6,859 matches
-
frăgezimii vârstei lui Ludovic, mama lui a domnit ca regentă cât timp acesta a fost minor. Fratele lui mai mic Carol I al Siciliei (1227-1285) a devenit conte de Anjou, fondând astfel a doua dinastie angevină. Destinul tragic al acelei dinastii în Sicilia, ca rezultat al Vecerniilor Siciliene, nu au afectat canonizarea lui Ludovic. Nu se cunoaște o dată exactă pentru începutul domniei personale a lui Ludovic. Contemporanii au considerat domnia sa o co-guvernare cu mama sa, deși istoricii consideră în general 1234
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
înfrângerea cruciaților și deci se considera îndreptățit să fie răsplătit pentru aceasta. Al-Muazzam, însă, venise din Orient, înconjurat de emiri turci, lor le împărțea toate favorurile, în ei avea încredere. De aceea mamelucii, nemulțumiți, au pus la cale înlăturarea vechii dinastii și înlocuirea ei cu una mamelucă. Așa se face că în una din zilele lunii februarie 1250, după ce armata sultanului fusese îndepărtată de către Baibars, sub pretext că este nevoie urgentă de ea la Damietta, Al Muazzam a fost asasinat mișelește
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
nu risca o înlăturare completă, la 1 aprilie 1250 s-a căsătorit cu un preferat al mamelucilor, Aybeg-Al-Turkuman, căruia, astfel, îi legitima, la rândul ei, venirea la tron. Shajar-Al Durr, așadar, prin politica ei, contribuia direct, alături de mameluci, la înlăturarea dinastiei Ayubide, întemeiată de Saladin, și la înlocuirea ei cu dinastia mamelucă, bahriții guvernând până în 1281, când alți mameluci cerchezi numiți bordjiți aveau să preia puterea, până în 1517, când Egiptul și Siria vor intra în stăpânirea turcilor otomani. Deocamdată, însă, Aybeg
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a căsătorit cu un preferat al mamelucilor, Aybeg-Al-Turkuman, căruia, astfel, îi legitima, la rândul ei, venirea la tron. Shajar-Al Durr, așadar, prin politica ei, contribuia direct, alături de mameluci, la înlăturarea dinastiei Ayubide, întemeiată de Saladin, și la înlocuirea ei cu dinastia mamelucă, bahriții guvernând până în 1281, când alți mameluci cerchezi numiți bordjiți aveau să preia puterea, până în 1517, când Egiptul și Siria vor intra în stăpânirea turcilor otomani. Deocamdată, însă, Aybeg trebuia să hotărască soarta prizonierilor francezi și el a făcut
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
se proclamă sultan, întreprinde o acșiune de pedepsire asupra Armeniei, aliata cruciaților, apoi pleacă spre Damasc, unde avea să-l surprindă moartea (30 iunie 1277), fără a fi văzut djihadul împlinit. În Egipt a urmat sultanul Kalavun și o nouă dinastie Kalavunidă se întrona (1277-1293) ei revenindu-i misiunea ultimei lovituri dată cruciaților din Siria. În 1289 cădea Tripoli, iar doi ani mai târziu, în 1291, Acra, inima regatului latin era și ea cucerită. Ordinele călugărești se refugiau în Europa, francezii
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
(n. 27 ianuarie 1571 - d. 19 ianuarie 1629) a fost un șah al Persiei (1588-1629). Succedându-i tatălui său, șahul Mohammed, a consolidat dinastia Safavizilor, alungând trupele otomane și uzbece, creând o armată stabilă. Sub conducerea sa, Isfahan a devenit capitala Persiei, ajungând unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Realizările artistice persane au atins un nivel înalt în timpul domniei sale, când manuscrisele cu
Abbas I cel Mare () [Corola-website/Science/310907_a_312236]
-
inițiativă. Asta a dus la faptul că armatele Qin erau superioare celor ale altor state, conduse prin vechiul sistem aristocratic. Legalismul, ca sistem antiaristocratic și meritocratic a fost cheia filozofiei și politicii chineze în următoarele două milenii, mult după dispariția dinastiei Qin. Meritocrația a fost principala formă de selecție a generalilor din Imperiul Mongol. Ginghis Han a ales oameni talentați pentru comanda trupelor sale. A avut încredere chiar și în generali și soldați din armatele adverse, dacă și-au demonstrat loialitatea
Meritocrație () [Corola-website/Science/310918_a_312247]
-
o revoltă în Austrasia, dar nu și în Neustria. În 715, nobilii neustrieni l-au proclamat pe Ragenfrid, cu sprijinul lui Dagobert al III-lea, care în teorie avea autoritatea legală de a selecta un primar, deși de data aceasta dinastia merovingiană a pierdut cele mai multe puterile. Austrasienii nu ar fi sprijinit o femeie și pe fiul acesteia. Înainte de sfârșitul anului, Carol Martel a evadat din închisoare și a fost aclamat de către nobilii din regat. Neustrienii au atacat Austrasia, iar nobilii au
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
de cavalerie grea și infanterie într-o falangă. Astfel, Charles a promovat din nou creștinismul și a oprit expansiunea musulmană în Europa. Această înfrangere, plus cea din Anatolia, au fost ultimiile mari încercari de expansiune a Califatului Umayyad înainte de dispariția dinastiei în bătălia de la Zab, și împărțirea califatului pentru totdeauna, mai ales distrugerea totală a armatei la râul Berre în apropriere de Narbonne, în 737. În 737, la sfârșitul campaniei sale în Provence și Septimania, regele Theuderic al IV-lea a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
ca indicând sosirea acestor imigranți din nord și est, nu din Oceanul Atlantic, aflat la vest. În evul mediu, relatările despre Atlantida lipsesc aproape complet, o excepție fiind geograful Kosmas Indicopleustos din Alexandria, care credea că Atlantida este țara celor zece dinastii care ar fi guvernat pământul înaintea potopului lui Noe. Neabordarea problemei Atlantidei în evul mediu a fost explicată ca datorându-se influenței lui Aristotel asupra învățaților perioadei, și mai ales influenței bisericii catolice, care vedea Atlantida ca pe o erezie
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
să se așeze printre localnici în special dintre cumani se vor fi integrat și ei, sau au fost asimilați în această clasă de stăpânitori de pământuri și de cete războinice, nobilimea sau boierimea română în devenire" astfel încât chiar onomastica primei dinastii domnitoare a Valahiei, cea a Basarabeștilor întemeietori, pare a fi în ultimă instanță indubitabil de spiță cumană. Basarab era considerat de contemporanii săi ca fiind român / vlah. Regele ungar Carol l-a denumit in mod expres “Basarab infidelis Olacus noster
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
pierdut o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan Asan al II-lea, precum și rolul preponderent în politica balcanică. Fiul său minor a fost ucis de o conjurație a boierilor, iar apoi și fratele său, Mihail Asan. Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
fratele său, Mihail Asan. Penultimul țar din dinastia Asăneștilor, Căliman II, a domnit doar doi ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
ani, în 1256-1258. Penultimul dintre Asănești, Căliman II, a fost alungat de pe tron în 1258, apoi au domnit țari bulgari care se revendicau din vechea dinastie a Întâiului țarat bulgar, primul dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel, ponderea crescândă a bulgarilor față de vlahi în sudul Dunării s-a manifestat pe planul politic
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
și André-Marie Ampère, Cauchy a fost un monarhist antiliberal. Pentru a-și face cunoscută gândirea regalistă nu a ezitat să se folosească de poziția sa la Academie. În 1830 s-a autoexilat în semn de protest față de noul regim. Consideră dinastia Bourbon ca «susținătoare a religiei și a civilizației creștine, apărătorii ideilor și principiilor cărora el s-a dedicat în întregime». În anii 1830-1838 călătorește prin Europa. După ce revine la Paris, din motive politice, refuză mai multe posturi. Abia în 1848
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
vechii egipteni aveau plantații de vin și dețineau măiestria necesară fabricării vinului. Filozofii greci preamăreau puterea vindecătoare a strugurilor, atât ca întreg cât și sub formă de vin. Cultivarea "Vitis viniferei", ca și producția vinului, au început în China în timpul dinastiei Han, în secolul al II-lea î.Hr., odată cu importarea speciei din Ta-Yuan. Totuși, după alți autori, vița de vie sălbatică, crescută la munte ca "Vitis thunbergii", a fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr. Seva viței
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
vreme de către Harald Hardraada, cel care va deveni ulterior rege al Norvegiei și oponent al regelui Harold al II-lea al Angliei. Sub comanda lui George Maniakes se aflau și mercenari normanzi, sub conducerea lui Guillaume Braț de Fier din dinastia Hauteville, care cu ocazia campaniei siciliene și-a căpătat porecla de "Braț de Fier" în timpul unei lupte directe cu emirul arab de Siracusa. Campania siciliană s-a dovedit a fi un mare succes bizantin. Cu toate acestea, Maniakes l-a
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, situația românilor de aici decade în timp. Cel mai mult se înrăutățește situația lor în momentul dispariției dinastiei de origine maghiară a Arpadienilor. Aceasta este înlocuită cu o dinastie de origine franceză a cărei ”regi sunt prea devotați Papei și învățați cu structura feudală”. Persecuția românilor atinge apogeul în timpul regelui Carol Robert de Anjou. Românii nu mai sunt
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, situația românilor de aici decade în timp. Cel mai mult se înrăutățește situația lor în momentul dispariției dinastiei de origine maghiară a Arpadienilor. Aceasta este înlocuită cu o dinastie de origine franceză a cărei ”regi sunt prea devotați Papei și învățați cu structura feudală”. Persecuția românilor atinge apogeul în timpul regelui Carol Robert de Anjou. Românii nu mai sunt acceptați în rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
Paris - d. 1918, București) a fost un sculptor francez de origine polonezo-germană care a trăit în România. Wladimir C. Hegel s-a născut în anul 1839 la Paris, părinții săi fiind de origine polono-germană. descinde în linie directă dintr-o dinastie de sculptori: străbunicul său, Józef Hegel, bunicul, Antoni Hegel, și tatăl său, Konstanty Hegel, au fost sculptori de profesie. Tatăl său, Konstanty Hegel, a absolvit Liceul și apoi Universitatea din Varșovia, la Facultatea de Belle Arte, în 1823, avându-i
Wladimir Hegel () [Corola-website/Science/309654_a_310983]
-
pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui Sf. Andrei roșie pe fond verde, dar ulterior a apărut în seriile vexilologice un alt steag, care incorporează ca simboluri heraldice stema mică a României inclusiv culorile alb-negru ale dinastiei Hohezollern-Sigmaringen. El constă în cinci benzi suprapuse, trei dintre care sunt colorate în roșu-galben-albastru. Deși nici-un document anterior anului 1950 nu atestează acest drapel, și deși Revoluția din 1848 nu a avut manifestări în Imperiul Otoman, există legende potrivit cărora
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
fost organizat în 9 departamente: La sfârșitul epocii napoleoniene, după Congresul de la Viena, în 1815, frontierele Franței au fost readuse la limitele din 1791, iar teritoriul Regatului Olandei a intrat în componența Regatului Unit al Țărilor de Jos, dar noua dinastie de Orange care conduce noul regat se va inspira foarte mult din instituțiile și reformele inițiate de Ludovic Bonaparte.
Regatul Olandei () [Corola-website/Science/309693_a_311022]
-
alianțe. La 6 august, după un ultimatum venit din partea lui Napoleon, Francisc al II-lea a renunțat la titlul de împărat și a declarat Sfântul Imperiu Roman dizolvat. În anii următori, alte 23 de state germane au aderat la confederație, dinastia habsburgică a lui Francis urmând să conducă rămășițele imperiului sub numele de Austria. Numai Austria, Prusia, Holsteinul danez și Pomerania suedeză au rămas în afara confederației, fără a se lua în calcul malul vestic al Rinului, și Principalitatea Erfurtului, anexate de
Confederația Rinului () [Corola-website/Science/309746_a_311075]
-
a fost succedată de sora ei vitregă, Elisabeta I. În conformitate cu A Treia Legea de Succesiune, trecută în 1543 de către Parlamentul Angliei, Elisabeta era moștenitoarea Mariei I a Angliei; de asemenea, ultimul testament al lui Henric al VIII-lea a exclus dinastia Stuart de la succesiunea asupra tronului englez. Cu toate acestea, în ochii multor catolici, Elisabeta era nelegitimă, și , ca descendentă senior a surorii mai mari a lui Henric al VIII-lea, era regina de drept a Angliei. Henric al II-lea
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
uni bărbat între două vârste cu un picior lipsă, descrierea ar putea fi conformă cu cea a lui Harold în unele cronici. Fiica lui Harold Gytha de Wessex s-a căsătorit cu Vladimir Monomahul Mare Cneaz al Rusiei Kievane strămoșul dinastiilor din Galiția (Ucraina de astăzi), Smolensk și Yaroslavl, descendenții lor incluzându-i pe Modest Mussorgsky și Peter Kropotkin. Isabella de Franța (consoarta lui Edward al II-lea) era descendentă directă din Gytha, astfel linia de sânge lui Harold a reintegrat
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]