4,302 matches
-
se referă la realități de după 1989 (acțiunea e databilă: 21 decembrie 1989 - toamna lui 1991). Sub aparențe de roman picaresc (în parte parodic, polițist sau de aventuri), de cronică, în maniera carnavalescului tragic, a exodului spre Vest al unor tineri dezamăgiți de viața postcomunistă, Hotel Europa e o meditație profundă și gravă, în cheie postmodernă, asupra rostului vieții, asupra crizei societății contemporane. Cartea ilustrează și o temă metaliterară, aceea a Autorului (sau a ficțiunii), susținută de un personaj substitut al autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
a unor doctrine care, oricâxe "Asclepios"t de diversificate, se distingeau prin implicarea lor În marile teme teologice, cosmologice și antropologice, finalizate toate În cea soteriologică, În conformitate cu exigențele spirituale ale unei epoci În care individul, avid de cunoștințe religioase și dezamăgit de capacitățile rațiunii de a ajunge la ele, aștepta de la un revelator divin harul gnozei și al mântuirii. Dacă un fenomen ca ermetismul, În diferitele lui forme, reprezintă, la nivel de cultură literară, instanța comună pentru obținerea adevărului prin cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cîteva documente privind istoria României din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Fericit, i-a scris despre ele lui Xenopol, fără să-și dea seama, în naivitatea sa, că încălca domeniul protectorului său. Răspunsul lui Xenopol l-a dezamăgit: "Eu sînt cel care a scris istoria României și nu mai este nevoie să scrii despre acest subiect". Xenopol l-a îndemnat să se concentreze asupra istoriei universale, pentru că îi fusese rezervată șefia Catedrei de Istorie Universală la Universitatea din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
continua presupunînd că Iorga nu-și studia sursele, citind doar titlurile capitolelor cărților pe care le cita (sau, uneori, doar indexurile); gîndindu-se astfel mai curînd după instinctul său istoric în loc să facă muncă de cercetare. Iorga era acuzat și de superficialitate, dezamăgindu-l pe Eliade. "Iorga nu-și schimbă metoda istorică". El își încheia recenzia la primul volum al Sintezei lui Iorga cu speranța că, întrucît volumul următor urma să se ocupe de domeniul lui Iorga, Istoria Bizanțului și a Evului Mediu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și la mulți români cinstiți, derutați de realitățile României Mari și de secolul al XX-lea. Apela la cele mai dezorganizate segmente ale societății românești aflate sub tensiune atît economic cît și psihologic. Ulterior, mulți țărani vor adera la Legiune, dezamăgiți de democrația românească. Tinerii intelectuali li se vor alătura din aceleași motive: erau gata să încerce ceva cu totul nou. Viziunea maniheistă asupra lumii a Legiunii a putut duce în timp la puține rezultate pozitive. Era oare Legiunea o precursoare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga ca prim-ministru, datorită onestității acestuia. Respectul lui Codreanu pentru integritatea lui Iorga era sincer 96. Dar alegerile parțiale din județul Neamț și violențele din județul Tutova, unde Argetoianu a utilizat toată brutalitatea pentru care era renumit, l-au dezamăgit. Au urmat tulburările provocate de Legiune în Maramureș, Basarabia și în Munții Apuseni, regiunea unde trăiesc moții, care au dus la dizolvarea Legiunii de către guvernul lui Iorga în primăvara lui 193297. După părerea lui, violența îl obseda pe fiul fostului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai ales tineri, mult prea mulți studenți semidocți și tineri ofițeri ai Forțelor Armate erau gata să parieze pe fluxul nazist și fascist aflat în plină ascensiune, și nu doar din cauza urii lor față de evrei sau a faptului că erau dezamăgiți de democrație. Ei sperau că România Mare își va găsi locul în noua ordine (nazistă). Exista o posibilitate de acomodare pe termen scurt, mai ales datorită faptului că Hitler avea nevoie de petrolul românesc. Problemele cu naziștii se vor ivi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
radicale de secol XIX, investite acum Într-o eră mult mai sumbră, cu angajamente ideologice violente: „Ce adâncă tânjire după o nouă ordine umană a existat În era interbelică și ce eșec mizerabil În a-i da viață!” (Arthur Koestler). Dezamăgiți de Europa, unii au fugit: mai Întâi spre celelalte democrații liberale de la extremitatea vestică a continentului, apoi - dacă au apucat să scape la timp - În Americi. Alții, ca Stefan Zweig sau Walter Benjamin, și-au luat viața. Pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Înfăptuit o revoluție silențioasă, deschizând drumul pentru un nou tip de ordine planificată. Karl Mannheim Aproape toată lumea pare să fie de acord că reconstrucția nu se poate face doar cu metode capitaliste. Joseph Schumpeter Mulți dintre noi am fost dezamăgiți de Anglia găsită la Întoarcere... nimeni nu o putea transforma peste noapte În Anglia visată. Doamna Winnie Whitehouse (În Paul Addison, Now the War Is Over) Soluția este să rupem cercul vicios și să le redăm popoarelor europene Încrederea În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calea fascismului. Cum tovarășii săi socialiști nu se lăsau convinși de viabilitatea unui „Plan”, belgianul Henri de Man s-a lansat În soluții mai autoritare. În Franța, tineri promițători s-au desprins de Partidul Socialist și au format noi mișcări, dezamăgiți de neputința partidului În fața crizei economice. Mulți dintre ei (și mulți ca ei) au sfârșit prin a deveni fasciști. Înainte de 1940, Mussolini era invidiat de admiratorii englezi și francezi pentru succesul său aparent: părea să fi depășit dezavantajele economice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până atunci, credeau pesimiștii, Europa continentală avea să cunoască din nou războiul civil, fascismul și comunismul. Când secretarul de stat american George C. Marshall s-a Întors, la 28 aprilie 1947, de la Întâlnirea de la Moscova a miniștrilor aliați de Externe, dezamăgit de atitudinea Uniunii Sovietice În problema germană și zdruncinat de starea economică și psihologică a Europei de Vest, el era convins că trebuia făcut ceva extraordinar, și asta cât mai curând. Judecând după dispoziția resemnată și pesimistă din Paris, Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el a reprezentat o contribuție crucială, fiindcă exact asta Îi lipsea Europei: timpul. Planul Marshall era un program economic, dar el a prevenit o criză politică. Beneficiile pe termen lung ale Planului Marshall sunt greu de evaluat. Unii au fost dezamăgiți de aparentul eșec al americanilor, care nu i-au convins pe europeni să adopte planificarea În măsura sperată inițial. și e adevărat că obiceiurile și instituțiile colaborative dobândite de europeni se datorează doar indirect - sau deloc - eforturilor americane În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cassola și Emilio Sereni, care proveneau din lumea filosofiei și a literaturii, au urmat toți calea de la antifascismul liberal al lui Croce la marxism, devenind cei mai talentați lideri ai Partidului Comunist Italian. După 1946 li s-au alăturat cei dezamăgiți de incapacitatea Partidului Acțiunii de a transforma În realitate aspirațiile Rezistenței, vestind În viața publică italiană sfârșitul speranței Într-o alternativă laică, radicală și nemarxistă. „Croceeni făcuți de ocară”, cum Îi numea un scriitor. Prezentat drept vocea modernității și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disproporționat pentru a consolida un regim comunist fragil și nepopular În Berlin. Comuniștii est-germani, la rândul lor, s-au temut Întotdeauna că vor fi trădați de șefii de la Moscova 10. Zidul Îi liniștea Într-o oarecare măsură, deși au fost dezamăgiți de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov nu a mai insistat să se Încheie un tratat de pace. La Bonn, pe de altă parte, persista temerea că americanii se vor hotărî Într-o bună zi să plece. Washingtonul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile epocii Hrușciov și a fost dezamăgit de represiunea și inerția din vremea lui Brejnev. În acest sens, Mihail Gorbaciov era un comunist reformist clasic: nu e o coincidență faptul că, la Începutul anilor ’50, ca student la Facultatea de Drept a Universității din Moscova, fusese prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din partid, În timp ce reformiștii radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința de a nu merge prea departe ori prea repede i-au dezamăgit pe mulți dintre admiratorii săi de la Început. Renunțând la monopolul de putere și inițiativă al partidului, Gorbaciov și-a redus Însă și propria influență. Ca urmare, el a fost obligat să formeze alianțe tactice și să afișeze o neutralitate prudentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
căzut de acord ca, În principiu - și la o dată ce avea să fie stabilită ulterior -, „țările asociate din Europa Centrală și de Est care doresc acest lucru să devină membre ale Uniunii Europene”. Declarația nu i-a consolat pe ipoteticii membri, „dezamăgiți” (ca să folosim eufemismul prim-ministrului polonez, Hanna Suchocka) de tratativele cu capitalele occidentale și Bruxelles-ul. și, Într-adevăr, liderii politici din estul Europei și-au petrecut restul deceniului căutând, frustrați, dar răbdători, angajamente ferme din partea reticenților interlocutori din Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este nici libertatea sau statul de drept, care de zeci de ani nu au mai fost periclitate În Occident și care sunt deja axiome pentru tânăra generație din toate statele UE. Ce Îi leagă pe europeni, chiar și atunci când sunt dezamăgiți de un aspect practic sau altul, este ceea ce numim de obicei (și În contrast revelator cu „stilul de viață american”) „modelul social european”. XXIIItc "XXIII" Feluritele Europetc "Feluritele Europe" Am fi Înțelepți, fără Îndoială, dacă am putea cerne semnele vremii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
finanțării - sau poate tocmai de aceea -, germanii erau printre cei mai devotați cetățeni ai Uniunii Europene. Periodic, oamenii politici germani propuneau crearea unui „culoar rapid” pentru statele adepte ale unei Europe federale complet integrate, numai pentru a renunța ulterior, vizibil dezamăgiți de partenerii lor care tergiversau. Dacă Germania (ca să dezvoltăm imaginea voltairiană) era țara care „cunoștea” cel mai bine Europa, nu-i de mirare că țările ce doreau cel mai aprig să fie „cunoscute” la Începutul secolului XXI erau alte două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Oscar Han, pe care îi disociază de moda simbolistă pe care pictorul și criticul de artă o ironizează și care se identifică cu titlurile literaturizate ale lucrărilor simboliste, precum Ad astra, De profundis, Melancolie, Reverie 309. Șirato se declară dezamăgit de expozanții de la Cercul Militar, termenul de comparație fiind Rodin, căruia îi asociază elogios pe Paciurea tocmai pentru că nu realizează simbolismul rodinian în sculptură. Toți ceilalți sculptori ai generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
volumul „Păcatele tinereților”, prozatorul povestește cum a Învațat să citească În românește, că limba vorbită Îi era cunoscută (vezi În „Negru pe alb”, „Cum am Învațat românește”). Tatăl l-a dus la un dascăl român de la Socola care l-a dezamăgit cu omonimia lui. (Maică-ta de-i vie/ Spune-i ca să vie/ Colen deal la vie“). Viitorul prozator a Învățat să citească Într-o noapte, buchisind slovele lui Petru Maior (În chirilică) din „Istoria pentru Începuturile românilor În Dachia”. Pe lângă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
să-i tot cocoloșesc pe sovietici", scria el. Mai mult decît atît, nu voia să recunoască guvernul român pînă cînd acesta nu satisfăcea cerințele Americii 311. Deși cuvintele lui Truman izvorau, întrucîtva, și dintr-un sentiment de mînie, era sincer dezamăgit de prestația lui Byrnes de la Moscova 312. HarrimanError! Bookmark not defined., Kerr și Vîșinski sosiră la București de Anul Nou, în 1946. Ei avură o întrevedere cu regele Mihai și, în urma discuțiilor purtate, acesta acceptă să-i includă în guvernul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
acces echitabil la fluviul Dunărea. Tratatul de Pace și Legația Americană din București Legația Americană de la București era preocupată în special de implementarea de către autoritățile române a Articolului 3 din tratat, cel referitor la drepturile omului. Berry era cumplit de dezamăgit de hotărîrea Washingtonului de a încheia Tratatul de Pace. Era convins că guvernul Groza nu împărtășește punctul de vedere al Departamentului de Stat, conform căruia acest tratat nu anulează declarațiile Aliaților de la Yalta, Potsdam și Moscova. El a îndemnat guvernul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
întoarce la București, eventual acordîndu-i azil prin Legație. Douglas se temea că SUA nu puteau întreprinde nimic eficient, dată fiind poziția geografică a României. După cîteva zile de șovăiri, pe 2 decembrie, regele se hotărî să revină în România. Era dezamăgit de răceala Washingtonului și a Londrei 400 și considera că locul lui este lîngă propriul popor. Regimul Groza nu era deloc încîntat de întoarcerea sa. În Anglia, regele se logodise cu prințesa Ana de Bourbon-Parma. Noul ministru de Externe, Ana
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
peste pupăză" la măsurile protecționiste aflate în atenția Congresului 1505. Dacă Mills era insensibil la presiunile Casei Albe pentru Moscova, congresmenii aveau să fie și mai puțin receptivi la presiunile pentru Clauza României. Conștient de faptul că Ceaușescu era, probabil, dezamăgit de evenimentele recent petrecute, Nixon îl trimise pe secretarul de stat Rogers la București, în prima săptămînă din iulie. Președintele voia să-l asigure pe Ceaușescu de faptul că relațiile americano-sovietice nu aveau să se îmbunătățească în detrimentul celor româno-americane. Cu
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]