KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea trăsăturile șterse. În singura notă avangardistă a lucrării, din capul domnișoarei Baker se Întindea o sârmă groasă, la capătul căreia plutea obiectul admirației sale: un colibri. Toate acestea mi-au fost sugerate de mingea de hochei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
pentru a binecuvânta aerul, În timp ce domnișoara Inglis (mereu În planul al doilea) se Întorcea să vadă ce Îi arăta colega ei. Pălăria cu borurile lăsate a domnișoarei Inglis Îi ascundea trăsăturile șterse. În singura notă avangardistă a lucrării, din capul domnișoarei Baker se Întindea o sârmă groasă, la capătul căreia plutea obiectul admirației sale: un colibri. Toate acestea mi-au fost sugerate de mingea de hochei care se apropia Învârtindu-se. Dar mai era ceva, ceva mult mai personal, care explica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de ceva vreme, ca să nu mai pomenim faptul că le cita din plin ca să câștige puncte În dezbaterile de duminică. Și acum, cu atâta Învățătură În aer - Capitolul Unsprezece avea să devină inginer, eu Începeam primul an de latină cu domnișoara Silber, care purta ochelari de soare la ore -, Milton și Tessie au hotărât că era vremea să-și pună la punct educația. Cărțile Fundamentale au sosit În zece cutii, pe care era imprimat conținutul. Aristotel, Platon și Socrates Într-una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o duminică, după slujba de la biserică, Sophie Sassoon mi-a șoptit În ureche: ― Puiule! Îți apare o idee vagă de tot de mustață. Spune-i mamei să te aducă la salon. O să o rezolv eu. O mustață? Era adevărat? Ca domnișoara Drexel? M-am repezit la baie ca să văd. Doamna Tsilouras Își dădea cu ruj pe buze, dar, de cum a plecat, m-am pus În fața oglinzii. Nu chiar o mustață În toată regula: doar câteva fire de păr Întunecate deasupra buzei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
prinse spirite umane. Domnul da Silva simțise asta atunci când se trezise În sacul lui de dormit. Și eu eram curioasă despre Grecia, desigur. De-abia așteptam să mergem În vizită acolo. Domnul da Silva mă Încuraja să mă simt grecoaică. ― Domnișoară Stephanides! mă strigă el Într-o zi. Având În vedere că te tragi din patria lui Homer, n-ai vrea, te rog, să fii amabilă și să citești cu voce tare? Își drese vocea. ― Pagina optzeci și nouă. În acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o rază a sufletului emanând din ochii mei. ― Suntem În mijlocul orei, draga mea. ― Și eu trebuie să fiu În grupa asta, spuse fata, nefericită, și Întinse o foaie de hârtie. Domnul da Silva se uită la ea. ― Ești sigură că domnișoara Durrell vrea să te transfere În grupa asta? Întrebă el. ― Doamna Lampe nu mă mai vrea În grupa ei, răspunse fata. ― Ia loc. O să trebuiască să Împarți o carte cu cineva. Domnișoara Stephanides tocmai ne citea din Cartea a Treia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Silva se uită la ea. ― Ești sigură că domnișoara Durrell vrea să te transfere În grupa asta? Întrebă el. ― Doamna Lampe nu mă mai vrea În grupa ei, răspunse fata. ― Ia loc. O să trebuiască să Împarți o carte cu cineva. Domnișoara Stephanides tocmai ne citea din Cartea a Treia a Iliadei. Am Început să citesc din nou. Adică ochii mei au continuat să parcurgă propozițiile, iar gura mea a continuat să formeze cuvintele. Dar mintea mea Încetase să fie atentă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o stea. ― Trebuie să Învățăm toate replicile astea? a Întrebat Joanne Maria Barbara Peracchio la prima repetiție. În două săptămâni? ― Învățați cât puteți, a spus domnul da Silva. Toată lumea o să poarte o robă. Puteți să vă țineți scenariul dedesubt. Și domnișoara Fagles o să fie pe post de sufleor. O să stea În fosa orchestrei. ― O să avem și orchestră? vru să știe Maxine Grossinger. ― Orchestra sunt eu, spuse domnul da Silva, arătând spre casetofon. ― Sper să nu plouă, spuse Obiectul. ― O să plouă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o parte și de alta a picioarelor Încrucișate, se ridică, de parcă ar fi levitat ca un yoghin, și se trase la o parte ca să-mi facă loc. ― Mâine am lucrare la istorie, spuse ea. ― Pe cine ai la istorie? ― Pe domnișoara Schuyler. ― Domnișoara Schuyler are un vibrator În birou. ― Un ce? ― Un vibrator. L-a văzut Liz Clark. E În sertarul de jos. ― Nu pot să cred! Obiectul era șocată și amuzată. Dar apoi miji ochii, gândindu-se. Pe un ton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și de alta a picioarelor Încrucișate, se ridică, de parcă ar fi levitat ca un yoghin, și se trase la o parte ca să-mi facă loc. ― Mâine am lucrare la istorie, spuse ea. ― Pe cine ai la istorie? ― Pe domnișoara Schuyler. ― Domnișoara Schuyler are un vibrator În birou. ― Un ce? ― Un vibrator. L-a văzut Liz Clark. E În sertarul de jos. ― Nu pot să cred! Obiectul era șocată și amuzată. Dar apoi miji ochii, gândindu-se. Pe un ton confidențial, Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți spun eu cine știe. Domnișoara Schuyler, ea știe. Râsul, hohotul țâșni din gura ei ca un gheizer și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vedeam prin bolta centrală. Obiectul era cu spatele la mine. Mai departe, pe scenă, Maxine Grossinger stătea cu o expresie inertă pe chip. Gura Îi era deschisă, dar nu scotea nici un cuvânt. Dincolo de ea, chiar deasupra marginii scenei, era fața rumenă a domnișoarei Fagles, care-i șoptea lui Maxine replica următoare. Nu era trac. În creierul lui Maxine Grossinger izbucnise un anevrism. La Început publicul interpretase clătinarea ei bruscă și expresia șocată ca făcând parte din piesă. Începuseră să izbucnească râsete la adresa jocului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
World News. Paloarea de pe chip sugera că stătuse acolo mai toată luna. Părul negru, lipsit de luciu, părea din cale-afară de inert. Purta un tricou cu Frankenstein, pantaloni scurți, creponați, și teniși albi, de pânză, fără șosete. ― Iat-o pe domnișoara Stephanides, spuse domnul Obiect. ― Bine-ai venit În hinterland. Jerome se ridică În picioare și-i strânse mâna tatălui său. Urmă o tentativă de Îmbrățișare. ― Unde-i mama? ― E sus și se Îmbracă pentru petrecerea la care tu ai Întârziat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
În jos. Dar apoi a părut să treacă peste asta. Tot drumul pe hol, până când infirmierii i-au spus să se oprească, m-a ținut de mână. Ca și cum ar fi fost o bucată de ață din Pireu. ― Nu puteți intra, domnișoară, i-au spus infirmierii. Trebuie să așteptați aici. Și așa a făcut. Dar tot nu mi-a dat drumul la mână. Cel puțin nu Încă. Targa a fost Împinsă pe coridor și brațul meu s-a Întins către Obiect. Deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Luce Îmi și subestimase aptitudinile. Nu luase În considerare programa riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse seama de abilitățile mele excelente de cercetare și studiu. Dar - lucrul cel mai important, nu luase În calcul forța profesoarelor mele de latină, domnișoara Barrie și domnișoara Silber. Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
subestimase aptitudinile. Nu luase În considerare programa riguroasă de la școala mea particulară. Nu ținuse seama de abilitățile mele excelente de cercetare și studiu. Dar - lucrul cel mai important, nu luase În calcul forța profesoarelor mele de latină, domnișoara Barrie și domnișoara Silber. Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi), auzeam În minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Așa că acum, În timp ce mocasinii mei scârțâiau printre mesele de lectură, În timp ce câțiva bărbați ridicau privirea din cărți ca să vadă cine se apropia și apoi priveau din nou În jos (lumea nu mai era plină de ochi), auzeam În minte vocea domnișoarei Barrie: ― Copii, definiți-mi, vă rog, acest cuvânt: hipospadias. Folosiți-vă de rădăcinile lui grecești sau latinești. Școlărița din capul meu se foia În banca ei, cu mâna ridicată. ― Da, Calliope! Domnișoara Barrie mă asculta. ― Hipo. Sub sau dedesubt. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
era plină de ochi), auzeam În minte vocea domnișoarei Barrie: ― Copii, definiți-mi, vă rog, acest cuvânt: hipospadias. Folosiți-vă de rădăcinile lui grecești sau latinești. Școlărița din capul meu se foia În banca ei, cu mâna ridicată. ― Da, Calliope! Domnișoara Barrie mă asculta. ― Hipo. Sub sau dedesubt. Ca În „hipodermic“. ― Minunat. Și spadias? ― Mmmm... ― Poate cineva să o ajute pe sărmana noastră muză? Dar În sala de clasă din creierul meu nu putea nimeni. Așa că de-asta eram aici. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380

doar un invalid. Toți trecuseră prin asta, cei Întîlniți În parc, la izvoare, la umbra copacilor frunzoși, lîngă apă, și chiar cei care se bronzau pe plajă, jucau bile sau tenis pe cealalt mal al rîului, sub umbrarele Clubului Sportiv. — Domnișoară Jeanne... — Da, domnule. Infirmiera știa ce trebuie să aducă. Totul făcea parte dintr-o rutină asemănătoare celei pe care o vor adopta și soții Maigret. Mai Întîi micul aparat care Îi Înțepa vîrful degetului și Îi culegea picături de sînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
asta e tot ce știu. — Bun... Mai departe. Două dintre cele trei camere de la etaj sînt Închiriate. Prima e ocupată de un inginer din Grenoble, un anume Maleski, și de soția lui. Au ieșit și ei la cîteva minute după domnișoara Lange, să meargă la cinematograf, și s-au Întors abia la unsprezece și jumătate. Toate obloanele casei erau Închise, ca de obicei, dar la parter se zărea lumină. CÎnd au ajuns pe coridor, au văzut lumină sub ușa salonului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
la cinematograf, și s-au Întors abia la unsprezece și jumătate. Toate obloanele casei erau Închise, ca de obicei, dar la parter se zărea lumină. CÎnd au ajuns pe coridor, au văzut lumină sub ușa salonului și cea a dormitorului domnișoarei Lange, care se află În dreapta. — N-au auzit nimic? — Maleski n-a auzit nimic. Soția lui, deși cu multe ezitări, a pomenit de un zvon de voci. S-au culcat aproape imediat și nimic nu i-a trezit pînă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
doamna Vireveau, o văduvă, care locuiește pe strada Lamarck din Paris. E o persoană impozantă, de vreo șaizeci de ani; vine În fiecare an la Vichy să mai scape de cîteva kilograme. E prima dată cînd Închiriază o cameră la domnișoara Lange. Anii trecuți, stătuse la hotel. Se pare că a cunoscut un alt gen de viață, că soțul ei era un bogat, dar prea cheltuitor, care a lăsat-o Într-o situație grea. Pe scurt, e plină de bijuterii false

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
lumină la parter? — Nu, dacă dăm crezare spuselor ei. N-a auzit nimic. Înainte de culcare, fiind foarte tulburată, a luat o lingură de alcool de mentă cu o bucățică de zahăr. — Cine a descoperit crima? — Ajung imediat la asta, șefule. Domnișoara Lange voia să Închirieze camere unor persoane respectabile, dar nu le asigura și masa. Nici nu le permitea să gătească și nu tolera nici măcar un reșou cu alcool pentru cafeaua de dimineață. Ieri, pe la opt, doamna Maleski a coborît cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
termosul să ia cafea, cum face zilnic, de la un bar din apropiere, și să cumpere cornuri. N-a remarcat nimic deosebit. Nici la Întoarcere. Dar a surprins-o faptul că nu a auzit zgomot, mai ales a doua oară, pentru că domnișoara Lange se trezea de dimineață și o auzeau trecînd dintr-o cameră În alta. „Mă Întreb dacă nu cumva e bolnavă”, Îi spusese soțului, În timp ce mîncau. Pentru că proprietara se plîngea mereu că nu se simte bine. La nouă, soții au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
Pentru că proprietara se plîngea mereu că nu se simte bine. La nouă, soții au coborît, În timp ce doamna Vireveau era Încă În camera ei și, pe coridor, au dat peste Charlotte care era uluită... — Charlotte? — O menajeră tînără care venea la domnișoara Lange În fiecare dimineață, la nouă, să facă ordine În camere. Vine cu bicicleta dintr-un sat aflat la vreo zece kilometri și e cam naivă. „Toate ușile sînt Încuiate”, le-a spus ea soților Maleski. De obicei, cînd sosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]