4,738 matches
-
-și păstra organismul în stare de funcționare, nu pentru că treaba asta le-ar face lor neapărat vreo plăcere. Pentru ca stomacul să nu stea degeba și să le facă vreo figură. Trăiesc așa, inconștient, dintr-un fel de datorie. Nu se distrează niciodată. Noi plecăm rar de acasă, m-au avertizat încă de când mă mutasem aici. Ca și cum cumințenia asta era un merit. Ultima dată, asta trebuie spus neapărat, ieșiseră din cartier pe 21 decembrie 1989. Forțați de împrejurări. Îi scosese Ceaușescu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să fac, culeg coacăze, aia fac! Ce lume e asta în care taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și cu dascălul se trotilaseră cu vin de împărtășanie și acum se distrau, aruncau cu sticle goale la țintă. E drept că mai și inventez, un fel de Ulise care își fabrică tot felul de genealogii false. Uneori nu știu dacă am trăit tot ce povestesc. Poveștile mele jolly-joker. Bune la orice. Povești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult o distrează tot ce-i povestește despre nu știu care doamnă, unde Rodica face curat ca să scoată un ban. Nu știe de unde o avea aia atâția marafeți și ei să-i dea abia 500.000 pe lună. Aluzie la chiria mea minusculă poate. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bomboanele dacă n-ai ști puțină matematică? Bine, bine, să nu fie prea multă, nu-mi place. La Geta totul trebuia rulat în reprize scurte și repetat nu oricum, ci doar în momentele sale de acceptare și bunăvoință. Maia se distra copios, dar masca minunat de bine starea de spirit indusă de „profesor și elev”. Abia după ce pleca Geta purta o discuție cu mine, spunându-mi: „Mae, să nu râzi niciodată, nici măcar să zâmbești de neputința celor din jur, dar mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o cameră cu vedere spre lac, pentru că dimineața, când răsare soarele, ai să vezi un tablou colorat. La prânz, îți poți face un traseu pe care să-l urmezi pe jos, pentru a explora împrejurimile. Seara, după cină, te poți distra cu prietenii. Îți va fi greu să te desparți de acest loc pentru că te vei obișnui cu aerul curat și nepoluat, pe care la oraș nu-l vei găsi niciodată. Dacă alegi să-ți petreci o parte din vacanța de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Minis terului Propagandei sub Carol al II-lea; băiat, altfel, drăguț cu toată lumea, deși purtând nasul cam pe sus, cabrându-se În ele ganța lui vestimentară de salonard flecar, afectat și importan tissim, care-mi vorbea acum cu privirea lui distrată dincolo de umărul meu, poate din fudulie sau poate că neîndrăznind să mă privească În ochi. Cine spunea că În țara românească nu se poate compromite nimeni? ÎNTÂIUL NUMĂR DIN IDEEA EUROPEANĂ A IEȘIT LA 22 iunie 1919. Era În zilele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iar în ultimele luni, devenise chiar eroul unor povești care mie-mi plac grozav; însă adulții orășelului nostru aveau reacții diferite la aceste istorii cu domnu Toma: pe unii se pare că îi înfuriau la maximum, iar pe alții îi distrau la maximum, aceștia își băteau joc de domnu Tomiță, nu-l luau deloc în serios. Aici țin să fac o observație: uf, ciudată, dezagreabilă categorie este aceasta a adulților, nu pot s-o sufăr, sper, Doamne ajută, să nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos? Și trece timpul peste noi, îmbătrânim și aici? -Ia-o încet, pe rând, spune Lazarus cu glas molcom, surâzând. (Nu pricep de ce zâmbește, poate îl distrează precipitarea mea naivă, omenească.) Întâi: dacă ne hrănim. Da, ne hrănim. În alt fel însă decât erai obișnuit tu pe pământ. Cele câteva ore de somn reprezintă hrana noastră, modalitatea noastră de a acumula energia cu care ființăm. Și doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e pentru unii să joace table sau să pescuiască. Îi bătea pe-ăia până îl durea pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în labă: îi sileau pe ăștia să-și înghită urina sau le smulgeau unghiile ori firele de păr. Dacă, din întâmplare, era o perioadă de acalmie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nu să ezistă așa ceva, să n-am parte dacă vă mint, mergeai prin el o zi-ntreagă și nu se mai termina. Îmi plăcea ceva de groază, pe-acolo îmi petreceam timpu, cu pretenarii mei din tabăra de rulote, ne distram de nu se poate. Ne duceam în raionele cu parfumeturi și ne dădeam cu șpreiuri de-lea, meserie, tată, pe urmă mâncam numai pui la rotisor, îi luam, erau aranjați frumos în cutiuțele lor de plastic, aveau și cartofi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre alții. Mă ascultau și mă priveau ca pe un infirm care nu știe să se distreze, să se bucure de viață. Într-o noapte, pe la două, am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aflat ceea ce e mai important, și anume cum stai cu sănătatea, cum te simți? Eu cred, băiatule, că te poți mărgini acum doar la fiertura de ierburi, de trei ori pe zi, câte un păhărel de lichior. Nu cumva te distrezi prea mult și te odihnești prea puțin? Anul ce vine se prevede greu, după toate aparențele. Vei avea nevoie și de multă putere, și de mulți nervi. Îți vor ajunge oare banii, ținând seama că plătiți așa de mult pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
n-au mai știut ce să facă cu mortul, așa că l-au spânzurat? Cu alte cuvinte: au făcut-o intenționat sau abia după ce lucrurile au luat-o razna, scăpându-le de sub control - din spaimă, dispreț sau poate chiar ca să se distreze? Ucigașii erau angajați ai Securității ori niște infractori tocmiți sau, mai rău, șantajați de Securitate? șocul resimțit în fața morții prietenului meu mi-a readus în amintire ca pe un ecou, poate că din pricina autopsiei refuzate, un caz simetric invers, din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
roze ale anilor '90). Melodii pe ritmul cărora cred că am dansat de sute de ori în riturile noastre de împerechere din căminele studențești. Mă întreb unde și cum a putut să dispară frenezia din acei ani, de a mă distra, a căuta "bairam-uri", a căuta o pereche sau pur și simplu noi prieteni. Pot oare afirma că am fost "normal" pentru o perioadă scurtă de timp, în sensul general acceptat de societate? Habar nu am. Am rămas cu nostalgia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ei, cei "tineri". Iar ca un făcut, în timp ce scriu aceste rânduri, Phil Collins își cântă melodiile lui de inimă albastră, care mă proiectează fără să vreau în "tinerețea" mea, unde nu aveam nici un local luxos la dispoziție pentru a ne distra, dar distracția venea aproape de la sine. Scriu ca un bătrân ranchiunos. "Cu o femeie nu poți face decât trei lucruri: s-o iubești, să suferi pentru ea sau să o transformi în literatură" Lawrence Durrell. 19 aprilie 2002 Am primit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vedetele de carton siliconate, ne-proștii solemni și pompoși. Uneori, pierd controlul telecomenzii și mai dau peste Un show păcătos sau Agentul VIP, stau câteva minute, le-ascult, mă minunez și mă întreb: până unde? Și toate emisiunile astea plac, distrează, proliferează. Toți se omoară să afle cine se mai culcă cu cine și cine divorțează de cine. Diversiuni. Diverse diversiuni diversificate. Dar cele mai periculoase forme de kitsch mi se par unele talk-show-uri politice, unde se adună nechemați din toate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sexuală. Amândoi mi-au deschis lumea. Cred că orice femeie care introduce un băiat de șaisprezece ani în viața sexuală merită să intre în rai. La fel și Sherwood Anderson. Sper că amân doi sunt acum în paradis și se distrează bine împreună. A.R. Pentru că a venit vorba de literatura americană, ce scriitori americani contemporani sunt pe gustul dumneavoastră? Cu care dintre ei aveți afinități? A.O. N-aș putea spune că am o listă de preferințe. Îi admir pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de admitere și a reușit la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. A fost un elev bun, fiind și foarte bun camarad, gata să-și ajute la nevoie semenii, era o fire mucalita, tăcea, tăcea și când spunea câte una ne distra pe toți. Locuia la internat în mod obișnuit dar mai făcea și neveta de la Dornesti și de multe ori cobora la gară mică din Rădăuți chiar din locomotivă care încetinea puțin, sport care ne cam speria pe ceilalti neinițiați. În
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93324]
-
bine la cap și mă rog mie însumi - ajută-mă, prietene, să-mi câștig pâinea de fiecare zi fără să-mi pierd sufletul, gândurile și mai ales intimitățile. 29: Crowhurst e convins de reușita sa, fiindcă de cinci ani se distrează navigând pe ambarcațiuni de o singură persoană. 30: La Paris, are loc Congresul Internațional de Magie - dacă asta-i mai lipsea omenirii în acest sfârșit de august. EXTRAVERAL ACȚIUNE FARMACOTERAPEUTICĂ: Extractele de valeriană și crataegus au acțiune sedativă. Acidul feniletilbarbituric
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
iubește pe Penny Wise... YOUNG: Snoopy este în brațele mele. SNOOPY: Suntem gata să trecem în modulul de comandă. CROWHURST (filosofând în mijlocul Atlanticului liniștit): Matematica e singura cale spre Dumnezeu... Explicația necazurilor noastre constă în aceea că ființele cosmice se distrează jucându-se cu viețile noastre. Numai cunoscând adevărata matematică poți izbuti să scapi de ele. Pastorul din Saint-John - Pennsylvania (care în timpul verii e trapezist, scamator și clovn în circuri ambulante, pe gratis): Oamenii circului au crezut prea multă vreme că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-l vadă cu ochelarii lui. Am făcut azi-noapte prostia să-i povestesc de Șerban și cum m-a luat el de mână la bairamul Danei și bineînțeles că acuma trebuie să facă mișto de mine. De fapt, ieri ne-am distrat la culme: mama ne-a culcat iar împreună - era groaznic de frig - și a zis că pune reșoul într-o singură cameră (a mea, că-i mai mică) și toate păturile pe noi, „să ne încălzim ca animalele în grajd
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
deloc plăcut să fii căsătorit, deși exemplul imediat al părinților mei ar fi fost suficient să mă învețe contrariul. În jurul meu erau o mulțime de femei diferite: locuiam în casa bunicilor dinspre tată, unde, ca o adevărată matroană, bunica se distra să-și chinuie nora, cu concursul tăcerii sale, mutându-ne în fiecare an în altă parte a casei, până când, destul de târziu, ne-a permis să ne stabilim în camerele unde mama locuiește și astăzi, după renovări și adăugiri aproape anuale
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era în aceeași tură cu persoana, eu ca de obicei în tură inversă. A doua zi am aflat că și-a bătut joc de posibila noastră relație, scrisese și ,,versuri” pe această temă, și toată tura în loc să lucreze, s-a ,,distrat” pe seama noastră. La câteva zile Mariana s-a transferat la vechiul loc de muncă. Atunci n-am reacționat în nici un fel, n-am dat importanță și nici nu eram conștient câtă mizerie poate fi în capul unor indivizi. Eu credeam
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
n-au învățat mai nimic. De-a lungul anilor am întâlnit des ideea plină de ,,filozofie înțeleaptă” cum că scopul unui om în viață este ca acela de a mânca bine, a bea bine, a se îmbrăca bine, a se distra bine. Păi ce altceva mai poate face omul în viață? Peste tot vedem indivizi trecuți de prima tinerețe care țopăie ,,cu spor” la vreo petrecere strigând ,,din toți rărunchii” niște cuvinte asimilate și de ei cu inconștiență: hopa-șa , hopa-șa , când
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]