4,787 matches
-
dobândite. Codificarea simbolică a stimulilor modelatori este și mai eficientă decât repetiția în facilitarea retenției pe termen lung a comportamentului adecvat. În timpul expunerii la secvențe de stimuli, observatorii tind să codifice, să clasifice și să reorganizeze elementele în scheme mai familiare și mai ușor de reținut. Învățarea observațională implică două sisteme reprezentaționale - unul imaginar și unul verbal. După ce stimulii modelatori au fost codați în imagini sau cuvinte pentru reprezentarea memoriei, aceștia funcționează drept ghizi pentru refacerea și reproducerea răspunsurilor ulterioare. Formarea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
utilizat un vocabular adecvat conținutului în scrierile științifice, dar care reflectă, în Istoria ieroglifică, cultura personajelor; a reușit să ridice prin neologism nivelul redactării, dar a valorificat stilistic și întâlnirea împrumuturilor, respectiv a creațiilor lexicale cu elementul regional, popular sau familiar. A înnoit modalitățile de organizare formală a discursului; a reevaluat, inclusiv prin prelucrări specifice parodiei, anumite structuri de text. A inovat limbajul figurativ, depășind tiparele catacretice ale vremii prin autentică și neașteptată sensibilizare; a valorificat deopotrivă modelul stilistic occidental și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și pentru tentativa noastră de a amplasa Istoria ieroglifică a lui Cantemir într-un context cultural, mental, ideologic și istoric pertinent. Pe de o parte, observă cercetătorul, statistica arată că, în reprezentările plastice zoomorfe, ponderea cea mai mare revenea animalelor familiare acestui spațiu geografic: "Popor de agricultori și crescători de vite, trăind lângă tâmpla verde a codrilor un timp ce se măsura nu cu minutul și secunda, ci cu marile diviziuni ale anotimpurilor de care depindeau muncile specifice agriculturii și păstoritului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai nobilă, speciile existente în carte, este nevoit să recunoască faptul că de o atenție mai mare în descriere au parte animalele exotice, străine spațiului românesc. Nu și imaginarului autohton însă, chiar dacă ocurența lor este mai mică decât a celor familiare. Pomelnicul personajelor din Istoria ieroglifică demonstrează clar că cele mai multe dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia majoritatea personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răspândească odată cu titlul domnesc (Ioan Dimitrie Cantemir-Vodă) și certificatul de cărturărie semnat de un învățat cunoscut în lumea grecească, Ieremia Cacavelas, publicat în fruntea volumului"3. Prin urmare, lucrarea, care e una de morală creștină, este alcătuită după un model familiar cititorului român (și mai larg, est-european, căci ea este dublată de o versiune grecească) și se străduiește să respecte valorile consacrate în acest spațiu cultural dominat de gândirea religioasă. În pofida surselor sale îndrăznețe, eteroclite, necanonice, în pofida unei atitudini ludice care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mulți autori de albume comerciale, având în titlu sintagma "animale fabuloase": Nu este cazul nici să acordăm o importanță prea mare distincției care pare fundamentală între animalele reale și fabuloase: oamenii Evului Mediu nu făceau nici o diferență între animalele reale, familiare sau exotice și monștrii imaginari. Aceeași pasăre, acvila, poate fi reală sau poate deveni himerică atunci când e bicefală. După cum scria Sfântul Augustin, interpretul gândirii creștine pre-științifice, important pentru noi este să medităm la semnificația obiectelor, nu să le discutăm autenticitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl contemplă și unicornul despre care știe atâtea legende, care este întipărit în "enciclopedia" lumii sale, Marco Polo este mai dispus să creadă în cel din urmă. Omul medieval, obișnuit de bestiare și de reprezentările care abundă în spațiul său familiar, crede în existența acestor animale și tinde să considere că un animal necunoscut, în fața căruia se află, este o deformare a celui cunoscut, despre care nu are totuși nici o dovadă concretă că ar exista, dar care nu este descris doar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de animal, la "oglinda" în care-l transformă, individul poate aprofunda anumite trăiri, sentimente, își poate desluși anumite dileme, poate găsi soluții la care nu ar fi ajuns prin simpla sa capacitate analitică. Cum gândirea noțională, abstractă nu îi este familiară, un asemenea adjuvant devine indispensabil. Dincolo însă de această funcție de "instrument de cunoaștere", animalul ajunge să fie "rechiziționat" în primul rând de instituția Bisericii, care intuiește că, prin intermediul său, de fapt, prin intermediul interpretării pe care o acordă unui comportament pe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
să comită această eroare ce i-ar putea fi fatală. Pentru a-i convinge pe toți ceilalți de înțelepciunea rivalului său, ea folosește ca argument suprem forța povestirii. Vulpea stăpânește, prin urmare, și arta orientală a persuadării cu mijloacele poveștii, familiară și cititorului român prin intermediul unor cărți populare precum Povestea lui Sindipa filosoful ori Halima, iar lui Cantemir măcar prin Golestan și Kalila și Dimna. Cum acestea sunt singurele secvențe ale cărții în care Lupul acționează, nu strică să ne oprim
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
limite indexate la suprafața corporală (diametrul end-sistolic peste 25 mm/m2). - Evoluția anevrismului de aortă ascendentă a fost cel mai bine studiat la sindromul Marfan. Factorii predictivi cei mai puternici sunt diametrul rădăcinii aortei la nivelul sinusurilor și existența antecedentelor familiare de complicații (disecție de aortă sau deces subit). Când diametrul aortei a atins 6 cm incidența precoce de ruptură este 3,6%, disecție 3,7% și deces 10,8%. Creșterea în diametru a aortei duce la creșterea incidenței de ruptură
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
În perioada de doi trei ani cât am stat noi acolo s-au tot perindat, că aveau voie să stea doar câte un an maxim la o gazdă și după aceea schimbau gazdele. Asta ca să nu intre în relații prea familiare cu gazda. Dar să vă spun un aspect mai dureros: odată, după ce a plecat colonelul acesta, care m-a învățat să joc șah și care îmi era drag de acum, că îmi arăta o poză a băiatului său cu care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
contează că ființa supranaturală care îndeplinește dorințele este uneori un călător venit din ceruri și că se numește Mercur, zeul Fo, Sfântul Petru sau Sfântul Pavel, sau bunul Dumnezeu, că el este uneori un geniu binefăcător și recunoscător, un demon familiar, o diavoliță, spiritul lui Python, o Zână..."153: ceea ce contează sunt învățăturile trase din aceste povești. Prima, dată de Ovidiu este că: "Zeii au grijă de cei pioși și cei care-au cinstit trebuie să fie cinstiți". A împlini actul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
abordează, "vorbind de altceva, ca și cum m-aș fi aflat acolo de opt zile. Nu ne spuse nici măcar să ne așezăm" "[...] simțindu-mă de la început în largul meu, cutezai să împart sofaua cu el și mă așezai alături de dânsul. După tonul familiar pe care îl luă numaidecât, am înțeles că această îndrăzneală îi făcea plăcere și că-și spunea în sinea lui: Ăsta nu este din Neufchâtel"283. Așa începe o relație de ospitalitate bazată pe spontaneitate, pe simplitatea manierelor în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
exemplu de proxemică în care darul mirosului corporal este semn de împărtășire și de identificare cu persoana, cu grupul. Ospitalitatea ca semn de ne- agresivitate și de acceptare înlătură distanța, abolește semnul diferenței, mizează pe recunoașterea celuilalt drept un element familiar, de o stranietate îmblânzită. Imagine a unei incorporări, a trecerii de la exterior la interior, de la partea izolată la întreg. Despre acest corp la corp al ospitalității, Gustave Flaubert ne dă un bun exemplu în rescrierea pe care o face legendei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
maladiile nervoase care ating pe oamenii rătăciți de către pasiuni tulburi în forme paroxistice, în care este privilegiată viața claustrată, cu schelete sale în dulap, sau mai degrabă cu moartele sale în cavou, au grile de lectură bine stabilite de către o familiară intertextualitate. Exceptând faptul că un cavou este totodată o închisoare dar și o pivniță cu praf de pușcă! Cu o fină ironie, Landolfi ne lasă să reflectăm la cât de explozive sunt profunzimile întunecate și cât de mult cavoul este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
moment, bunătatea și dragostea proprii ospitalității generoase și a priori binevoitoare, pentru a examina, mai întâi, mica topologie a spațiului domestic, acest câmp de tensiuni descris frecvent cu precizie și unde sunt notate gesturile și pozițiile corpurilor în interacțiunile lor familiare. Astfel: "Fiind constrâns să stau în sala comună din cauza predispoziției la răceală, recent dobândite din pricina constituției mele, scriu în mijlocul gălăgiei unei partide [de cărți]. În fața mea, mama, la dreapta, la capătul mesei, tata. Adineauri am profitat de faptul că tata
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în minte imaginea muștelor care se zbat să se dezlipească de pe hârtia de muște încât sunt gata să-și smulgă labele". Zadarnic exercițiu de automutilare care nu permite nici o eliberare a încleioșatului. Poziția de oaspete face parte din aceste constelații familiare în care exiguitatea, intimitatea pervertită ar trebui totuși să incite la fugă. Aceasta devine sensibilă în virtualitatea sa, de către un ultim element al casei: scara. Scara este un instrument de o mobilitate paradoxală. Ea permite schimbarea de loc, dar progresia
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adaptare la o viață nouă în spațiile intens urbanizate. Dar aceste dificultăți sunt de ordin psihologic, fiindcă neliniștea trăită pe ambarcațiunea care îi duce pe nou sosiții în America se unește cu nostalgia țării de origine, după cum atestă amintirile, cântecele familiare sau obiectele fetiș din vechea patrie. Și mai mult încă, aceste amintiri se degradează și adesea devin semnul pierderii. Astfel Karl Rossmann află, de exemplu, că hanul Gâsca din Praga nu mai există. Această grijă, dispariția vechiului și nesiguranța privind
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
decât satul însuși, structurează și dau consistență acestei atmosfere de neîncredere. Ambiguitatea și ambivalența caracterizează relațiile oaspetelui cu indigenii și dificila și instabila relație care se instaurează între călători și ei. Acest sat necunoscut, în alteritatea sa stranie, trezește sentimente familiare. Dorința de ospitalitate dă naștere unei reverii de intimitate care totuși nu este acceptată fără mari reticențe. S-a subliniat adeseori calmul idilic al scenei care începe astfel: Într-o zi de vară, către seară, am ajuns într-un sat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ai auzit bine". Pentru că Gregor este un oaspete care în familia sa luase obiceiul de a închide întotdeauna ușa cu cheia "ca la hotel". Sentimentul de a scrie într-o limbă în care nu ești decât oaspete, nu o limbă familiară ci o limba care, deși primitoare nu poate decât să șteargă caracterul străin al celui care o folosește, permite să înțeleagă dubla mișcare care îl animă pe autor: pe de o parte, furia aceluia care abandonează totul pentru scris, care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
atestă rădăcini primitive care continuă să alimenteze, să hrănească, să fortifice sălbatica lor vitalitate. Dacă idișul exercită o asemenea fascinație (foarte condamnată de către tată) este și pentru că el este o paradigmă a unei unheimlich lingvistic, a unei stranietăți de limbă familiară și străină totodată. Printre limbile străine, franceza este frecvent evocată de către Kafka, cu suflul ei "scurt din cauza supapelor sale care se succed rapid" (Jurnal, 12 noiembrie 1911) ceea ce îi dă o calitate de rezistență admirabilă. Dar ceea ce-l interesează mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
construcției sociale. Dimpotrivă - doar încrederea în capacitatea aranjamentelor politice de a genera o ordine a libertății și a decenței. Liberalism și conservatorism Ceea ce ia frapat pe contemporani, la nivelul educației intelectuale junimiste, este preeminența unor surse și modele prea puțin familiare epocii. Germania și Anglia păreau să domine ca repere culturale, în vreme ce Franța propunea, odată cu junimiștii, un tip de abordare mai degrabă „reacționară“. Este suficient să evocăm lecturile din Tocqueville, din L’ancien régim et la révolution, spre a înțelege distanța
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și complotul, liberalconser vatorii op tează, în mod lipsit de ambiguitate, pentru moderație și parla mentarism cenzitar. Prudența este corolarul unei rezerve față de etica improvizației instituționale. Adu nările populare, agitările instigate iacobin, îndemnurile la întronarea egalității sociale au un aer familiar, care explică delimitarea junimistă de la 1870.<ref id=”1”>A se vedea Ioan C. Filitti, „Un liberal clasic, Barbu Catargiu“, în Pagini din istoria României moderne, București, 1935.</ref> Opțiunile junimiste se cer redate contextului românesc marcat de o demonizare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
supușilor drumul de urmat. După cum votul universal nu va însemna prezența care eliberează un întreg corp politic. Viziunea lui P.P. Carp rezumă o direcție de evoluție intelectuală care debutează odată cu 1863- 1864. Elogiul acestei înțelepciuni a prudenței propune o imagine familiară celor care se revendică din trunchiul conservator. Pașii modești sunt instrumentul de care se servește reformatorul vizionar. Evoluția este alternativa la imprudența umanitară a radicalismului politic. Știu că aceste măsuri nu sunt bătătoare la ochi, știu că ele nu fac
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
a narativismului nu s-a bucurat de auspicii favorabile și nici nu a fost tolerată în discursul istoriei „științifice”, așa cum a fost, bunăoară, tolerată dezbaterea pe marginea postmodernismului în literatura anilor ’80. Cu toate că aceste concepte și tendințe sunt mai curând familiare lumii academice occidentale în timpul anilor ’80, reflexe ale acestora au lovit și istoria. Nu trebuie să exagerăm când ne imaginăm că hermeneutica și narativismul au încercat să penetreze și lumea istoricilor români; aceștia au rămas profund conservatori în profesiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]