5,138 matches
-
păstrați, căci toată fericirea mea atârnă de ele. Cred, d-le Eminescu, că nu vei avea cruzimea de suflet de a-mi refuza singurul bine care ești în stare să mi-l faci și // îmi vei retrimite scrisorile. Rămân, cu distinsă stimă, Veronica Micle 1 septembrie 1881, Iași București, 9/21 decembrie 1881 [VERONICA MICLE] Amicul meu, Puteți veni mâine seară, 10 decembrie, de la 7 oare seara înainte; ziua mai nu sunt deloc acasă. Rămân, cu distinsă stimă și considerație, Veronica
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
retrimite scrisorile. Rămân, cu distinsă stimă, Veronica Micle 1 septembrie 1881, Iași București, 9/21 decembrie 1881 [VERONICA MICLE] Amicul meu, Puteți veni mâine seară, 10 decembrie, de la 7 oare seara înainte; ziua mai nu sunt deloc acasă. Rămân, cu distinsă stimă și considerație, Veronica Micle Iertați dacă nu franc[ h]ez scrisoare[a], nu am mărunți la îndemînă Muzeul memorial "Mihai Eminescu" Ipotești (jud. Botoșani) [VERONICA MICLE] Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
depune altcineva, nu te va putea face să-ți iubești obârșia... Și, venind mai aproape, aș spune că tu ai iubit din totdeauna Iașul, dar scânteia care ți-a luminat calea spre înțelegerea devenirii lui ai descoperit-o în cărțile distinsului profesor universitar Ioan Caproșu, care prin munca și strădania lui a scos la lumină - până acum - acele opt volume de „Documente privitoare la istoria orașului Iași”... Stau și îl ascult cum vorbește în timp ce se apropie de mine. Ochii mijiți sunt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a continuat să lipăiască pe cărare grăbit. Așa-i el. Nu-i plac laudele... Ajunși la chilie, a deschis portița: Poftește, căutătorule de comori! Mă înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan Caproșu. Dacă mă pot lăuda cu ceva, aceea este curiozitatea. Și... atât. O curiozitate creativă, dragule, fiindcă există și o curiozitate maladivă, care nu face decât rău celor din jur. Acum, dacă nu ți-i cu supărare
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
țesute între zidurile mănăstirii Sfântul Spiridon. Eu aș preciza, sfințite, că în cutia memoriei mele se găsește câte ceva din acea neprețuită serie de „Documente privitoare la Istoria Orașului Iași”. Să știi, dragule, că mi-a șoptit o păsărică precum că distinsul profesor universitar Ioan Caproșu are sub teasc cel de al nouălea volum. Ei, ce zici? Îl aștept cu viu interes, părinte. Și va fi spre folosul tău... Nu am alta de făcut decât să-i mulțumesc domnului profesor pentru această
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pentru a scoate din ele o recoltă cât mai bogată... Și ai reușit, sfințite? Am reușit și asta mă bucură. De aceea vei fi bine venit oricând. Cât vei sta departe de mine, povață ți-or fi cărțile tălmăcite de distinsul profesor universitar Ioan Caproșu. Să nu le lași din mână. Negreșit așa voi face, părinte. Uite că soarele a și pornit să urce. Rămâi cu bine, sfințite, și Dumnezeu să te aibă în paza lui. Mergi sănătos, fiule! M-am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
refuza casa și se uita urât numai când era și Olimpia de față, dar pe Stănică îl suferea. Acesta îl lua de braț, îi lăuda zgomotos lucrările și-i smulgea câțiva lei, când avea. Pe Aglae o biruia cu maniera distinsă de a-i săruta mâna și cu apelativul "mamă". Stănică ciupea câte ceva de la cine-i ieșea în cale, chiar de la Marina. Acesteia însă îi cerea o cotă mai mică: - "Tanti" Marina! dă-mi doi lei. - N-am, fugi de-aici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine, am să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rest de gelozie. Aurica îl întrebă într-o zi, răutăcios: - E adevărat că Pascalopol a părăsit-o pe Otilia? - Nu știu nimic, zise mahmur Felix. - Am aflat eu! stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu seputea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia să vadă în sfârșit că nu e nimic interesant într-o dezmățată ca Otilia. Să bagi numai de seamă să nu cazi dumneata în cursă. V-am văzut cam intimi. Felix ar fi fost în stare să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de cea mai bună calitate. Felix era curios să afle motivul chemării și nu izbutea să găsească o ipoteză oricât de puțin valabilă. Iorgu, cu multe gîfîituri și frecături de mâini și o dificultate ieșită din dorința de a vorbi distins, își expuse cazul: - Domnule Felix, te-am chemat, și să mă ierți c-am îndrăznit,te-am chemat fiindcă știu ce om de treabă sunteți și sunteți și rudă cu domnul Giurgiuveanu. (Iorgu amesteca persoana a doua singulară cu a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa de urât cu el. I-a trimis vorbă că n-are chef de căsătorie și altfel de expresii ordinare. Curios. Părea o fată foarte distinsă. Dumneata ce zici? Întrebarea era atât de încărcată de subînțelesuri, încît Felix căută să-și scape privirile din ochii reci ai Aurichii. - Hei, interveni Aglae, sarcastic, nu fata e de vină, e devină cine a învățat-o să facă asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
belle-arte, se mai vindecase de această antipatie, judecând că el are un "talent", care-l ridică deasupra celuilalt. Sentimentul care îi opri picioarele pe loc nu fu antipatia, ci gelozia. Era sigur că, dacă Felix va veni, cu aerele lui distinse, cu figura lui regulată, va plăcea fetei, așa cum plăcuse și Otiliei, și Georgetei. Titi fusese cuprins, pe dată ce zărise pe Lili, nu de sentimentul dragostei, ci de dorința grabnică de a o lua de nevastă. Era decis, acum când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spre a moșteni un frate, care nu vrea să-i lase averea? Stănică mirosi indispoziția Aglaei și se supără el. Tot necazul lui de a fi făcut o căsătorie săracă îl strânse de gât acum, și, cu o demnitate foarte distinsă, începu să ocolească pe Aglae, venind ostentativ numai la moș Costache. Stănică simțea amărăciunile umui romantic în fața unui lac de munte, înconjurat de piscuri înzăpezite. El, omul bun, care aducea pe Lili ca să fericească un tânăr, care se interesa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmat discuții, cereri, rugamniti, până au ajuns parțial și restul, apoi prelucrări repetate, corecturi multiple și iureșul final că în sesiune, uitând de lumea de afară. Pentru a reuși în temerara încercare am avut parte de ajutorul academic al unor distinși dascăli actuali ai bătrânului liceu. Aducem sincere mulțumiri prof. dr. Marian Olaru, directorul Colegiului Național “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți pentru documentatul articol “Însemnări pentru istoria școlii” și deosebitele fotografii ale colegiului, care au fost înserate în carte, materialele privind unii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
pensionare în anul 1989. S-a căsătorit cu Steluța Silvia, de profesie inginer miner economist, fire blajina și ocrotitoare, ea fiind nepoata Mitropolitului Bucovinei, Visarion Puiu, care a fost un ierarh de excepție și un martir al creștinătății, pentru care distinsa doamana Silvia Șerban avea și are o mare considerație. Au avut împreună doi copii, care sunt acum la casele lor stabiliți în zonă, lângă părinți, tot în Stei. A fost un coleg nelipsit de la întâlnirile noastre, venind în Bucovina natală
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93324]
-
copii, care sunt acum la casele lor stabiliți în zonă, lângă părinți, tot în Stei. A fost un coleg nelipsit de la întâlnirile noastre, venind în Bucovina natală cu mare plăcere, la mai toate întâlnirile și mereu purta discuții lungi cu distinsul profesor Pantelimon Socaciu.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93324]
-
dureros o listă cu variante de adevăr care încearcă să treacă cu vederea pragul suprem al singurătății în care omul Isus și-a dat sufletul? E ca și cum l-am scoate din mormânt să-l îmbălsămăm altfel, cu trăsături igienice și distinse, cu surâs îngăduitor sau cu atitudinea de amabilitate civică - așa cum apare în Cristosul sculptat de Thorvaldsen despre care Barth, cred, spunea că-l reprezintă pe Antichrist. Să nu uităm că există un Cristos al mâniei și al puterii de pedeapsă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
opinia publică și-a găsit alesul, care reprezintă chiar media aritmetică a acestei gloate indistincte: mediocritatea. Ea nu e de întâlnit numai în sferele joase ale societății, ci se întinde bine până sus, la tavanul acestei suprapuneri sterile: criticul zilei, distinsul specialist sau chiar așa-zisul om fin, toți sunt purtați pe brațele de miriapod ale mediocrității. Pe această treaptă, primitivismul devine sentențios. Ați băgat poate de seamă că, în plină dezordine, în orice amalgam de lucruri pestrițe, nenumărate și greu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care gândurile îmi sunt proaspete, iar pofta de viață exterioară se risipește ca prin farmec. Ca și cum n-aș fi fost niciodată tânăr... Faptul că Valéry consideră Iliada drept „culmea plictiselii“ spune mult despre acest tip de poeți care sunt producători distinși de poezie, dar care sunt complet lipsiți de instinct artistic, lipsiți adică de sensul realismului poetic. Cazul nu este deloc rar, ba aș spune chiar în mare expansiune, azi, când apar poeți, artiști și scriitori pe toate cărările, care semnează
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Este chiar noroi pe alee. Mersul acesta te enervează ! Este un pretext prea străveziu că ar vrea să-ți arate vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemenea tentative periculoase ? Tentative ce nu pot aduce decât riscuri și dezavantaje, riscând, și tu, și ea, a vă compromite ! Și de aceea mai faci o disperată tentativă de a-i deschide ochii : — Vă mai amintiți mănăstirea Pasărea, stimată și distinsă doamnă ? Vă mai amintiți de acele odăi de musafiri de la camerele maicilor, ce îndeobște servesc pentru rendez-vous-uri ? De la oameni bine informați am aflat că toți cei ce pășesc în acest rai, la mănăstirea Pasărea adică, sunt automat înregistrați de cuvioasa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odăi de musafiri de la camerele maicilor, ce îndeobște servesc pentru rendez-vous-uri ? De la oameni bine informați am aflat că toți cei ce pășesc în acest rai, la mănăstirea Pasărea adică, sunt automat înregistrați de cuvioasa stareță... De ce să spuneți, stimată și distinsă doamnă, că este o calomnie adusă slujitorilor Bisericii ? Ei bine, din surse demne de crezare, am aflat că lista maicii starețe o folosește oficialitatea pentru a convinge mai lesne conștiințele... Ba chiar mi s-a spus că poliția secretă dă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de greu ți-ai făcut-o !... Grăbește-te deci, postează-te în fața ei și chiar dacă glasul ți se taie de emoție, rostește-i cuvintele îndelung pregătite : — ...și totuși, nu văd de ce ar trebui să dăm astfel ocol grădinii, stimată și distinsă doamnă... Sunt momente când ești mai inapt pentru conversație, decât... Și tocmai de aceea vă și propuneam ca altă dată... Sau fie și peste câteva ore, când aleile au să se mai zvânte... Nu, eu personal nu sunt chiar atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
honoré d’écrire dans votre revue, câtă sinceritate poate cuprinde și cea mai convențională frază ! Pentru că, într-adevăr, nu pot stima pe nimeni mai mult decât pe acest necunoscut coleg care, cu inteligență și încăpățânare, își vede mai departe de distinsa lui revistă de filologie, în vreme ce, în jurul nostru, lumea arde... Rotunjesc cu grijă fiecare literă, silindu-mă să nu iau în seamă nici arsura pleoapelor, nici fierbințeala uscată a palmelor, nici obișnuita lipsă de chef cu care mă lupt de la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unde încă ne mai duceam, și nimeni nu știa că o așteptam pe Yvonne. — Dar bine, ma chère, unde ai ținut-o ? m-a întrebat pe urmă bătrânul general Praporgescu. Ce bărbat plăcut și curtenitor, și cum se cunosc manierele distinse ale timpului dinainte ! Era atât de uluit încât, cu toată delicatețea lui obișnuită, povestea, în dreapta și în stânga, cum că eram subțire ca un lujer de floare ; je l’écoutais sans mot dire, numai eu știam ce știam ; ce se mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]