în capitolul 25, „Eutanasia”.) Întrebarea dac] numai consecințele conteaz] se num]r] printre cele mai profunde probleme ale teoriei etice. Ea este discutat] în cadrul capitolelor menționate mai sus și nu poate primi un r]spuns aici. Trebuie remarcat ins] c] acești consecințialiști nu susțin neap]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel de viitoare acțiune imoral], impunem în mod deliberat unor milioane de oameni riscul morții și al violenței cu scopul de a reduce riscurile care ne ameninț] pe noi înșine. Dac] accept]m c] nu doar consecințele conteaz] (și chiar dac] credem acest lucru), atunci aceste realit]ți ale descuraj]rii formeaz] un argument moral solid împotriva ei. Unii cred c] argumentul împotriva descuraj]rii absolute este absolut și c] nu poate fi dep]sit de diverse considerații. Aceste persoane își
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastre nu pot fi toate satisf]cute împreun] -, dar dorințele noastre în sine au toate un caracter neutru din punct de vedere rațional. Acest lucru este important deoarece sugereaz] c], în ciuda faptului c] descoperim anumite lucruri despre lume, si chiar dac] acestea pot avea un impact pozitiv asupra percepțiilor noastre, ele nu ar trebui s] aib] nici un impact rațional asupra dorințelor noastre, din nou sub o rezerv] care va fi formulat] îndat]. Aceste descoperiri ar putea s] aib] un impact irațional
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
percepțiile asupra faptelor morale. Atunci cand ne form]m opinii morale, dobândim reprezent]ri despre cum este lumea din punct de vedere moral. Având în vedere imaginea standard a psihologiei umane, putem formulă și o alt] concluzie de natur] psihologic]. Dezbaterea dac] oamenii care au o anumit] credinț] moral] doresc sau nu s] acționeze în conformitate cu aceasta trebuie considerat] acum o chestiune distinct]. S-ar putea ca ei s] aib] sau nu o dorinț] conform] credinței lor. În orice caz, ei nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rezonabili și raționali). Prin urmare, am putea obiectă în cele din urm] c] acest tip de realist moral nu reușește s] ne ofere o alternativ] real] la concepția inițial] despre faptă moral]. Astfel, adev]rata întrebare care se pune este dac] realistul moral este forțat s] resping] ideea potrivit c]reia corectitudinea și incorectitudinea se refer] la ceea ce suntem sau nu motivați s] facem. În continuare, voi analiza aceast] idee. Problemă major] const] în ceea ce am numit „imaginea standard” a psihologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din punct de vedere rațional pentru c] nu am acea dorinț]? Cu sigurant]. La urma urmei, din punctul meu de vedere, percepțiile și dorințele mele formeaz] un ansamblu mai coerent și, astfel, măi de preferat din punct de vedere rațional, dac] îmi doresc de fapt s] fac ceea ce cred c] mi-aș dori s] fac în momentul în care aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat]. Întrucât a avea dorințele pe care le-aș avea dac] aș fi liniștit, calm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o anumit] dorinț] în asemenea condiții și nu aș reuși s] o am, înseamn] c] aceste percepții și dorințe ale mele nu reușesc s] ating] acest ideal. A crede c] aș dori s]-i ajut pe cei care au nevoie dac] aș fi liniștit, calm și cu mintea adunat], si totusi s] nu reușesc s] doresc s]-i ajut, înseamn] deci a manifesta un soi de nereușit] rațional], ușor de recunoscut. Dac] este corect, atunci, contrar imaginii standard a psihologiei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru fiecare dintre noi s]-i ajut]m pe cei care au nevoie: cum ar fi, dac] avem fiecare dintre noi un motiv s] action]m astfel. Potrivit expunerii, este bine s]-i ajut pe cei care au nevoie doar dac] am un motiv pentru a-i ajuta, si am pentru orice eventualitate un astfel de motiv; dac] m-aș află în condiții ideale de reflecție - s] fiu bine informat, liniștit, calm și cu mintea adunat], aș dori s]-i ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care au nevoie. Și la fel ar proceda oricine. Iar aceasta e valabil și pentru tine. Presupunând c] circumstanțele noastre sunt aceleași, ar trebui că amândoi s] avem sau nu un astfel de motiv. Dar îl avem? Problema este dac], în condițiile în care suntem, liniștiți, calmi și cu mintea adunat], am tinde s] ne concentr]m asupra dorințelor pe care le avem. Ne-am concentra asupra lor sau va fi mereu posibil s] existe în dorințele noastre o diferenț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
capitolul 1. Nagel, Ț.: The View from Nowhere (Oxford: Oxford University Press, 1986), mai ales capitolul 8. Sayre-McCord, G., ed.: Essays on Moral Realism (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1988). Aceasta este cea mai bun] carte pe tema realismului moral, dac] doriți s] citiți doar una, întrucat reunește lucr]ri ale unor personalit]ți marcante, precum Ayer, Blackburn, Harman, Mackie, McDowell, Wiggins, Williams și alții. De asemenea, introducerea scris] de Sayre-McCord merit] citit]. Smith, M., Lewis, D. and Johnston, M.: Symposium
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiilor morale, pentru c] atunci ar fi trebuit s] indice acea capacitate care ne permite s] o facem. O capacitate care țintește principiile adev]rate și le respinge în mod firesc pe cele false este într-adev]r foarte misterioas] (chiar dac] Sidgwick pare destul de mulțumit s] presupun] c] avem una). Dar Ross nu afirm] acest lucru. Cunoașterea de c]tre noi a principiilor nu este direct], ci indirect]; ajungem la ea prin ceea ce cunoaștem mai bine, si anume, natura cazului particular
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lume? Primul r]spuns ar fi c] lumea nu conține fapte; faptele sunt fapte despre lume și nu în ea. Al doilea ar fi c] faptele morale sunt fapte despre acțiuni și agenți, lucruri care exist] în mod clar chiar dac] fizică nu spune prea mare lucru despre ele. Al treilea ar fi c] exist] o relație comprehensibil] între faptele morale și cele amorale; nu e ca si cum între cele dou] nu ar exista nici o leg]tur]. Faptele morale exist] pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
opiniile noastre morale sunt diferite de modul în care action]m, atunci trebuie s] existe și în noi ceva în forma unei dorințe generale de a înf]ptui binele - o dorinț] care, ar fi putut s] ne scape. Și chiar dac] ne-ar fi sc]pat tot am fi putut fi în stare s] spunem ce e bine și ce e r]u; aproape c] nu am fi g]sit nimic în diferența dintre bine și r]u care s] fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Intuiționiștii care vor s] evite acest argument ar face bine s] înceap] negând prima premis]. Dar chiar dac] tot ceea ce am spus pan] acum este acceptat mai r]mân totuși niște întreb]ri dificile legate de aceste fapte morale. Întrebarea dac] aceste fapte sunt sau nu obiective este dificil]. Cum pot s] existe fapte despre lume care pot s] conteze pentru felul în care ar trebui s] action]m? McDowell pune aceast] întrebare dorind s] afle cum poate o fapt] obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vorbesc mult despre justețe și falsitate, dar se concentreaz] asupra gândului c] durerea pe care as pricinui-o cuiva f]când ceea ce intenționez este un motiv pentru mine de a nu acționa în acel fel, si este un motiv indiferent dac] îl recunosc sau nu ca atare. Nu exist] aici propriet]ți particulare, ci doar sugestie comparativ] obișnuit] c] durerea altora este relevant] pentru alegerea moral] a cuiva. O critic] diferit] este cea asupra c]reia insist] Simon Blackburn care întreab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deci opusul naturalismului care insist] asupra faptului c] nu e nevoie de ceva atat de ciudat precum propriet]țile propuse de Moore pentru a susține adev]rurile moralei. Autonomia logic] este corect], dar ea nu reprezint] o amenințare la adresa naturalismului dac] nu necesit] autonomie ontologic]. Exemplul paralel cu aricii dovedește c] nu e nevoie de aceast] autonomie. Autonomia logic] necesit] autonomie semantic]? Din nou, nu. Doar logică singur] nu ne permite s] tragem concluzii despre arici din premise care se ocup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Altfel, „paradoxul analizei” ar exclude analize conceptuale folositoare.) Deci, am putea formulă o analiz] X a „binelui” astfel încât întrebarea: „Sunt lucrurile X bune?” s] r]mân] o intrebare deschis] (pe care un vorbitor competent ar putea s] o formuleze) chiar dac] X a expus înțelesul cuvântului „bine”. Aceasta pune sub semnul întreb]rii autonomia semantic]. Argumentul (2) sprijin], de asemenea, concluzia c] „bine” nu are sinonime sau parafraze naturaliste (amorale). Dar aceasta este autonomie semantic] și nu autonomie ontologic] care contrazice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „binele” poate fi supus unei analize naturaliste, c] într-un anume sens înseamn] același lucru cu o fraz] care îl leag] de evidentă senzorial]. Altfel spus, înseamn] c] Moore se înșeal] și c] „binele” trebuie s] fie analizabil - chiar dac] nu trebuie neap]rât s] fie sinonim cu parafrază care constituie analiza. Cea mai bun] alegere este acea teorie care (potrivit unor interpret]ri) a fost emis] de David Hume. „Binele” nu este definit pe baza simțurilor noastre obișnuite - vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conținu]m cu stabilirea unei identit]ți sintetice între caracterul bun, analizat astfel, și alte propriet]ți naturale. Dac] a fi bun înseamn] a fi aprobat de un spectator ideal, nu trebuie s] afl]m ce anume ar aprobă spectatorul dac] ar ști c] avem adev]ruri morale neîntemeiate pe fapte morale (chiar dac] ceea ce aprob] spectatorul va avea o semnificație practic] considerabil]). Morală este redus] la o psihologie idealizat]. Naturalismul este astfel demonstrat. Teoria se confrunt] cu dou] probleme. Iat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și alte propriet]ți naturale. Dac] a fi bun înseamn] a fi aprobat de un spectator ideal, nu trebuie s] afl]m ce anume ar aprobă spectatorul dac] ar ști c] avem adev]ruri morale neîntemeiate pe fapte morale (chiar dac] ceea ce aprob] spectatorul va avea o semnificație practic] considerabil]). Morală este redus] la o psihologie idealizat]. Naturalismul este astfel demonstrat. Teoria se confrunt] cu dou] probleme. Iat] dou] dintre ele: a) Nu este sigur c] toți observatorii umani ar avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aproba ceva înseamn] s] crezi (său s] simți) c] este bine sau corect. Deci, analiza „binelui” conține exact conceptul pentru explicarea c]ruia este construit]. B) (Aceast] teorie este sugerat] de scrierile lui G.E.M. Anscombe, chiar dac] nu sunt sigur dac] ea ar fi de acord cu aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea crede c] rațiunea n-ar mai avea nici un rol în etic]. Totuși, într-o ultim] încercare de a formula o perspectiv] subiectivist] potrivit] pentru judecată etic], am putea spune c]: un lucru este corect din punct de vedere moral dac] analiza naturii și a consecințelor sale ar genera sau ar susține un sentiment de aprobare a acestui lucru de c]tre o persoan] rațional] și imparțial] pe cât de uman posibil. Aceasta nu este decât o modalitate complicat] de a spune
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nege. Platon îi atribuie lui Protagoras, primul mare sofist, argumentul c] obiceiul uman stabilește ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Este adev]rât ceea ce comunitatea crede c] este adev]rât. (Theaetetus, 172AB; nu este totuși clar dac] chiar Protagoras a pus problema în acest fel.) Prin intermediul comerțului, al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea varietate de obiceiuri și se ajunge astfel la concluzia relativit]ții moralei. Problemă care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al c]l]toriilor și al r]zboaielor grecii au devenit pe deplin conștienți de marea varietate de obiceiuri și se ajunge astfel la concluzia relativit]ții moralei. Problemă care se pune în leg]tur] cu aceast] discuție este totuși dac] putem accepta c] obiceiul cultural determin] ceea ce este frumos și urât, ceea ce este corect și incorect. Acest lucru ar putea influența ceea ce cred oamenii c] este frumos și corect. Uneori, obiceiurile se schimb] sub presiunea criticii morale și discuția pare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]