4,546 matches
-
din preajmă (pe stradă, în autobuze, în magazine, la cozi, în fine, peste tot), încât nu-ți trebuie decât o ureche imensă și un suflet pe măsură pentru a le cuprinde. Și un ochi atoatevăzător pentru a înregistra, cu toate fascinantele ei lumini, această viață despre care mă tot prefac a scrie.” L. formulează aici o artă poetică neostentativă, și de aceea mai convingătoare decât orice manifest gălăgios. Imaginea urechii imense și a ochiului atoatevăzător fixează obiectivul comportamentist al prozei sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
pas fără ordinul expres al șefului conservatorilor-democrați". Concomitent, Caragiale reia în ziarul conservator ieșean Opinia un mai vechi articol dedicat lui Take Ionescu "în momentul de față cînd întreaga suflare românească, cînd întreaga intelectualitate a țării are privirile ațintite asupra fascinantei și superioarei personalități a lui Take Ionescu", gest considerat de un confrate gazetar un "mezelic la banchetul cu care, neapărat, constituirea noului partid conservator-democrat va fi sărbătorită", pentru a adăuga în continuare: "Mai întîi să-mi fie permis a mă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și elementele de profunzime, dincolo de aparente. Semnificația teoretică și valoarea aplicativa a lucrării constă în faptul că studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării unui personaj fascinant al modernității care este Pariziana. Unghiul nou din care a fost abordată femeia pariziana a permis descifrarea ei complexă ca fenomen de cultură și literatura din perspectiva estetică și interdisciplinara. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
belles épaules, si connues du tout-Paris officiel, et qui étaient leș fermes colonnes de l'empire" [Zola, La Сurée, p.242]. Interpretată mitico-simbolic, Pariziana este o constelație de imagini generate de câteva scheme și prototipuri care converg într-o imagine fascinantă a femeii moderne 48. Pariziana preia trăsăturile mai multor mituri consacrate: ale Evei biblice, ale lui Narcis, ale lui Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
transformă în mit, fără a înceta să fie reală [Flaubert, Correspondance, VIII, p.388]; într-adevăr, Zola a oferit sistematic două imagini ireconciliabile ale eroinei sale: ba față ușuratica, personaj construit pornind de la povestirea curtezanei lui Dumas-fiul, ba Venus, incarnare fascinantă și înspăimântătoare a forțelor sexualității. Mitul are o dinamică proprie cu legități specifice, denumite diferit: situații, scenarii, raporturi, relații invariabile, teme posibile etc.61. Vom face apel la câteva din cele mai reprezentative. Raymond Trousson precizează că secolul al XIX
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Unul din aceste personaje "excepționale" este femeia pariziana. Acest personaj este un factor de continuitate, dar totodată și de inovație în român. Eroul masculin, care domină scenă românului francez al secolului al XIX-lea, este contrabalansat de un personaj la fel de fascinant și ambițios, care este femeia modernă. La moartea lui Jules Goncourt în 1870, Edmond Goncourt anunță o transformare decisivă în programul său prin îndepărtarea de metodă documentarii precise. Această sarcină, prea îndrăzneață pentru descrierea "creaturilor simple" apropiate de natură, devine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
I, p.288, subl.n.]. Descoperim un personaj unic și profund diferit de semenii săi. Mai mult decât atât, Pariziana se deosebește de ea însăși, multiplă și schimbătoare. Suntem în prezența unui personaj modern în toată complexitatea să descumpănitoare și fascinantă. Astfel apare acest personaj complex al femeii pariziene, seducătoare și inaccesibila, elegantă și boema, intelectuală și spirituală, care, prin personalitatea să puternică, are un impact direct asupra destinelor personajelor și intrigii românești. 1.2.3. Pariziana în viziunea romancierilor francezi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Babylone et de la Rome impériale". Până și retrasă într-o mănăstire, ducesa de Langeais rămâne Pariziana în toate pornirile 138. Michel Butor delimitează la Balzac, pe de o parte, femei stabilizatoare, virtuoase și măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al criminalelor. Și la Flaubert vom găsi, în tradiția lui Balzac, un studiu al moravurilor provinciale Madame Bovary și un studiu al moravurilor pariziene L'Éducation sentimentale. În ambele române
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
destul de repede. Vasile Alecsandri însuși ne explică de ce: la reconcilierea dintre „francezi” și „nemți” au contribuit „timpul, relațiile sociale din zi în zi mai strânse, comunitatea de aspirări către același viitor” (apud D. Ivănescu, op. cit., p. 26). Pornind de la această fascinantă poveste, se poate scrie chiar o istorie a României, ritmată și structurată de alternanța dintre „duel” (în sens larg) și reconciliere. Cu alte cuvinte, o istorie a războaielor noastre culturale. 6. Vezi Sorin Adam Matei, Boierii minții. Intelectualii români între
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și meditației religioase) mai degrabă decât o modalitate sterilă și autoreferențială de a-ți petrece vremea (precum șahul). Dincolo de acest miez misterios, întreaga narațiune este de o limpezime perfectă (cel puțin pentru cititorii cultivați). Cartea este o reflecție, complicată de fascinantele aluzii ale unui roman à clef (unele personaje sunt inspirate de Thomas Mann, Nietzsche, Jakob Burkhardt), asupra culturii și puterii, istoriei și „boicotării” sale, intelectualilor și răspunderii lor sociale. Într-un mod destul de curios, deși a fost scrisă și publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
valorică supremă a gândirii asupra politicului, Leo Strauss, creatorul școlii de la Chicago în filozofia politică, a dialogat de-a lungul întregii sale vieți, deși nu fără momente de criză și ruptură, cu autori care par astăzi nemiscibili: Carl Schmitt (un fascinant adversar consecvent al liberalismului), Alexandre Kojève (un posthegelian care încerca depășirea clivajelor doctrinare prin decretarea intrării în postistorie), Raymond Aron (ultimul mare liberal francez). Iar exemplele pot continua, conturând o lecție importantă, dincolo de adagiul clasic coincidentia oppositorum: când dialogul încetează
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe direcții diferite de marxism și de weberianism, precum și pentru încercarea (e drept, eșuată și nu lipsită de ambiguitate ideologico-etică) de a depăși dihotomia Stânga/Dreapta. Prin Raymond Aron, prietenia polemică dintre Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespondențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s-a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost legat toată viața de cel mai important grup de filozofi politici din Franța, discipoli ai lui Aron, adunați în jurul revistei Commentaire (și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de stânga (dintre care unii, în America, uzurpând într-o manieră simbolic fascinantă numele inamicului, se autointitulează liberals) au confundat adesea analizele lucide ale crizelor cu opțiunile de dreapta. Așa i s-a întâmplat și lui Tönnies, care vorbea prudent despre societatea viitorului, indiscutabil mai eficientă economic decât cele precedente, dar nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
societale”; excepțiile acestui curent s-au pierdut pe drum, rămânând izolate în pliurile și petele albe ale geografiei discontinue a modernizării care definește America - imensul spațiu nord-american, cu mari teritorii slab populate până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante experimente utopice: moderne, antimoderne și postmoderne 18. Cum spuneam, nu toate aceste experimente comunitare au fost sau sunt pozitive. Dintre cele mai curând pozitive, unele au eșuat relativ repede, dispărând în prăpastia dintre idealismul lor himeric și agresta lume reală
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de ideea că nu poate exista o utopie liberală, deoarece aceasta ar încălca autonomia individuală și (așa cum demonstra Popper într-un text faimos) ar produce inevitabil violență. Chestiunea atașamentului dogmatic la un corp de doctrină ridică niște semne de întrebare fascinante, la care ar trebui să se reflecteze mai mult și în România. Cum se produce metanoia, conversiunea la o doctrină ce pare să ofere aderenților o clavis universalis, în timp ce scepticilor le apare ca un sistem închis? Care sunt circumstanțele, motivațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
americană (cum e Colegiul Smolnâi de la Sankt Petersburg, finanțat de Fundația Soros și patronat de Bard College - la rândul său puternic subvenționat de George Soros, deși funcționează în apropiere de New York). Discuția despre un curriculum de bază (core curriculum) e fascinantă. În Europa, un echivalent relativ este facultatea de studium fundamentale, un „trunchi comun” de discipline socio-umane prin care trec toți studenții universității private Witten/Herdecke, de orientare antropozofică (programul, numit familiar stufu, a fost proiectat de umaniști mainstream ca Jörn
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să fie jucat de suferință și oroarea față de atrocitate. Din păcate, s-ar părea că a mai fost „nevoie” de un război mondial pentru declanșarea acestui proces. 10. Povestea Congresului este fascinantă și complexă, nu poate fi decât schițată aici. Cititorul interesat are acum la îndemână o întreagă bibliotecă. Dintre lucrările consultate de mine, recomand: Peter Coleman, The Liberal Conspiracy. The Congress for Cultural Freedom and the Struggle for the Mind of
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Regizorul pricepe că e nevoie de o undă purtătoare sentimentalistă pentru a face ca mesajul propagandistic să ajungă la spectatori. Doi flăcăi vânjoși, Ion și Ilie, iubesc aceeași fată, frumoasa Ileana. Ea îl iubește pe Ion, care, interpretat de un fascinant George Vraca tânăr, se numește, semnificativ, Străjeru, în vreme ce pe Ilie ( Niculescu-Brună) îl cheamă doar Păduraru. Respins de Ileana, Ilie sare la bătaie, dar e biruit de Ion. Sunt mobilizați pe front în același regiment. În vreme ce Ion își face datoria cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Cu Alarmă în munți, realismul nesocialist mai face un pas în terenul advers. Există în el, după părerea mea, un prim cadru de film european, după ani de imagini băștinaș-agitatorice. Fory Etterle, mascul malefic dominator, o înșfacă de păr pe fascinanta Dana Comnea și îi dă capul pe spate, șuierându-i ce-o așteaptă dacă îl trădează. Este imaginea complexă a doi oameni vii, a două personaje adevărate, nu încarnări de scheme propagandistice. Nufărul roșu, Pe răspunderea mea (1956) sau Să
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
loc, Închide totuși fereastra sau Fără maladii albastre au ca fundal mediul spitalului: e o lume închisă, strict delimitată, cu regulile și principiile ei. Macabrul, atemporalul, iluzia, jocul dintre vis și coșmar fac din acest spațiu un teritoriu instabil și fascinant. Instantaneele din viața cotidiană sunt distorsionate, captate și apoi oferite într-un mod similar cu „instantaneele” care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu au în general un nume, sunt doar măști, himere care închid mici universuri, după legi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
în fiecare dintre noi, creativitatea poate fi învățată și dezvoltată. Aceasta nu se poate realiza însă dacă sistemul pedagogic dominant este unul care accentuează conformismul și reproducerea servila a informațiilor transmise de educator. Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodată știință, este încă insuficient delimitat și definit. Aceasta se explică prin complexitatea procesului creativ, ca și prin diversitatea domeniilor în care se realizează creația. În învățământul conformist au existat câteva mituri de care pedagogii
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Gabriela Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_894]
-
inspiră teamă în acești ani, în care se împletesc conservatorismul cu reformismul: o societate care, global, există într-o relație de familiaritate negociată cu reprezentanții serviciilor de informații, de care se și tem în același timp. Forța lucrurilor nespuse e fascinantă. Societatea nu-și ascunde o teamă care e reală, dar, în același timp, se arată îngăduitoare cu cei care optează pentru o carieră asigurată și unele privilegii, angajându-se în serviciile de informații. Se pune întrebarea dacă acest discurs despre
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
conturează imaginea evreului în societatea românească, de-a lungul timpului... Tabuurile încep să cadă. Eliberare și epurare Timpurile se schimbă. Amintim un simplu fapt: între 1990 și iunie 1997, Virgil Măgureanu conduce Serviciul Român de Informații și dă un interviu fascinant prin abilitate și prudență unei prestigioase reviste franceze de politică externă. În 2006, doar zece ani mai tîrziu, așa cum procedase Emil Constantinescu în 1997, președintele Băsescu, la rândul său, îi destituie pe cei doi directori ai Serviciilor de Informații, intern
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Politică, transformată brusc în editura privată Humanitas. Frontul Salvator devine astfel dispensatorul de abundență alimentară și de bani, dar și de bunuri simbolice libertatea de a călători peste hotare, libertatea cuvântului sau a credinței, dar și libertatea, mai modestă, dar fascinantă, de a avea un televizor în culori care emite 24 de ore din 24, difuzând seriale lacrimogene, lambade și rock "la liber"... Toate astea sunt patronate de figura încărcată de valoare simbolică a Părintelui zâmbitor Iliescu și, cel puțin deocamdată
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
rasa sau originea familiei încep să scadă în importanță. Dar toate acestea nu înseamnă că industrializarea este capătul drumului. Astăzi câteva din țările cel mai dezvoltate sunt considerate ca societăți postindustriale. În capitolul 12 vom discuta mai mult despre posibilitățile fascinante ale acestui nou pattern al subzistenței care aduce o structură socială și mai complexă. 4.6.2. Societățile preindustriale versus societățile industriale Cea mai dramatică schimbare în evoluția societății este între cele patru societăți preindustriale și societatea industrială așa cum putem
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]