4,972 matches
-
sunt de orz, nu ca ale voastre! Nu-ți place, nu mânca! Eu, am luat chiroșca în mână și-am fugit cu ea acasă. Nu m-am oprit până-n bucătărie. Ai mei, tocmai serveau prânzul. Am pus chiroșca pe o farfurie de pe masă și le-am zis: Mâncați o chiroșcă de orz, cu crănțăneală! M-au privit nedumeriți și m-au întrebat de unde am luat-o. Le-am spus toată povestea și s-au arătat c-au înțeles-o. N-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de seara până dimineața (să facă mult suc). A doua zi puneam vasul la foc și când gemul era pe jumătate fiert, adăugam lămâia (cubulețe). Mama urmărea gemul până se lega. Încerca mereu cu o lingură de lemn pe o farfurie, punând câteva picături. Dacă se închega (se făcea bob), atunci gemul era gata. (Între timp se spuma mereu și eu aveam grijă, să mă îndulcesc, frigându-mi limba, care se albăstrea și ea). Mai pregăteam gem de vișine, de căpșune
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noroc, se opreau la crâșma lui Grecu, la rachiu, pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la rachiu, pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea oale (vase) farfurii sparte, tacâmuri vechi și ruginite, tigăi. Striga pe ulițe de răsuna satul: Hai, la oale! Oale sparte. Hai la fandele. tigăi vechi, ceainice, tacâmuri Nu mai stați pe gânduri! Oale! Oale! Gospodinele ieșeau în uliță și nu-și dădeau rândul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se trezi, lumina mohorâtă a zilei pătrundea prin fereastra murdară acoperind Întreaga Încăpere ca un văl cenușiu. Era frig. Constată cu spaimă că i se aduseseră apă proaspătă, fructe noi. O bucată de pâine mirosind Îmbietor o ademenea de pe o farfurie de argint. Prin urmare, cineva intrase În temnița ei În timp ce dormea. Așadar, erau tot timpul cu ochii pe ea. Groaza ei creștea și odată cu ea slăbiciunea, osteneala, foamea. Odaia Începu să se Învârtă În jurul ei, la Început mai Încet, apoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
patriotică, trebuia să săpăm niște canale aductoare de apă. În stânga, spre Ceahlău, cerul negru parcă se unea cu pământul - semn rău, de ploaie. La răsărit și-nspre sud, se arăta cerul cu norii albi- cenușii amestecați. Numai deasupra mea, ca o farfurie întinsă, cer albastru. Am noroc, îmi ziceam. Totuși norii se deplasau, la sensul giratoriu cerul devenise negru. Pelerina de ploaie, nelipsită în bagajul bicicletei, m-ar fi adăpostit doar când stăteam pe loc. Dacă cedam influenței impuse de vreme, la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care era foarte aproape de noi și dispunea de o asemenea unitate spitalicească. Angajarea mamei la acest spital a fost pentru noi o adevărată binefacere. În "gospodăria" noastră nu dispuneam decât de un cuțit de bucătărie. Atât. Nu tu linguri, furculițe, farfurii și toate cele necesare în care să pregătești mâncare și să o servești în mod civilizat. Nimic. Puținul pe care-l mai aveam rămăsese în comuna Gelu, în dimineața deportării noastre. Se spune că președintele Americii este omul numărul unu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spus, suntem hrăniți cu spirit savurând... dulciuri! Nu găsiți că se împletesc perfect utilul cu... plăcutul? Pământean fiind, prima mea observație a fost pe măsură: la acest Revelion au fost atât de multe dulciuri, încât mi-au mai rămas în farfurie și le-am regretat când m-am trezit dimineață și am constatat că gospodarii brașoveni făcuseră curat în timpul celor câtorva prime ore de somn din 2004... Revelionul Spiritelor. Gândind la soția mea. Doresc să relatez câte ceva despre puja. Dar și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se apropie de bar și să sară peste tejghea, se trezesc că vin spre ei tot felul. Cristi și Pribeagu încep să arunce ca nebunii spre inamici cu ce le vine la mână, cu pahare, halbe goale, cu sticle, cu farfurii. Zeci de obiecte se duc și se sparg în toate direcțiile, forțându-i pe bătăuși să întoarcă mesele și să se ascundă un timp după ele. — Hai, cât o să aruncați, nebunilor ? A ? Că se termină marfa. Nu vă prindem până la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe parchet, înspre mijlocul barului. O bubuitură mare și o flacără imensă se împrăștie în toate direcțiile, purtând cu ea cioburi foarte ascuțite, care le dau mari bătăi de cap celorlalți. Doi o și iau la sănătoasa pe ușă, printre farfuriile și sticlele goale pe care continuă să le arunce de zor Cristi și Pribeagu. Fumul rămas creează un haos total. Acum e momentul, le șoptește Fernic amicilor săi. Sărim toți peste bar și intrăm prin ei, dacă se ridică de sub
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
goală și stătea să cadă. Fusese devastată, nu mai avea nici măcar tocurile ușilor sau ferestrelor, tot lemnul fusese luat de trupele nemțești, bulgărești și turcești pentru foc, atunci când au ocupat orașul, înainte de Crăciunul lui 1916. Toate obiectele luate, nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dedicau cele mai multe ceasuri muncii și repetițiilor și învățării continue. Își trăiau pasiunile cu o intensitate nemaiîntâlnită, petreceau fără măsură, iubeau aventurile și amorul sălbatic, iar pe orice ban puneau mâna, îl și cheltuiau pe prieteni și amici, umplându- le paharele, farfuriile, lăsând mereu ospătarilor cu mult peste nota de plată, pentru a-i ajuta să-și schimbe mai repede slujba. Erau întotdeauna alături de cei mai săraci, ajutându-i, îndrumându-i, mai ales pe cei tineri, pe studenți sau pe artiștii debutanți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mea - singurul care a răzbit prin aburul acela - a fost când Sarah l-a adus pe Terby, deși nu-mi amintesc unde eram în clipa aceea. Prăbușit pe fotoliu în fața televizorului? Sau în timpul cinei, lăsându-mi mintea să rătăcească dincolo de farfuria punctată neregulat de dovlecei și ciuperci, încercând să zâmbesc și să par interesat de importanța clipei prezente și de schimbul de informații de deasupra mesei? (Am încercat chiar să par detașat, fredonând absent, dar asta era chiar mai agasant și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sacrificate, așa încât vor exista unele nemulțumiri, câteva plângeri minore, dar toată lumea era flexibilă. Ritmul se înteți și Robby o lăsă pe Marta să-i reînnoade cravata, iar Jayne, cu mâna pe coapsă, o îndemnă pe Sarah să mănânce dintr-o farfurie ornată cu felii de pară. O nouă zi era pe cale de a începe și nu se admiteau nici un fel de abțineri. Vroiam să fiu binevenit în bucătărie. Vroiam să fac parte din familie și vroiam ca vocea mea să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o lasagna vegetariană și ni s-a alăturat la masă și pentru că nu mâncasem nimic toată ziua am avut o poftă de lup. Conversația a fost reconfortantă, iar Marta a știut cum s-o dirijeze și tocmai atunci când se strângeau farfuriile Jayne a sunat din Toronto. A vorbit cu Sarah („Mami, tăticul lui Caitlin a divorțat“) și cu Robby („Totul e în regulă“) și cu Marta, iar după ce copiii au ieșit din bucătărie am luat receptorul și i-am relatat discuția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimic, iar dacă sunt într-o bună dispoziție, te pot sfătui chiar ce și cum să mănânci. Timorați și neîndemânatici arată doar cei care n-au prea „ieșit” în lume: mișcări stângace, care produc uneori câte un accident penibil (o farfurie sau un pahar făcute țăndări). „Esticii” se deconspiră și prin faptul că mănâncă multă pâine. Corinne Desarzens, scriitoarea din Elveția, îmi spune că felul acesta de a te alimenta denotă, după opinia ei, o anume vitalitate a esticilor, care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce-și intră imediat în atribuții, copleșindu-ne cu o pletoră de amănunte despre casa în care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior - destul de sobru, auster, mobilier de țară. Fotografii de familie, gravuri, bibelouri, farfurii pictate, împletituri de trestii aduse de Mauriac în urma unei călătorii în munții Pirinei. În centrul sufrageriei se află o masă rotundă și câteva scaune, la care familia lua prânzul și cina. Un rit imuabil fixa locul fiecărui membru al familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin, desert. Încăperea de dedesubt e complet full. Tot aici cântă și un jazz bandul. Așadar, o croazieră de plăcere. Până la urmă, ca să anticipez, s-a dovedit o călătorie pe cinste. Îți încărcai farfuria cu mâncare și urcai sus pe punte, în bătaia vântului, unde e mai plăcut - poți admira malurile îndepărtate ale râului - dar și mai frig. Chiar destul de frig. Noroc că ne-am echipat bine la hotel. O vreme ca de toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
clasă mijlocie înstărită. Masa de nuntă avea loc într-un restaurant amenajat astfel încât să amintească de Cehoslovacia anilor 1960: nu lipseau decât portretele tovarășilor conducători de pe pereți și cravatele roșii la gâtul micilor pionieri fruntași. Vin prost, autoservire, neoane prăfuite, farfurii de plastic și fructe de livadă ca desert. Cântece fals mobilizatoare reluate în cor de toată lumea. Nu tu cravată, nu tu tocuri înalte. O bună-dispoziție generală naivă, contagioasă, cam cum vor fi fost odinioară sărbătorile într-un colhoz. Dacă s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sine însuși și cu trăirile-i împărtășite. Mie unuia nu mi s-a arătat nimic. O mică livadă cu bananieri la Genesareth, o biserică ultramodernă (1982) la Tabgha, locul înmulțirii pâinilor, și o alta, tot ultimul răcnet, în formă de farfurie zburătoare, acoperind la Capernaum (un simplu șantier arheologic) câteva bucăți de zid numite convențional casa sfântului Petru, iar alături, resturile unui templu roman ridicat pe temelii de bazalt negru. Știu că omul din barca de la Genesareth a stat multă vreme
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus, ca și cum i-ar fi frică să nu cază, după cum s-ar și cuveni, în patru labe. Calicul, după ce s-a șters pe bot și a băut un cofăel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mergem, și doctorul dă desnădăjduit din cap: Mi se pare că ne depărtăm!" Eliseu ne prevestește ploae, iar Nicolau tace cu îndărătnicire. Însfârșit, ajunși după necazuri multe, la popotă toată lumea mânâncă cum poate. Fiecare ofițer a împrumutat de la gazdă două farfurii, furculiță și cuțit, și așa înarmați, mânâncă cu poftă o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la masă, cu tot arestul. Căpitanul observase; se aplecase puțin pe după spatele vecinilor și privise la ofițer. Apoi, liniștit, își scosese supă și se pusese să soarbă. O lingură, două, trei... Era în fața mea. Deodată se lasă cu pieptul pe farfurie. Am crezut că vrea să ție farfuria ce s-a răsturnat. Apoi bag de seamă că partea de jos i-a căzut și ochii se rostogolesc în orbite peste cap. Cineva dă un strigăt. Ofițerii de aproape se reped, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se aplecase puțin pe după spatele vecinilor și privise la ofițer. Apoi, liniștit, își scosese supă și se pusese să soarbă. O lingură, două, trei... Era în fața mea. Deodată se lasă cu pieptul pe farfurie. Am crezut că vrea să ție farfuria ce s-a răsturnat. Apoi bag de seamă că partea de jos i-a căzut și ochii se rostogolesc în orbite peste cap. Cineva dă un strigăt. Ofițerii de aproape se reped, îl cuprind, îl deschee la tunică, îl bat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pensie... În încremenirea tuturora stam și priveam și eu cu sufletul tulburat nu de moartea omului ci de clipa când omul trece la întunerec. Gândul, clipa, acestea sunt durerile cele mari. Căpitanul murise într-o clipă, chiar când căzuse deasupra farfuriei. Murise de inimă. Cum stam și priveam, bag de seamă, prin întunerec că un sublocotenent, tânăr, îndărătul meu, răsuflă greu; apoi încet încet răsuflarea i se întărea, până ce simții tremurând, domol, suspinul unui plâns înnăbușit, stăpânit. L-au dus învălit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]