6,128 matches
-
toate celulele animale. Datorită grupării tiol libere de la restul de cisteină, glutationul se oxidează ușor trecând în forma oxidată (disulfură). PrCesul este reversibil și stă la baza proprietății glutationului de a acționa în organism ca sistem redox. IX.2. 1. Dozarea glutationului din lichide biologice Principiul metodei Glutationul redus este determinat volumetric cu o soluție de iodat de potasiu N/1000, al cărui titru a fost stabilit față de glutation. Glutationul total se determină după o prealabilă tratare cu Zn pulbere și
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
de potasiu N/1000 la temperatura de 20 0C și imediat prin adăugarea soluției de iodură de potasiu. Volumul teoretic de iodat de potasiu N/1000 este echivalent cu 3,26 ml pentru 1 ml glutation. Mod de lucru a. Dozarea glutationului redus Determinarea glutationului redus se face pe sânge recoltat pe oxalat de potasiu în prima oră de la recoltare. Într-un pahar Erlenmeyer se pipetează 4 ml sânge, 32 ml apă distilată și 4 ml acid sulfosalicilic 25 %. Se filtrează
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
de amidon. Se titrează imediat cu o soluție de iodat de potasiu N/1000 până la colorația albastră. Mod de calcul Se face ținând seama că 3,26 ml soluție iodat de potasiu N/1000 titrează 1 mg de glutation. b. Dozarea glutationului total Într-un balon Erlenmeyer se măsoară 12 -15 ml filtrat rămas de la dozarea glutationului redus, peste care se adaugă 20-40 mg Zn pulbere, cu rol de a reduce tot glutationul. Se lasă 20 minute la temperatura camerei, agitându
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
colorația albastră. Mod de calcul Se face ținând seama că 3,26 ml soluție iodat de potasiu N/1000 titrează 1 mg de glutation. b. Dozarea glutationului total Într-un balon Erlenmeyer se măsoară 12 -15 ml filtrat rămas de la dozarea glutationului redus, peste care se adaugă 20-40 mg Zn pulbere, cu rol de a reduce tot glutationul. Se lasă 20 minute la temperatura camerei, agitându-se continuu. Excesul se îndepărtează printr-o filtrare pe hârtie de filtru uscată. Din filtrat
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
la 100 ml sânge total. Întreaga cantitate de glutation se află în compoziția hematiilor. O scădere a glutationului în sânge se observă în evoluția afecțiunilor hepatice, în boala lui Addison și într-o serie de boli mintale. IX.2.2. Dozarea glutationului (redus) din drojdie de bere Principiul metodei Metoda se bazează pe oxidarea glutationului redus, în mediu acid și în prezența iodurii de potasiu, sub acțiunea iodatului de potasiu. Determinarea glutationului redus care trece în soluție apoasă este importantă pentru
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
Amestecul se titrează dintr-o microbiuretă cu o soluție de KIO3 0,001 N până la culoare albastră. Mod de calcul Rezultatul se exprimă în ml soluție KIO3 0,01 N raportat la 1 g substanță uscată din drojdie. IX.3. Dozarea azotului amoniacal Principiul metodei Amoniacul format în urma degradării proteinelor ca urmare a alterării alimentelor se determină prin distilare în mediu slab alcalin creat cu ajutorul oxidului de magneziu. Distilatul se prinde într-o soluție de acid sulfuric 0,1 N cu
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
cu apă distilată care se prinde în vasul de colectare; excesul de acid sulfuric din vasul de colectare se titrează apoi cu hidroxid de sodiu 0,1 N. Mod de calcul Cantitatea de amoniac se stabilește cu relația: IX. 4. DOZAREA AZOTULUI TOTAL IX.4. 1. Dozarea azotului total prin Metoda Kjeldahl Azotul intră în compoziția multor substanțe chimice întâlnite în organismele animale și vegetale: proteine, peptide, aminoacizi, acizi nucleici (N - proteic, N - peptidic, N - aminic, N - nucleic), azot anorganic etc.
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
în vasul de colectare; excesul de acid sulfuric din vasul de colectare se titrează apoi cu hidroxid de sodiu 0,1 N. Mod de calcul Cantitatea de amoniac se stabilește cu relația: IX. 4. DOZAREA AZOTULUI TOTAL IX.4. 1. Dozarea azotului total prin Metoda Kjeldahl Azotul intră în compoziția multor substanțe chimice întâlnite în organismele animale și vegetale: proteine, peptide, aminoacizi, acizi nucleici (N - proteic, N - peptidic, N - aminic, N - nucleic), azot anorganic etc. Toate formele de azot existente într-
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
6,25 g proteine. Coeficientul 6,25 s-a stabilit ținând cont că în proteine azotul se găsește în medie de 16 %. Coeficientul de transformare a azotului în proteină, diferă de la un produs la altul după cum urmează: IX.4. 2. Dozarea azotului total după mineralizarea rapidă Principiul metodei Proteinele se degradeaza pană la amoniac, dioxid de carbon și apă, cu acid sulfuric concentrat, în prezența oxidului cromic drept catalizator. Oxidarea se finalizează prin fierbere cu persulfat de sodiu sau potasiu. Amoniacul
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
aceste cantități se introduc în balonul de distilat după care se adaugă 300 ml apă distilată, 10 ml NaOH 10 N și 10 ml clorură de bariu 10 %. Balonul se montează la o instalație de distilare asemănătoare cu cea pentru dozarea amoniacului (fig. 8). Distilatul se prinde într-un pahar conic care conține 20 ml acid boric 3%, la care se adaugă cateva picături de indicatorTashiro și apă distilată atat cat să cuprindă aproximativ 2 cm din alonja refrigerentului. Se distilă
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
se determină azotul total prin metoda Kjeldahl. În funcție de datele obținute prin metoda Kjeldahl și metoda Kofrany, se poate trasa o curbă etalon, avand abscisă mg, azot, iar pe ordonată ml HCl 0,04 N care corespunde cantității de produs. Pentru dozarea azotului total din diferite produse se prCedeză după cum urmează: se cantăresc la balanță analitică între 200-800 mg produs bine mărunțit care se introduc în balon de distilare, mai departe, se efectuează aceleași operații ca în cazul curbei etalon. Mod de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
etalon cantitatea de azot corespunzătoare (în mg). Se calculează cantitatea de azot total pentru 100 g produs. Pentru a avea rezultatul în proteine, cantitatea de azot în prCente, se înmulțește cu coeficientul proteic, calculat la metoda Kjeldahl. IX.4.4. DOZAREA AZOTULUI TOTAL PRIN METODA BIURETULUI Principiul metodei Reacția biuretului este comună tuturor proteinelor deoarece pune în evidență prezența legăturilor peptidice din structura moleculară a acestora. Ea este pozitivă și în cazul oligo - și polipeptidelor. Aminoacizii, în general, nu dau această
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
proba de analizat, se ia din curba etalon cantitatea de azot proteic corespunzătoare cantității de produs analizat. Se stabilește azotul pentru 100 g produs. Dacă această valoare se înmulțește cu 6,25 se află conținutul procentual în proteine. IX.5. DOZAREA AZOTULUI PROTEIC Produsele animale și vegetale conțin alături de substanțele proteice propriu-zise și alte componente azotate neproteice. Uneori este suficient să se determine numai cantitatea azotului total, care intră în compoziția tuturor componentelor azotate proteice și neproteice. Însă, în majoritatea cercetărilor
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
1,6 % pentru proba de făină, 14,4 % pentru proba de gelatină. Se cere să se calculeze conținutul în substanțe proteice din substraturile alimentare analizate (conform tabel 36). CAPITOLUL X ENZIMELE DIN SUBSTRATURILE ALIMENTARE X. 1. DETERMINAREA ACTIVITĂȚII AMILAZEI PRIN DOZAREA GLUCIDELOR REDUCĂTOARE Principiul metodei Se supune acțiunii enzimatice o soluție de amidon folosind drept sursa de amilază un extract apos din cereale, malț, cartofi, etc. și se determină zahărul reducător format care se exprimă în maltoză. Reactivi amidon soluție; reactivi
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
Principiul metodei Se supune acțiunii enzimatice o soluție de amidon folosind drept sursa de amilază un extract apos din cereale, malț, cartofi, etc. și se determină zahărul reducător format care se exprimă în maltoză. Reactivi amidon soluție; reactivi necesari pentru dozarea glucidelor reducătoare prin metoda Bertrand. Mod de lucru Se iau într-un balon Erlenmayer cu capacitatea de 100 - 200 ml, 25 ml soluție de amidon 2 %. În alt balon asemănător se pun 25 ml apă distilată (proba martor). Conținutul ambelor
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
de pulbere de fier și 1-2 ml soluție de acid clorhidric. Fluorescența dispare datorită reducerii substanței. Se astupă eprubeta cu degetul și se agită. Soluția își recapată fluorescența inițială datorită oxidării substanței sub acțiunea oxigenului atmosferic. XI.2. METODE DE DOZARE A VITAMINELOR XI.2.1. Dozarea provitaminei A Principiul metodei Carotenul se extrage din materialul cercetat cu acetonă, apoi se adaugă benzină și se amestecă. Din soluția benzinică se extrag alți pigmenți carotenoizi (xantofile, licopină, etc.) și clorofila prin cromatografie
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
ml soluție de acid clorhidric. Fluorescența dispare datorită reducerii substanței. Se astupă eprubeta cu degetul și se agită. Soluția își recapată fluorescența inițială datorită oxidării substanței sub acțiunea oxigenului atmosferic. XI.2. METODE DE DOZARE A VITAMINELOR XI.2.1. Dozarea provitaminei A Principiul metodei Carotenul se extrage din materialul cercetat cu acetonă, apoi se adaugă benzină și se amestecă. Din soluția benzinică se extrag alți pigmenți carotenoizi (xantofile, licopină, etc.) și clorofila prin cromatografie de absorbție. Cantitatea de caroten din
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
-β caroten la 1 ml. Mod de calcul Ținând cont de conținutul în caroteni al soluției analizate și de diluția cu care s-a lucrat, se determină conținutul în caroten al produsului, exprimat în mg /100 g. XI.2.2. Dozarea vitaminei A Principiul metodei Determinarea se bazează pe proprietatea vitaminei A de a absorbi lumina la λ= 328 nm. Reactivi și aparatură cloroform; spectrofotometru. Obs: Reactivii utilizați trebuie să fie puri, iar preparatele să fie proaspete. Mod de lucru Se
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
A se stabilește cu relația: în care: X - cantitatea de vitamină A la 1 g concentrat (în U.I.); E - densitatea optică a probei; V - volumul balonului cotat, ml; 20 - coeficient constant; a - proba luată în lucru. XI.2.3. Dozarea vitaminei E (tocoferolii) Principiul metodei Tocoferolii se oxidează în prezența clorurii ferice pe care o reduce la clorură feroasă: clorura feroasă se determină după adăugarea de α, α’ - dipiridil, care formează cu fierul bivalent un complex colorat. Reactivi benzen; Na2SO4
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
tCoferoli dinvegetale se determină în materialul uscat la 75-105 C. Uscarea la temperaturii ridicate ridicate determină eliberarea tocoferolilor legați de proteine. Diferența dintre conținutul total de tocoferoli și conținutul de tocoferoli liberi indică cantitatea de tocoferoli legați. XI.2.4. Dozarea vitaminei B1 (tiamina) Principiul metodei Prin oxidarea tiaminei cu ferocianură de potasiu în mediu alcalin se formează tiocrom-compus cu o puternică fluorescență albastră în ultaviolet. Pentru determinarea cantitativă a tiaminei se compară fluorescența soluțiilor standard de tiamină pură oxidată și
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
de cercetat neoxidată; A1 valoarea pentru 1 µg tiamină oxidată; B1 valoarea pentru 1 µg tiamină neoxidată; V - volumul total de extract (160 ml); v- volumul de extract luat pentru determinare (5 ml); M - masa probei (g). XI.2.5. Dozarea vitaminei B2 (riboflavina) Principiul metodei Determinarea vitaminei B2 se bazează pe măsurarea fluorescenței soluțiilor sale în alcool butilic. Reactivi H2SO4 0,1 N; KMnO4 4%; H2O2 3 %; Soluție de clorură de staniu. Soluția se prepară prin dizolvarea a 10 g
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
4 g la 1 ml se obține prin diluarea de 100 ori a soluției mamă. Mod de lucru Două porțiuni a câte 8 ml extract filtrat (se utilizează extract preparat pentru determinarea tiaminei după incubarea cu preparat de fosfatază, vezi dozarea vitaminei B1). Se introduc în eprubete gradate de 10 ml. În una din ele, pentru control, se adaugă 0,5 ml soluție standard de riboflavină, adică 0,2 µg. Se adaugă în picături în ambele eprubete o cantitate egală de
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
-10 g). Determinarea de control (cu 0,5 ml soluție de riboflavină) dă posibilitatea să se stabilească pierderile de riboflavină în timpul analizei; dacă acestea sunt mari atunci analiza se reia utilizând o cantitate mai mică de permanganat. XI.2.6. Dozarea vitaminei PP (niacina) Principiul metodei Metoda se bazează pe reacția de culoare a acidului nicotinic cu rodan bromură în prezența amidelor aromatice. Reactivi HCl 1 N; NaOH 1 N și 40 % alcool etilic 96 %; azotat de plumb; tampon fosfat cu
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
preparată în soluția mamă) în diferite cantități aduse la un volum de 5 ml și se adaugă reactivii indicați mai sus pentru soluția de analizat. În funcție de extincția probei se citește din curba etalon cantitatea de vitamină corespunzătoare. VII.2.7. Dozarea vitaminei C VI. 2.7.1. Metoda cu 2,6 diclorfenolindofenol Principiul metodei În prezența acidului ascorbic, 2,6 diclorfenolindofenolului se reduce trecând în leucoderivat. Reactivi 2,6 diclorfenolindofenol; soluție 0,01 N, preparată astfel: 0,2 g diclorfenolindofenol se
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
iar în alte cazuri, mai puține la număr, sunt contraindicate; - repartizarea tipurilor de exerciții se face în funcție de diagnosticul oftalmologic și în raport cu obiectivele corectiv‑compensatorii și recuperator‑formative stabilite pe baza diagnosticului psihopedagogic; - în orice activitate de educație vizuală este necesară dozarea efortului vizual prin creșterea gradată și rațională a complexității, duratei și dificultății exercițiilor; - antrenamentul vizual trebuie să aibă un caracter sistematic și continuu, orice achiziție și progres fiind consolidate prin noi exerciții care să îmbunătățească eficiența vederii; - activitatea de educație
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]