5,222 matches
-
-le, unei geometrii cosmice. Din punct de vedere cosmic, declinul cetății reprezintă o abatere genetică ce se produce datorită neputinței rațiunii de a mai înțelege codul cosmogonic. Mutația care are loc este înțeleasă de Platon prin termenul de lysis, adică „dezlegare” sau „desfacere”. Modelul cetății drepte reprezenta o unificare realizată sub „imperiul rațiunii”. Dreptatea nu era altceva decât expresia unică a binelui, iar binele cetății se exprima în unitatea absolută, trup și suflet, a cetății. Abaterea de la modelul unității pune în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
paradoxului lui Menon: pe de o parte, el pare a fi o sinteză între o componentă ahileică și una odiseică a sufletului, iar pe de altă parte, el oferă soluția accesului la adevăr al sufletului, și anume, tot așa cum acolo dezlegarea paradoxului prin teoria reamintirii oferea accesul la inteligibil, tot așa aici adevăratul iubitor, ahileic prin cunoașterea adevărului și odiseic prin modul iscusit în care poate conduce sufletul îndrăgostitului, îi oferă acestuia accesul în „Câmpia adevărului”, loc mitic al accesului privilegiat
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pîn' la groapă. În ăst spat' nu-i adevărul. Orologiu ești [ce sapă...] Tu nedând vo dezlegare, duci l-a dezlegărei uși." (Memento mori) Nu se poate determina la Eminescu ideea unui discurs întemeiat, polemic, cu divinitatea. În primul rând pentru că entitatea Dumnezeu/Divinitate/Demiurg este ascunsă, neconturată, lipsindu-i fața "către față" de preopinent: "O, pârghie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
n-o știe"; sau: "Vai! În van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire" (Memento mori). Nu e de așteptat decât ca omul eminescian să simtă tot mai acut distanța așezată între el de divinitate: "Tu nedând vo dezlegare..."; "... Mută / La rugare și la hulă idola de ei făcută / Rămânea ..." (Memento mori). Observația lui I. Bianu 31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol?... Și să nu pot de somnul pământului s-adorm?" (O, stingă-se a vieții...) În călătoria "rivalității demiurgice" scopul nu mai e inițierea, dezlegarea tainelor (Ca în Povestea magului călător în stele), ci strigarea adevărului: "Atunci negrește soare... Atunci să tremuri cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să o sui... Să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
tiparul Tipografia archidiecesană, strada Măcelarilor nr.47. Deci provenea din anul 1851. În cronologia cuprinsului: anii de la facerea lumii, anii după nașterea lui Christos; date cronologice pe anul 1880; Sărbătorile și alte zile schimbătoare de peste an; posturile în biserica grecorăsăriteană, dezlegarea postului, semnele cerești și caracterele lor. După zilele calendarului anului, erau redate informații despre genealogia Casei domnitoare Austriece, taxele de timbru și cele poștale, despre, Șemetismul bisericii ortodoxe orientale române din Ungaria și Transilvania; Mitropolia, Diacesele, Ierarhii mitropoliilor învecinate din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se va însănătoșa și va trăi. Poporul crede că, dacă dă unui greu bolnav un alt nume de cum are el din botez, acela se va însănătoșa. Cînd cineva se îmbolnăvește, sfădiții se duc de se iartă, cum și bolnavul, cerîndu-i dezlegarea blăstămelor. Dacă cărbunii sfîrîie cînd îi stîngi, atunci e semn că boala-i grea; dacă nu, nu. Se crede că dacă se face vreun leac pentru un bolnav, apoi acela nu trebuie să știe de dînsul, căci la din contra
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acelui jurămînt vor cădea pe piatră, și nu pe dînșii. Cînd se dezgroapă un mort și se găsește neputrezit, se crede că-i jurat; în cazul acesta, se reazimă de zidul unei biserici, apoi îi ci tește preotul rugămintea de dezlegarea jurămintelor ce pot fi asupra lui. în unele localități, pomenile ce se împart pentru un mort se fac în formă de scară, căci pe acea scară se suie mortul la cer. Lacrimă Lacrimile care cad pe obrazul mortului îl frig
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1970 este redactor la revista „Tribuna”. Ca și în cazul lui Mircea Ghițulescu, celălalt reprezentant „oficial” al Clujului în viața teatrală, nu literatura proprie, ci activitatea de cronicar dramatic i-a făcut lui C. notorietatea în cadrul breslei. Poezia (Palimpsest, 1969, Dezlegare de chaos, 1973, Suveranitatea lăuntrică, 1975, Inventatorul de numere, 1976, Plante de dincolo, 1983) vădește un amatorism acceptabil, cultivând nostalgii și senzația de înfiorare în fața miracolului lumii, uneori în tușe amintind de Lucian Blaga, alteori atent și chiar pretențios caligrafiată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
scenei rămâne ținta preferată. Cărțile din seria Privitor ca la teatru își vor dovedi în timp utilitatea, ca „foi de temperatură” ale momentului, fișe pentru o eventuală istorie a dinamicii teatrale românești din anii ’70-’80. SCRIERI: Palimpsest, București, 1969; Dezlegare de chaos, Cluj, 1973; Suveranitatea lăuntrică, București, 1975; Privitor ca la teatru, I-III, Cluj-Napoca, 1975-1982; Inventatorul de numere, Cluj-Napoca, 1976; Plante de dincolo, Cluj-Napoca, 1983; Ar mai fi de trăit, București, 2003. Ediții: Toma Caragiu, Poeme și alte confesiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
caracterul succint din (3) este perfect explicabil prin faptul că textul se poate juca ușor cu ceea ce se presupune că cititorii cunosc deja despre personajul Charlot. Atribuirea întârziată a temei-titlu se justifică aici printr-un joc cognitiv: o incitare la dezlegarea unei enigme (foarte relativă în cadrul unui articol de presă însoțit de fotografie). Caracterul succint și metaforic neașteptat din (4) poate fi explicat, de asemenea, și prin legile stilisticii specifice genului (definiții de tip poetic). Exemplele (2) și (3) evidențiază gradul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
schițele sale (prezente în ediția românească, eumanitas, 2011), te poți simți, posibil, asemeni lui Bartholomeus I: „ființă-în-joc-în-afara-jocului” (Improvizație la Alma), ființă aflată-ntre două universuri, cea de aici, „deopotrivăși în lumea de dincolo”. Ce poate fi mai emoționant decât această dezlegare de mister? „Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
am parcurs etapele din capitolul precedent, ne încredințăm somnul, experiențele din timpul lui, visele noastre luminii alb strălucitoare, faptelor și gândurilor noastre luminoase. Vizualizăm cum lumina alb strălucitoare ne protejeză și ne poartă într-o călătorie plină de învățăminte, de dezlegare și luminare a celor legate în mintea și inima noastră. AFIRMAȚII POZITIVE: Somnul meu este din ce în ce mai ușor, mai odihnitor, mai regenerant, plin de vise frumoase ce mă încarcă cu energie alb strălucitoare, cu sănătate, armonie și echilibru! Pe toată perioada
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
spovedania pare înțeleasă de tot mai mulți (preoți și laici) ca o ședință de psihoterapie, Euharistia se primește sporadic; cât despre predică, aceasta poate vorbi despre orice, dar nu despre complexele audienței... Preoții își vor binele, iar noi ne cerem dezlegarea prin cauțiune. Pe de altă parte, privatizarea religiei este visul ateu al liberalilor dintotdeauna. Adevărul, dacă mai există, trebuie sacrificat utilității sociale. Dreptatea se cere jertfită pentru cauza păcii. Universitățile nu sunt spații publice de dezbatere a adevărului, ci instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nume grecesc, îmbracă haina unei realități tot indiene). Întrucît flacăra interioară notează Bottacchiani a poetului nu-și mai găsește hrana pe pămînt, vrea să se întoarcă în eter, de unde a venit și în a cărui adîncime găsea într-un timp dezlegarea enigmelor sale. "Astfel, Empedokles, cea mai pură imagine a divinității pe pămînt, semizeul care era în plină splendoare încă dinainte ca lumea să se trezească la viață [94], nu poate decît să aspire la o intimă și activă uniune cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
formă personală, auriculară, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la modalitatea de celebrare din zilele noastre, care este reglementată de un ritual, ce propune trei forme de celebrare și păstrează o structură de referință alcătuită din căință, mărturisire, dezlegare și îndestulare. Este necesară recunoașterea situației în care se află astăzi celebrarea acestui sacrament, situație marcată de crize și provocări, fapt care cere o atenție deosebită din partea Bisericii și a credincioșilor, precum și căutarea de soluții. În al treilea capitol, cercetarea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo celebrare penitențială. Totuși, procedura penitențială este un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ambele cazuri viața dobândea cu adevărat un caracter penitențial. Deși la început nu era stabilită o zi anume pentru desfășurarea unui asemenea rit, treptat, în secolul al V-lea, începea să fie stabilită și ziua în care era acordată această dezlegare: Joia Sfântă. Celebrările erau destul de aspre, presupunând și îndeplinirea altor elemente de rit, relativ dure, care puteau cuprinde și pedepse corporale (folosirea ciliciului, raderea capului, renunțarea la îmbrăcăminte comodă, etc., sau, dimpotrivă, lăsarea unui păr lung și a unei bărbi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
unei taxe ce se calcula pentru fiecare păcat în parte. Penitentul se retrăgea apoi pentru a îndeplini operele de pocăință cu care „a fost taxat”, iar la sfârșitul timpului de ispășire, se întorcea la prezbiter pentru a primi reconcilierea și dezlegarea. Se întâmpla însă ca, pentru aceeași persoană, în cazul în care păcatele erau în număr mai mare, tarifele să fie cumulate, ridicându-se la sume exagerate, care erau practic greu sau imposibil de achitat. Aceasta a făcut ca mai apoi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
publicității”, pentru ca penitentul să se poată prezenta direct la preot, fără a mai recurge în mod public la episcop; - impunerea mai obiectivă a penitenței, care se fixa în mod corespunzător fiecărui păcat, printr-o îndestulare clară și un tarif propriu; - dezlegarea de păcate după îndeplinirea pocăinței; - posibilitatea de a apela de mai multe ori la sacramentul penitențial, în funcție de câte ori avea nevoie de iertare penitentul. Deja în secolele IX-X, alături de caracterul tarifat al acțiunii penitențiale, era din ce în ce mai răspândită și practica mărturisirii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Treptat, se ajunge să se adopte categoriile metafizicii antice, în maniera în care „res” (materia) este „verbum” (cuvântul). Sf. Toma de Aquino va afirma că materia sacramentului este însăși acțiunea penitentului (căința, mărturisirea și îndestularea), iar forma este acțiunea preotului (dezlegarea). Prin aceasta, Sf. Toma vrea să spună că această căință pe care penitentul o trăiește în interiorul său este deja o mărturisire interioară pe care o face înaintea lui Dumnezeu. În schimb, mărturisirea propriu-zisă se realizează prin exprimarea exterioară a căinței
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramental este influențat de aceste roluri, pe care confesorul și le însușește, dar și de structura pe care o conține ritul sacramentului prin elementele sale componente. Ordinea etapelor celebrării sacramentului reconcilierii este stabilită acum în mod mai clar: căință, mărturisire, dezlegare și îndestulare. Sacramentul penitenței este recunoscut atât ca un act juridic, fapt ce impune credinciosului obligativitatea de a-și mărturisi păcatele cel puțin o dată pe an, cât și ca un moment de har, fapt care amintește că iertarea vine datorită
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pentru Biserica următoarelor secole posibilitatea unei reînvigorări a vieții sale spirituale. Perioada post-tridentină va încerca să aplice elementele stabilite la acest Conciliu, atât în plan pastoral, cât și în cel dogmatic. S-a început să se practice și forma de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la acest Conciliu, atât în plan pastoral, cât și în cel dogmatic. S-a început să se practice și forma de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală; b) în cazul participării tuturor credincioșilor unei comunități la penitența publică a păcătoșilor din Joia Sfântă; c) în cazul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de dezlegare generală, însă aceasta era admisă doar în trei cazuri: a) în capitolul ce se ținea în mănăstiri, unde dezlegarea venea din partea abatelui, fapt care se referea mai mult la încălcările regulii monastice, care erau iertate tocmai prin această dezlegare generală; b) în cazul participării tuturor credincioșilor unei comunități la penitența publică a păcătoșilor din Joia Sfântă; c) în cazul spovezilor de urgență, în timp de război sau de eventuale pericole. În secolele următoare, atenția nu mai este îndreptată atât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]