4,744 matches
-
a reușit să se retragă la vreme, fiind izolat de înaintarea germanilor. Acest detașament fusese trimis în Creta din Egipt în perioada când încă se mai spera că venirea unor forțe proaspete în insulă mai poate schimba soarta luptelor. Acest detașament cu efectivele echivalente unui batalion a fost împărțit în două. Prima subunitate de 200 de soldați sub comanda lui Robert Laycock a staționat la Souda, unde urma să asigure retragerea unităților dotate cu armament greu. Oamenii lui Laycock au fost
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
să se retragă cu pierderi minime. În schimb, Laycock și oamenii săi au fost în cele din urmă izolați de restul trupelor aliate în retragere de forțele germane superioare din punct de vedere numeric în apropiere de satul Babali Khani. Detașamentul de comando și camarazii lor artileriști, aflați sub atacul neîncetat al bombardierelor în picaj, nu au reușit să străpungă liniile germane. Majoritatea lor au fost uciși sau au căzuți prizonieri. Colonelul Campbell, comandantul trupelor aliate de la Heraklion, a fost nevoit
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
funcțiile deținute în cadrul organelor de afaceri interne ale Republicii Moldova, din cauza dezacordurilor cu privire la politica guvernamentală a acestui stat față de regiunea separatistă Transnistria. În iunie 1992 a participat la operațiile militare de partea forțelor speciale de protecție ale Transnistriei și conducând un detașament special din Bender în luptele cu trupele de miliție ale Republicii Moldova. A primit Medalia "Apărător al Transnistriei". Începând din anul 1996 a activat în cadrul conducerii Ministerului Afacerilor Interne al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene pe posturile de: adjunct și apoi șef
Aleksandr Korolev () [Corola-website/Science/313198_a_314527]
-
la o intervenție imperială în Polonia și astfel, în 1015, a izbucnit războiul din nou. Războiul a început bine pentru împărat care a învins forțele poloneze de la Ciani. Odată ce forțele imperiale au trecut râul Oder, Boleslav I a trimis un detașament de cavaleri de Moravia într-un atac de diversiune împotriva mărcilor răsăritene ale imperiului. Curând după aceea armata imperială s-a retras din Polonia, fără niciun câștig permanent. Apoi forțele lui Boleslav I au preluat inițiativa. Margraful de Meissen, Gero
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
lovind Poarta de Aur din Kiev. În timpul acestei campanii Polonia a reanexat Cetățile Roșii, ceea ce avea să se numească mai târziu Rutenia Roșie, regiunea fiind pierdută de tatăl lui Boleslav I în 981. În 1015 Boleslav I a trimis un detașament de călăreți polonezi pentru a-l ajuta pe nepotul său Knut cel Mare, fiul surorii sale Swietoslawa, în cucerirea Angliei. După moartea lui Henric în 1024, Boleslav I a profitat de interregnul Sfântului Imperiu Roman și s-a încoronat ca
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
1937. Armata olandeză avusese în dotare un singur tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu mașini blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de la Alma Ață privind aderarea la CSI. În 1992-93 ciocnirile sporadice din jurul enclavei Nagorno-Karabah se transformă într-un război nedeclarat armeano-azer care nu a putut fi oprit de medierile Rusiei, Iranului, ale CSCE și ONU. Începând cu luna mai 1992 detașamentele armene de auto-apărare, din ce in ce mai bine organizate au avut inițiativa în acest conflict deschis. Ele eliberează teritoriul fostei enclave, stabilind o linie de contact cu Armenia propriu-zisă și creează un cordon de securitate în jurul acestor teritorii prin ocuparea a încă 14
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
și au decis să petreacă noaptea de 20/21 ianuarie în Horezu. Bătălia a început în jurul orelor 14 și s-a încheiat în jurul orelor 17, cu victoria minerilor. Forțele de ordine aveau aproximativ 2000 de combatanți, inclusiv trupe speciale DIAS (Detașamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale) și BAOLP (Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice), numărul minerilor fiind de aproximativ 15-20000. Minerii au străbătut pe jos cei 3 kilometri dintre Horezu și Costești. Au încercuit zona și au atacat din
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
cât și în sud, francezii puteau aduna foarte puține tancuri funcționale. Weygand s-a deplasat pe calea aerului la Ypres pe 21 mai pentru ca să convingă forțele aliate din nord de viabilitatea planului său. În aceeași zi, pe 21 mai, un detașament al Forței Expediționare Britanice comandate de generalul Harold Edward Franklyn a încercat să încetinească ofensiva germană sau poate chiar să taie și să izoleze vârful ofensivei armatei naziste. În timpul luptei de la Arras, tancurile grele britanice Matilda și-au demonstrat superioritatea
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
anul 1992 în incinta castrului s-au descoperit numeroase cărămizi cu ștampile care atestă prezenta unor trupe romane precum: Cohors I Flavia Commagenorum, pomenită și într-o diplomă militară din anul 105 printre trupele provinciei din sudul Dunării; precum și trei detașamente din legiunile I Italică staționate la Novae (Sistov), V Macedonia staționată la Troesmis (Iglita) și XI Claudia Pia Fidelis staționată la Durostorum (Silistra). După monedele descoperite aici, castrul a funcționat numai în timpul domniei împăratului Traian și avea sarcina supravegherii populației
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a forțelor colobaraționiștilor. Forțele partizanilor s-au format pe scheletul asigurat de cadrele care căpătaseră
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de alte naționalități. Cetnicii sufereau și din cauza rivalității și diviziunilor interne, care au dus la lupte între diferite facțiuni. Operațiunea Barbarossa, invadarea Uniunii Sovietice de către puterile Axei a început pe 22 iunie 1941. În aceeași zi, partizanii au format primul detașament de partizani la Sisak Partisan, prima unitate militară de rezistență din Europa. Detașamentul a fost format în pădurea Brezovica lângă Sisak, Croația. Crearea acestui detașament a marcat declanșarea rezistenței armate împotriva ocupanților Iugoslaviei.Mai multe formațiuni armate au fost în
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
dus la lupte între diferite facțiuni. Operațiunea Barbarossa, invadarea Uniunii Sovietice de către puterile Axei a început pe 22 iunie 1941. În aceeași zi, partizanii au format primul detașament de partizani la Sisak Partisan, prima unitate militară de rezistență din Europa. Detașamentul a fost format în pădurea Brezovica lângă Sisak, Croația. Crearea acestui detașament a marcat declanșarea rezistenței armate împotriva ocupanților Iugoslaviei.Mai multe formațiuni armate au fost în vreun fel sau altul implicate în mișcarea generală de eliberare și confruntările armate
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
puterile Axei a început pe 22 iunie 1941. În aceeași zi, partizanii au format primul detașament de partizani la Sisak Partisan, prima unitate militară de rezistență din Europa. Detașamentul a fost format în pădurea Brezovica lângă Sisak, Croația. Crearea acestui detașament a marcat declanșarea rezistenței armate împotriva ocupanților Iugoslaviei.Mai multe formațiuni armate au fost în vreun fel sau altul implicate în mișcarea generală de eliberare și confruntările armate cu forțele Axei, care au apărut în diferite zone ale țării. Partidul
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
primul cartuș al luptelor pe 7 iulie 1941, care avea să devină ziua națională Republică Socialistă Șerbia (stat federal al RSF Iugoslavia). Pe 10 august 1941, în micul sat de munte Stanulović, luptători de rezistență au format „Carierul General al Detașamentelor de Partizani Kopaonik”. Zona eliberată de partizani, care acoperea mai multe sate, a fost numită „Republică Minerilor” a rezistat 42 de zile. Ceva mai tarziu, acesti partizani s-au alăturat în mod oficial formațiunilor de partizani ale comuniștilor. Pe 22
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
decembrie 1941, partizanii au format „Brigadă I proletara de asalt” ("1. Proleterska Udarna Brigadă") - prima unitate militară regulată, capabilă să execute operațiuni la mare distanță de zonele de origine. 22 decembrie avea să devină „Ziua Armatei Populare Iugoslave”. În 1942, detașamentele de partizani s-au unit în mod oficial în „Armata Populară de Eliberare și Detașamentele din Iugoslavia” (NOV i POJ). Mișcarea cetnicilor a fost oraganizată după capitularea Armatei Regale Iugoslave de către unii dintre soldații iugoslavi. Această forță s-a organizat
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
unitate militară regulată, capabilă să execute operațiuni la mare distanță de zonele de origine. 22 decembrie avea să devină „Ziua Armatei Populare Iugoslave”. În 1942, detașamentele de partizani s-au unit în mod oficial în „Armata Populară de Eliberare și Detașamentele din Iugoslavia” (NOV i POJ). Mișcarea cetnicilor a fost oraganizată după capitularea Armatei Regale Iugoslave de către unii dintre soldații iugoslavi. Această forță s-a organizat în regiunea Râvna Gora din vestul Șerbiei, sub comanda colonelului Draža Mihailović. Spre deosebire de partizanii comuniști
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
a abătur spre Podravina, au ajuns la nord de Zagreb și a la vechea granița austriacă, pe care a traversat-o în sectorul Dravograd. Aramata a 3-a închis încercuirea forțelor inamice, cănd formațiunile sale motorizate au făcut joncțiunea cu detașamentele Armatei a 4-a în Carinthia. Pe 12 aprilie, armata întâia iugoslavă a spart frontul german în Srem. Până pe 22 aprilie, armata întâia iugoslavă a distrus liniile fortificate inamice și a înaintat spre Zagreb. După eliberarea Zagrebului alături de armată a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
împotriva turcilor, aliați ai lui Melissenos, care ocupaseră Cyzicul. Comnenul își aduna armata pentru expediție în prejma zidurilor Constantinopolului. Într-un sfârșit, Botaniates și-a manifestat mirarea, în legătură cu efectivul ei prea numeros (el îi ordonase sebastos-ului să ia doar câteva detașamente). Alexie, râzând, i-a răspuns că, de la înălțimea turnurilor, oștirea din preajma unei cetăți pare întotdeauna mai mare decât în realitate. Dându-și seama că și-a pierdut deja încrederea împăratului, la începutul lui februarie, Alexie a vizitat casele partizanilor săi
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
atras de partea sa pe venețieni, oferindu-le mari privilegii comerciale. Alexie și-a instruit trupele să acționeze cu viclenie împotriva călărimii grele a cavalerilor: să arunce în fața cailor ghimpi de oțel, să folosească pentru apărare carele; el a organizat detașamente de țintasi, înarmați cu arcuri puternice cu bătaie lungă. Pe lângă aceasta, Alexie, fiind un diplomat de excepție, i-a încurajat cu plăcere pe adversarii politici ai lui Robert din Italia și a angajat contingente militare turcești. Flota dogelui venețian Domenico
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr, mercenarii nu inspirau încredere, iar milițiile stratiotice, practic, nu mai existau-Alexie, evitând bătăliile mari, îi ataca pe turci prin raiduri rapide, efectuate de detașamente mici, dar cu o mobilitate sporită. Bizantinii distrugeau și ardeau cetățile și șantierele navale ale musulmanilor sau instalau în fortărețele cucerite propriile contingente. Spre sfârșitul secolului XI, sultanatul, slăbind, se destrăma în câteva emirate, în fapt, independente, de aceea, adesea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
după multe greutăți întâmpinate, la Constantinopol în timp ce Raymond de Saint Gilles, contele Provenței, străbătuse Dalmația și ajunsese înaintea lor în marea capitală a Bizanțului, punctul de întâlnire al cruciaților. La sfârșitul anului 1097, la Constantinopol au început să sosească primele detașamente de cavaleri. Relațiile dintre cruciați și autoritățile bizantine erau complicate. În fața lui Alexios se aflau trei obiective: să nu admită concentrarea în capitală a turbulenților cavaleri apuseni, să preîntâmpine jafurile și să-i oblige pe cruciați să promită că vor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
al tuturor conducătorilor acesteia: Godefroy de Bouillon, Robert de Flandra și chiar Bohemund de Tarent (fiul lui Robert Guiscard). Numai lacomul conte de Toulouse, Raymond, nu s-a lăsat înduplecat de basileu. Grecii, din partea lor, au trimis în expediție un detașament puternic. Ajunși la această înțelegere, în primăvara anului 1097, cruciații au fost debarcați în Bitinia. Ajunși pe țărmul asiatic, disensiunile dintre cruciați au încetat pentru un timp în fața exigențelor unei cooperări militare. În acest scop, a fost ales conducător general
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
contribuit mult și la distrugerea influentului curent al bogomililor, de altfel, mai degrabă politic decât religios. Bogomilismul căpătase răspândire în Bulgaria, împrumutând mult de la doctrina paulicienilor, asa încât până și cronicarii bizantini, nu arareori, le considerau identice. În anul 1082, detașamentele de bogomili au refuzat să lupte pentru Imperiu împotriva normanzilor. Alexie i-a ademenit printr-un șiretlic pe conducătorii bogomililor în cetatea Mosynopolis din Tracia, unde a poruncit ca aceștia să fie dezarmați, apoi aruncați în temniță, iar averile familiilor
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]