KorAP: Find »[drukola/base=dormitor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...272 >

6,786 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

nu-i făcuse vreun rău... Apoi, o bubuitură puternică din sufragerie și fug și dau cu ochii de Geordie chircit pe podea. Iar bătrânul Îl lovește și-l pocnește și se poartă ca un animal! Apoi... apoi fetița vine din dormitor și-l apucă pe bătrân. El... Vocea lui Cameron se sugrumă. El a-mpins-o la o parte și ea a căzut pe cămin. M-am dus s-o ajut, s-o ridic, dar era deja moartă. Bătrânul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Un adăpost bucolic, izolat de zumzăitul traficului de pe drumul cu două benzi de mai jos. Dar nimic din toatea astea nu se putea vedea la momentul acela. Furtuna de zăpadă se transformase În viscol și, În dreptul ferestrei celei mari a dormitorului, agenta Watson nu putea distinge prea multe dincolo de gardul din spate al grădinii. Oftând, Întoarse spatele după-amiezei șuierătoare și cenușii, revenind la parter. Mama lui Martin Strichen stătea gheboșată Într-un fotoliu cu foarte multă umplutură, tapițat vesel cu trandafiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

nu fusese vorba nici o clipă de dragoste, Gajus făcu apel la fantezie pentru a-i învinge pudoarea, apelând la trucurile învățate de la sclavele rafinate din casa Antoniei, în timp ce sub ferestre se auzea murmurul mării. În dimineața următoare, intrând autoritară în dormitor, doica văzu cu bucurie patul în dezordine, zâmbetul leneș al lui Gajus și noua privire a micii ei Claudilla. Surâse; porunci să se pregătească toate cele trebuincioase, și mai multe sclave se grăbiră să-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

albastru“; pentru a accede În ea, trebuie să trecem prin camera mai mică a celor din anul II; aici, văd mereu un tip spălăcit blond, cu osânză muierească În fese, ce umblă mai totdeauna dezbrăcat; azi, tipul a intrat În dormitorul nostru, așezându-și fesele puturoase pe masa de lemn de pe care noi mâncăm de multe ori; l-am privit toți brusc alertați, astfel că s-a ridicat rapid și a ieșit: calitatea trivială a gestului ne-a adus În starea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

lor mental de a înțelege cum dispăruse criminalul dintr-o cameră din care nu era posibil să ieși. Capitolul II - Ascultă muzică... - Nu ascult muzică! Se întâmplă ca muzica să fie pornită. Atât. - Muzică zici? mormăi Lon Sellitto pășind în dormitorul lui Lincoln Rhyme. Ce coincidență! - Pare să aibă apetit pentru jazz în ultimul timp, explică Thom corpolentului detectiv. Trebuie să mărturisesc că până și eu sunt surprins. - După cum spuneam, reluă Lincoln Rhyme pe un ton arțăgos, lucram și se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
la ele mai târziu, răspunse criminalistul savurând un solo de trompetă ce tocmai răzbătea din difuzor. - Aș prefera să trecem la ele acum. Dacă Lon ne lasă singuri pentru câteva momente. - Bine, bine, se auzi vocea lui Sellitto în timp ce părăsea dormitorul casei lui Lincoln Rhyme, situată în Central Park West. Închise ușa în urma sa. Câteva minute mai târziu, Thom îl pofti pe Sellitto înapoi în cameră. - Cafea? - Da, mi-ar prinde bine una. E greu să lucrezi sâmbăta la ore așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și o aromă cel puțin dubioasă de carne, aceasta din urmă fiind mai pregnantă în podea și tapet. Locul era mobilat cu zgârcenie: canapele și scaune ieftine și o masă pentru o singură persoană. Pe de altă parte, cele două dormitoare erau ticsite cu tot felul de obiecte necesare unui magician: frânghii, inele, baghete, peruci, costume, mantii, vopsele, machiaje, petarde, fire, baterii, detonatoare de mici dimensiuni, hârtie lucioasă, vată, instrumente sculptat lemnul, chiar și o mașină de cusut și un costum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era caracteristică în tot ceea ce făcea; mentorul său, un magician aspru, obsedat de ceea ce făcea și lipsit total de simțul umorului, reușise să îl transforme pe Malerick într-un om extraordinar de disciplinat. Merse apoi în cel mai mare dintre dormitoare și începu să vizioneze o casetă pe care o făcuse chiar el cu scopul de a se informa cu privire la următorul număr pe care plănuia să-l pună în scenă. Văzuse deja caseta de câteva zeci de ori și probabil deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Thom, aproape nimeni nu știa, dar Rhyme își petrecea mult timp în fiecare zi exersând din manualele de recăpătare a funcțiilor motorii, făcând hidroterapie la un spital din apropiere sau stimulare electrologică cu ajutorul unei biciclete pe care o ținea în dormitor. Toate acestea erau destinate parțial recăpătării funcțiilor nervoase și motorii și prevenirii problemelor adiacente de sănătate. Dar scopul principal era menținerea mușchilor într-o stare potrivită pentru ziua în care s-ar descoperi leacul pentru situația în care se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
camera lui pentru nevoi personale și pentru odihnă. Momentele ca acesta, adevărate discrepanțe cu viața normală, îl făceau pe Rhyme să se înfurie cel mai tare. Să se înfurie și să se deprime, deși nu admitea niciodată acest lucru. În dormitorul de sus, Thom se ocupă de treburile fiziologice întâi. Apoi spuse: - Bine. Două ore de somn. Ai nevoie de odihnă. - O oră, protestă Rhyme. Thom avea de gând să continue cearta, dar apoi privi fața lui Rhyme și, pe lângă enervare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
când, dădea din cap aprobator. Zăbovi îndelung la unul dintre ornamente: un altar mic și roșu, înăuntrul căruia era portretul zeului chinez al războiului și al polițiștilor, Guan Di. Magicianul nu părea să dea atenției nepotrivirii acestui mic articol în dormitorul unui criminalist și, pe deasupra, om de știință. Se întoarse către Rhyme. - Ei bine, spuse el tot în șoaptă. Nu ești tocmai ce mă așteptam. - Mașina, spuse Rhyme. Din râu? Cum? - A, chestia aia? spuse el relaxat. Trucul cu mașina scufundată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
clădirii, Sachs văzu șase camioane de pompieri și ambulanțe. La început, bănui că a avut un atac de disreflexie. Dar în mod clar, fusese vorba despre un incendiu. Privi la etaj și gemu disperată. Se vedea ieșind fum de la fereastra dormitorului lui Rhyme. Doamne, Dumnezeule, nu! Sachs se aplecă în viteză pentru a trece dincolo de marcajul poliției și își continuă goana printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
a întâmplat? îl întrebă ea pe detectiv. - Magicianul, murmură Sellitto cu un oftat. L-a omorât pe Larry Burke și i-a luat uniforma. Așa a și reușit să pătrundă aici, în casă. Cumva a reușit să se furișeze în dormitorul lui Rhyme. A aprins focul în jurul patului. Noi nici nu ne-am dat seama de aici dinăuntru; cineva a văzut din stradă fumul și a sunat la 112. Iar eu am fost sunat de la dispecerat. Împreună cu Mel și Thom, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în plămâni și care îi răpea încetul cu încetul singura victorie pe care o obținuse în războiul cu invaliditatea sa. Ca și cum Magicianul alesese locul cel mai vulnerabil pentru a-și dezlănțui atacul. Când Thom, Sellitto și Cooper au năvălit în dormitor, primul său gând nu a fost la extinctoarele pe care cei doi polițiști le aduseseră, ci la tubul de oxigen pe care ajutorul său îl ținea în mână. Salvați-mi întâi plămânii! se gândise el. Thom pusese masca de oxigen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Tu ești martorul, răspunse ea, trăgându-și lângă pat un scaun cu un gest foarte natural. Capitolul XXVII - Eu? Dar e absolut ridicol! - Ba nu. Nu e deloc ridicol. - Las-o baltă. Mai bine du-te și mai cercetează o dată dormitorul. Ai omis lucruri. Ai făcut investigația în fugă. Măcar dacă erai începătoare... - Dar nu sunt începătoare. Știu să investighez locul unei crime foarte repede și știu când e timpul să mă opresc și să îmi îndrept eforturile spre activități mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
atunci când se află prea aproape de tine și te mai și torturează. - Haide, Rhyme, să zăbovim puțin la ce s-a întâmplat. Eu și Kara eram plecate să cumpărăm mâncare. Tu te uitai peste dovezi. Thom te-a dus sus în dormitor. Erai obosit, așa-i? - Nu, răspunse criminalistul. Nu eram obosit. Dar m-a dus oricum în dormitor. - Și îmi imaginez că nu ți-a picat prea bine. - Absolut deloc. - În fine. Deci erai sus în cameră... Uitându-mă la luminile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ce s-a întâmplat. Eu și Kara eram plecate să cumpărăm mâncare. Tu te uitai peste dovezi. Thom te-a dus sus în dormitor. Erai obosit, așa-i? - Nu, răspunse criminalistul. Nu eram obosit. Dar m-a dus oricum în dormitor. - Și îmi imaginez că nu ți-a picat prea bine. - Absolut deloc. - În fine. Deci erai sus în cameră... Uitându-mă la luminile orașului, la păsări. Thom închizând ușa. - Era liniște..., începu Sachs. - Nu, de fapt nu era liniște deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fel ca o probă la locul unei crime. E acolo, ar putea fi cheia întregului caz. Dar trebuie să gândești puțin altfel pentru a o găsi, spuse ea și se apropie mai mult de Rhyme. Să spunem că acesta este dormitorul tău. Ești în scaunul cu rotile. Unde stă el? Criminalistul făcu un semn din cap. - Acolo. Lângă piciorul patului, cu fața la mine. E în stânga mea, aproape de ușă. - Ce postură adoptase? - Postura? Nu știu. - Încearcă. - În fața mea. Își tot agita mâinile. Ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
deosebită plăcere să îți răspundă. Hai, mergem la o mică plimbare. Privindu-l din cap până în picioare pe criminalul aflat în ușa laboratorului său, Lincoln Rhyme spuse: - Bine ai revenit! - Dar... focul! Descumpănit, bărbatul privi spre treptele care duceau spre dormitor. - Îmi pare rău că ți-am stricat reprezentația, spuse Rhyme cu răceală. Cred că, până la urmă, nu ai reușit să scapi de mine, nu-i așa, domnule Weir? Acesta îi întoarse privirea criminalistului și șuieră: - Nu mai răspund la acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ai încercat să mă omori. Nu ai avut niciun moment intenția asta. Ai vrut doar să pară că vrei, pentru a da credibilitate celor spuse de tine. Dar primul lucru pe care l-ai făcut după ce ai aprins focul în dormitorul meu a fost să fugi afară și să suni la 112 de la un telefon public. Am discutat cu cei de la dispecerat. Persoana care a sunat a spus că vede flăcări din cabina telefonică. Problema e că se află după colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aruncă o privire în spatele ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau de ici până colo. Auzi vocea calmă a polițistului din Carolina de Nord, tatăl celor doi băieți pe care îi va cunoaște cândva. Mama aduse valiza din dormitor. Avea acea expresie nefericită a ei și le spunea: - E o nebunie. De ce nu-l puteți găsi? E un singur om. Voi sunteți sute. Nu pricep. Chrissy se așeză, desfăcu ambalajul și mâncă încet batonul. La final, își privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Rhyme. La naiba, mai bine îi faceți un test complet de rezonanță magnetică. Pentru fiecare centimetru pătrat. După ce Magicianului i se puseseră trei rânduri de cătușe la mâini și două la picioare, doi ofițeri îl așezară pe podea. Criminalistul examina dormitorul, în care se găsea o colecție impresionantă de instrumente și unelte ale iluzionistului. Evident, măștile, mâinile false și prelungirile din latex dădeau un aer înfricoșător locului Dar Rhyme detectă în adâncul criminalului singurătatea, la vederea acestor obiecte depozitate aici pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sunt în regulă, se enervă Loesser. Șuieratul și hârâitul dispăruseră. Plămânii nu suferiseră niciun fel de leziune. Era doar un alt tertip folosit pentru a-i face să creadă că el e Weir. Rhyme făcu un semn cu capul spre dormitor. - Am văzut niște schițe pentru afișe promoționale acolo. Presupună că tu le-ai făcut. Numele de pe ele era „Malerick”. Ăsta ești tu acum, nu? Ucigașul aprobă. - Ceea ce v-am spus mai devreme e adevărat: chiar îmi urăsc vechiul nume, urăsc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de la intrare, unde Lincoln Rhyme era așezat în scaunul său de culoarea merelor roșii glasate, mormăind către muncitorii în construcții să fie atenți la lemnărie, în timp ce aceștia cărau la parter deșeurile rezultate de pe urma lucrărilor de reparație în plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
i se formeze în cap și ocazia de a dormi dispăru așa cum apăruse. În scurt timp, era pe deplin treaz, pierdut printre gândurile sale. Gânduri care, deloc de mirare, erau legate de circ. Târizu în dimineața următoare, Thom intră în dormitor și descoperi că Rhyme are un musafir. - Bună, îi spuse lui Jayene Williams, care era așezată pe unul dintre noile scaune de lângă pat. - Thom. Îi strânse mâna. Asistentul, care fusese la cumpărături, era în mod evident surprins să vadă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]