6,113 matches
-
din Somerset. Țâțe mișto. Piept plin. Vaca desfrânată s-a tras de sfârcuri Înainte de a poza. Ca degetele mari ale unui pilot de luptă, zice el cu o voce fals răgușită, În stilul unui homosexual pe ascuns, care se teme disperat să nu fie dat de gol. Domnul Inglis și-a retras de curând cererea de promovare. La sfatul unui anumit domn Toal, fără Îndoială. Ridică pagina să mi-o arate. Crede că dacă-și ține capul la cutie și vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mult frica, iar eu Încercam să mă gândesc de ce ar trebui să mă opresc și Încercam să simt ceva ce să mă facă să mă opresc Înainte de trosnetul ăla trosnetul ăla și țipătul tău acum schimbat, mai distrus și mai disperat decât până atunci, eu te-am făcut pe tine să simți dar eu Încă mai simțeam un vid Cum te-a făcut să te simți? Dar nu am fost eu cel care a făcut-o. Noi toți trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și disperat s-a aruncat către el și cu o lovitură de cuțit în burtă l-a scos din luptă. Prins cu mâinile de stomac individul, clătinându-se, a început să se târască pe câmpul din apropiere. Dinspre Bârlad se auzeau mașinile
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
dar și în centrul metropolelor sau al marilor aglomerări urbane. Le practică bătrânii, țăranii, cei care mai moștenesc câte ceva din spiritul altor vremi, dar și intelectualii care au fost provocați de misterul acestora. Ele pot reprezenta singura speranță în cazuri disperate unde știința modernă și religia se dovedesc neputincioase, dar și ca joc de divertisment în saloanele înaltei societăți. Sfârșitul proceselor de vrăjitorie nu înseamnă deloc dispariția fenomenului, ci mai degrabă fărâmițarea și dispersia sau chiar recompunerea lui în alte locuri
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
conjugală. În acest caz, practicarea divinației ar putea fi și o încercare a femeilor care poartă "marca diferenței" de a se impune și de a se manifesta în comunitate și societate. Mai mult, ea ar putea fi chiar un gest disperat de a-și înțelege și explica propria lor situație. Transformarea lor în prezicătoare "profesioniste" poate fi interpretată, din acest punct de vedere, și ca o formă compensatorie. Ele descoperă în acest fel că nu sunt singurele persoane cu probleme, necăjite
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
pe oameni să devină clienții cabinetelor de consultanță psihologică sau ai prezicătorilor. În general, oamenii apelează la prezicători ca la o ultimă speranță. Ei cred că lucrurile pot fi rezolvate în cele din urmă prin intervenție divină. Este un gest disperat pentru mulți clienți, gest care, paradoxal, ascunde un licăr de speranță. 10.3. Spectatorii Dacă protagoniștii actului divinatoriu sunt prezicătorii și clienții, spectatorii fac parte din categoria care asistă, care cunoaște câte ceva "despre". Sunt "specialiștii" care-și dau cu părerea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
unic reprezentant autohton al romantismului aulic"216, cât și contextului istoric, care a activat și potențat sentimente naționale de o coloratură antinomică firească: exaltare vs. angoasă, optimism vs. pesimism etc. Înțeles astfel, gestul său cotidian traduce, din perspectivă cultural-antropologică, încercarea disperată de a recupera sensurile vârstei eroice pentru a salva prezentul compromis de traumele identitare. Astfel, nostalgia lui illo tempore va rămâne laitmotivul permanent al discursului eminescian, într-o lume românească mimetică, grăbită să prindă Occidentul din urmă, cu orice risc
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lumii / 209 După peisaj / 214 Capitolul VIII Cele trei vârste ale privirii / 221 Prima reperare / 223 Panoramic (a se vedea tabelul) / 227 Indice, icoană, simbol / 232 Scrierea la începuturi / 236 Era idolilor / 238 Era artei / 243 Capitolul IX O religie disperată / 257 Încă o moarte a artei? / 259 Capitalul vesel / 263 Pontifex maximus / 266 Sublimul și eșecul / 269 Cunoașterea și sensul / 273 Simptomul alexandrin / 277 Cartea a III-a După spectacol / 281 Capitolul X Cronica unui cataclism / 283 Primul șoc al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
colaj, frecare, zgîriere; automatism, dripping, body-art; graffitti, mâzgâleli, ejaculări. "Arta" greco-romană face trecerea de la indice la icoană. Arta modernă, de la icoană la simbol. În era "vizualului", bucla artei contemporane se inversează și se întoarce, de la simbolicul total, la o căutare disperată a indicelui. Materii noroioase, gudron, nisip, cretă, cărbune. După Kandinsky, Dubuffet și Texturologiile lui. După Calder, Ségal și nudurile lui în facsimil, în cel mai mic detaliu (precum manechinele de ceară ale magistraților romani și regilor renăscuți). Carnea regăsită. Într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
surplusurile economice. Principalul colector de plus-valoare colecționează Imaginile cele mai valorizante. Fiind cel care le comandă, cumpără și promovează, el este, în mod firesc, și arbitrul eleganței și indicele de valori. " Cine plătește orchestra alege muzica." Capitolul IX O religie disperată " Niciodată, când viața este cea care dispare, nu s-a vorbit atât de mult de civilizație și cultură." Antonin Artaud Când bisericile se golesc, muzeele se umplu. Mulți văd în cultul planetar al artei suprema legătură de uniune a unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
estetice ar scădea o dată cu inflația simbolurilor ei. Cultul artei, această ieșire religioasă din religie, ultima credință a necredincioșilor, seamănă cu o evlavie sceptică; iar muzeele noastre cu niște sanctuare pentru agnostici. Stranie combinație, dar care convine acestei religii în secret disperate. Venerația artistică înșeală foamea spirituală, fiind o ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu, națiune și arta însăși). Să ne amintim că acest cult de substituție a apărut la noi în Renaștere, odată cu prima contestare radicală a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1967. L'Artiste, l'Institution et le Marché, Flammarion, Paris, 1990. PANOFSKY (Erwin), La Perspective comme forme symbolique, Minuit, Paris, 1975. POMMIER (Edouard), L'Art et la Liberté. Doctrines et débats de la Révolution française, Gallimard, Paris, 1992. IX. O RELIGIE DISPERATĂ Art et Pub, catalog al expoziției realizate de Centre Pompidou, Paris, 1990. CLAIR (Jean), Considération sur l'état des Beaux-Arts, Gallimard, Paris, 1983. GOUX (Jean-Joseph), "Les monnayeurs de la peinture", Cahiers du Musée national d'art moderne, nr. 29. MALRAUX (André
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
2 1 6 7 Cuvânt înainte GENEZA IMAGINILOR Nașterea prin moarte Transmiterea simbolică Geniul creștinismului Spre un materialism religios MITUL ARTEI Spirala fără sfârșit a istoriei Anatomia unei fantome: "arta antică" Geografia artei Cele trei vârste ale privirii O religie disperată DUPĂ SPECTACOL Cronica unui cataclism Paradoxurile videosferei Dialectica televiziunii pure Douăsprezece teze despre noua ordine... VIAȚA ȘI MOARTEA IMAGINII Bibliografie generală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
m din lățimea văii de nord. Brigada se urnește spre liniile rusești, mai întîi la pas, apoi la trap, ca și cum ar fi fost la paradă. De pe mamelonul unde își avea instalat postul de observație și de comandă, lordul Raglan privește disperat și neputincios prin lunetă catastrofa care deja se pregătea. Și a fost o catastrofă. Brigada s-a aflat repede sub tirul tunurilor rusești amplasate pe cele două dealuri paralele cu valea, ca și sub tirul frontal al pozițiilor inamice de la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
căutat protecție. Adversarii economiei laissez-faire au găsit expresia eficace a nemulțumirilor lor în lideri politici, mișcări, partide, programe, idei, filosofii, ideologii, cărți, jurnale, și, mai important, în voturi și alegeri. Nou formatul Partid Laburist și-a concentrat atenția asupra situației disperate a claselor muncitoare. Deși unii adversari propuneau doar reglementarea capitalismului de piață, alții doreau abolirea lui completă. Iar unii au susținut compromisul: să îl reglementăm acum, spuneau ei, și să îl eliminăm mai tîrziu. Cei care și-au propus abolirea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
care realitatea dură o impusese lui E. prin izolarea lui de lumea academică era ireversibilă. El nu se va putea pronunța asupra culturii și științei române decât fragmentar, în articole de presă și în însemnări rămase nepublicate. 4. Din situația disperată în care se afla la Iași în anii 1876 și 1877 Eminescu a fost recuperat prin propunerea de a lucra în redacția ziarului „Timpul” din București. Propunerea a venit prin Maiorescu de la Slavici, cu care E. condusese la Viena mișcarea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai năzdrăvan. La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a început să-l dojenească pe pisoi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și-l dă jos. Pisa a început să-l dojenească pe pisoi cu blândețe și mulțumire că nu s-a întâmplat nimic rău. Dar nu a durat mult că în zilele următoare el s-a cățărat din nou , sub privirile disperate ale Pisei. De data asta a învățat să se dea jos singur de pe perdea. După el se luau și motănei ceilalți. Era o joacă și o zburdălnicie permanentă: se jucau, se iubeau, explorau și experimentau orice întâlneau în cale, încât
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
înțelegeau foarte bine, nu s-au certat deloc. Prințesa era foarte vorbăreață, comunicativă și atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la un extraterestru. La un moment dat vine foarte agitată Prințesa în fața stăpânei spunând ceva disperată din gură, explicându-i ceva tensionată. După care fuge repede din nou în sufragerie. Stăpâna a înțeles că vrea să-i comunice ceva, că s-a întâmplat ceva și se duce după pisicuță. Ea direct la fereastră și tot explica
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
câteva secunde totul a devenit, nu doar dezolant, ci sinistru și apocaliptic. Mâini, picioare atârnând din blocurile rupte și căzute pe jumătate. Mașini strivite, avariate de zidurile căzute, răniți sângerând, încercând să mai salveze pe câte cineva sau ceva... Oameni disperați care au pierdut pe cei dragi. Copii plângând, cei mai mici în brațele... cine știe dacă mai erau părinții lor sau altcineva. Oameni șocați, traumatizați psihic. Fețele cetățenilor arătau fie disperare, fie resemnare. De pe chipul altora dispăruse expresia de mulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
prin distrugerea celor răi." (Discurs despre Tragedie) Însă Racine dă, cu Berenice, dovada cea mai strălucită că această configurație, respinsă de Aristotel, poate fi infinit de patetică. Moartea planează pe tot parcursul ultimului act în care Titus, Berenice și Antiohus, disperați că nu-și pot salva dragostea, iau fiecare pe rând hotărârea să se sinucidă. Ei renunță la acest lucru în ultima scenă, toți trei, în urma intervenției Berenicei, care pleacă, hotărâtă să trăiască cu durerea, și-i imploră pe cei doi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a îndreptat niciodată comportamentul vreunui avar, nici Jucătorul lui Regnard pe vreun jucător; să admitem că râsul nu poate corecta felul acesta de nebuni: cu atât mai rău pentru ei, și nu pentru comedie! Dacă ea nu poate vindeca boli disperate, este destul că-i întărește pe cei sănătoși. Avarul este plin de învățăminte chiar și pentru omul liberal; Jucătorul este instructiv chiar și pentru cel care nu joacă. Nebuniile pe care nu le împărtășim nu sunt mai puțin frecvente la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de comic, multe alte tipuri de râs nu se pot încadra sferei estetice: cel primitiv, ancestral, de natură fiziologică, declanșat de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social, convențional, politicos, de primire sau de excludere. În legătură cu acest aspect, reținem că Bergson absolutiza importanța complicității în comic și sublinia că insociabilitatea poate fi plasată pe o treaptă superioară a cauzelor rizibilului, chiar înaintea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și asta), un foarte cunoscut și apreciat dirijor ajungea la ultima mișcare și dădea intrare orgii. Dar cum organistul lipsea, după un moment de derută, acesta începea să cânte din gură partea instrumentului. Depășit, trântea bagheta de pupitru și țipa disperat: Ei bine, nu pot să fac ca orga! Un mucalit din orchestră îi replica pe loc: Păi, n-aveți destule țevi! Scena, tipic balcanică, avea toate ingredientele: Și organistul care lipsea (da! lipsea fiindcă se dusese să mănânce sau să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
seamă mitologia. Studiul mitologiei nu se justifică doar prin sine însuși, ci și prin aportul fundamental pe care îl aduce în cunoaștere. În încercarea de trasare a sferei definițiilor acordate mitului de-a lungul timpului (încercare ce poate părea inutilă, disperată ori imposibilă s-a vorbit atât de mult despre mit încât aparent nu ar mai exista nimic de adăugat, însă dacă acceptăm că mituri sunt create permanent, privirile reflexive sunt nu doar justificabile, ci și recomandabile) trebuie să se țină
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]