9,472 matches
-
și Bloom este nu numai iluzorie, ci și ipocrită. Viziunea lui Derrida are în centru ideea de construire a textului - ceea ce înseamnă că orice structură, coerență, raționalitate sau semnificații sunt „construcții” mai mult sau mai puțin retorice care evocă întotdeauna ficțiuni. Or, creațiile curriculare ale lui Tyler, Schwab și Bloom se bazează pe distincții categoriale, includ un anumit conținut ideologic (pe care îl repudiază declarativ), avansează structuri neliniare (pe ce le prezintă ca „liniare”); în plus, cele trei creații curriculare promovează
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale postmoderniștilor 230: I. Consideră ideile, conceptele și obiectele ca texte 231. Sensurile textuale sunt deschise interpretării! II. Abordează aceste texte prin opoziții binare. Cele mai uzuale opoziții sunt: bun/rău; progres/tradiție; știință/mit; dragoste/ură; bărbat/femeie; adevăr/ficțiune! III. „Deconstruiește” textul arătând de ce aceste opoziții nu sunt în mod necesar adevărate! IV. Identifică textele care nu există, grupurile ce nu sunt reprezentate și omisiunile care pot sau nu pot fi judecate și consideră-le ca fiind foarte importante
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cotidianul comunisttc "Cotidianul comunist" Aurora Liiceanutc "Aurora Liiceanu" „L’expérience est presque toujours une parodie de l’idée.” (Goethe) Ori de câte ori o amintire, o experiență personală sau colectivă este scrisă, trecută în text, ea devine atât un document, cât și o ficțiune. Fascinați de bogăția destinelor individuale și în același timp incapabili de a stăpâni singularitatea ireductibilă a vieții unui individ, istoricii au abordat recent problema biografică în maniere diferite, optând pentru analiza stilului propriu al unei epoci, lăsându-le altora acea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
iubit. Unii chiar au intrat în jocul magic al mistificării, simptomatic pentru comportamentul lor: fecioare exaltate, trubaduri pletoși, barzi cu chitară, vrăjiți irecuperabil de urgența exprimării de sine. În acest fel, ordinea lucrurilor ce se petreceau în spațiul public, o ficțiune secretată de ierarhi, avea o existență paralelă celei în care oamenii își trăiau cotidienitatea. Conștientizarea acută a acestui fapt mi s-a produs la o serbare a șoimilor patriei la care picasem din senin, venind să-mi iau copilul de la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din Urziceni era instalația pentru folosirea apei reziduale menajere în vederea extragerii alcoolului metilic și a producerii energiei electrice, iar cel mai cutezător proiect tehnic de perspectivă la Oltenița și Buftea(!) erau sistemele de transformare a valurilor în energie electrică, mecanică. Ficțiunea se referea la întreaga societate, dar avea un limbaj specializat, de lemn, pentru fiecare sector al vieții și al vârstelor. Pentru copii, existau generice speciale, întreceri, lansări, inițiative și, mai ales, chemări. Pionierii se „chemau” între ei continuu, lăsând impresia
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
între ceea ce se auzea în mass-media (se vorbea de o societate multilateral dezvoltată) și ceea ce trăiam noi. Nu-mi puteam explica această contradicție în termeni. Minciuna era evidentă. Ceea ce trăiam noi era real și usturător. Ceea ce ni se spunea era ficțiune... La un moment dat nu mai aveam speranță. Treptat, treptat, începi să te obișnuiești cu această stare de nesiguranță. Revolta era prezentă, iar în subconștient mă gândeam la ziua când lucrurile aveau să se schimbe. Mă simțeam umilită”. 8. Amintirile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
multe ori, rezultatele colaborării erau lipsite de interes operativ. O altă metodă de recrutare, la fel de frecventă și la fel de veroasă, era „legendarea”. „Candidatul” sau potențialul colaborator, câtuși de puțin prevenit asupra condiției sale, era contactat sub un pretext bine ales, o ficțiune adaptată victimei, personajul său principal. Evident, se preferau poveștile cu substrat patriotic: spionajul, sabotajul economic sau industrial, atacurile străine de orice fel, dar în lipsa lor funcționau la fel de bine și teme personale, bine documentate. Totul era să se ajungă la semnarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de pe urma unui astfel de colaborator e unul pur statistic. Nu așa stau lucrurile cu sursa care, după „Angajament”, semnează și note informative. Turnătorul tipic, demonizat deopotrivă de discursul politic și de folclorul civic, nu e deloc un personaj inventat, o ficțiune a imaginarului postrevoluționar. De cele mai multe ori, e un tip „cumsecade”, obedient față de autorități, pe care nu le suspectează niciodată și față de care-și ține promisiunile cu sentimentul datoriei împlinite. Nu are scrupule când își toarnă rudele, prietenii sau colegii pentru că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale ale lui Lucian Pintilie sunt un model. În ultimă instanță, cartea este o pledoarie contra izolării confortabile a artistului, dincolo de furtunile istoriei. Memorialul deportărilor în Bărăgan din anii ’50 - Rusalii ’51. Fragmente din
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
11; Gheorghe Perian, Un roman despre arșiță și moarte, VTRA, 1997, 11; Ruxandra Cesereanu, „Între hanger și sofa”, ST, 1998, 11-12; Nicolae Breban, Cămila lui Nietzsche, CNT, 1999, 15; Mircea Cau, Între anonimat și identitate, CC, 1999, 6-7; Florentina Costache, Ficțiuni, RL, 1999, 32; Monica Spiridon, Mic tratat de patologie zonală, R, 1999, 7-8; Ștefana Totorcea, Critica și condeiul autorului de ficțiune, RL, 1999, 34; Dicț. analitic, II, 247-249; Doina Curticăpeanu, Criticul între narghilea și laptop, F, 2000, 4; Dimisianu, Lumea
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Nicolae Breban, Cămila lui Nietzsche, CNT, 1999, 15; Mircea Cau, Între anonimat și identitate, CC, 1999, 6-7; Florentina Costache, Ficțiuni, RL, 1999, 32; Monica Spiridon, Mic tratat de patologie zonală, R, 1999, 7-8; Ștefana Totorcea, Critica și condeiul autorului de ficțiune, RL, 1999, 34; Dicț. analitic, II, 247-249; Doina Curticăpeanu, Criticul între narghilea și laptop, F, 2000, 4; Dimisianu, Lumea, 393-401; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I, Pitești, 2000, 50-51, 56-60, II, Pitești, 2003, 49-53, passim; Tudorel Urian, Proza
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
apreciat ca un roman de observație în filieră ardeleană. În realitate, această tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză explicit orice legătură între propria experiență empirică și lumea ficțiunilor sale. Deoarece nu a cunoscut grozăviile războiului, el nu descrie evenimentele retrospectiv, ci mai degrabă încearcă să sugereze criza în care faptele aruncaseră oamenii. Din postura de outsider, Avram, protagonistul, student la istorie, rănit pe front și revenit în satul
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie, pref. edit., Craiova, 1980 (în colaborare cu Alexandru Surdu); Pius Servien, Introducere la un mod de a fi, introd. edit., Craiova, 1987. Repere bibliografice: Alexandru George, Necesitatea disocierii, LCF, 1995, 27; Geo Vasile, Viața și ficțiunile lui Mircea Eliade într-o interpretare inedită, LCF, 1998, 29; Liviu Grăsoiu, Primele exegeze, CL, 2003, 5. A.Ml.
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în maniera narativă, dar, pe ansamblu, persistă etalarea informului, pentru că se acționează și se vorbește în neștire. Secvențele realității
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
pot fi inventariate atât texte stabilizate la nivelul realismului mărunt, cât și texte fantastice sau absurde. Nu sunt disprețuite micile experimente vizând convențiile narative. O referință ar putea fi proza scurtă americană de tip Hemingway, măcar prin ceea ce privește demotivarea ficțiunilor, inserarea lor într-un dispozitiv lipsit de background, „explicații”, „poantă” sau finalitate explicită. De aici, sentimentul de absurd care resemantizează chiar datele prin nimic absurde de realism nedilematic. Nesimțitul (1997) a atras mai acut atenția criticii asupra calităților de prozator
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
cei mai importanți critici români de după război. Penetrante, în schimb, sunt capitolele despre Marin Preda, Eugen Jebeleanu, Nicolae Breban, Al. Ivasiuc, Dumitru Radu Popescu. După exemplul lui G. Ibrăileanu, E. Lovinescu și G. Călinescu, P. a făcut și literatură de ficțiune. Cearta (1969) este un roman despre psihologia cuplului, văzută în sensul lui André Gide. Bărbatul caută în dragoste unicitatea, absolutul, femeia se mulțumește cu relativul și varietatea. Femeia nu are caracter, ci numai temperament. E, așadar, o incompatibilitate funciară la
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
-șef al cotidianului „Adevărul”, devine unul dintre cei mai importanți gazetari din România. Este, de asemenea, redactor-șef al săptămânalului „Adevărul literar și artistic”. Debutează în 1984 la revista „Echinox”, cu povestirea SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
al deceniului al nouălea aduce în peisaj o mentalitate anglo-saxonă, o viziune mai pragmatică, unde accentul cade atât pe text, cât și pe SF. Textul capătă stil, iar SF-ul rigoare și vocabular. O postfață-manifest avansează următoarea diferență specifică a „ficțiunilor speculative” (sintagmă pe care autorul o preferă aceleia de literatură științifico-fantastică) față de literatura mainstream: „literatura generală pune în evidență idei despre lume, SF-ul construiește lumi pentru idei.” Consecvent acestui program, P. construiește povestirile în jurul unui model cerebral, de o
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
Eterogene - atribut al cărui corelativ este coerența excelenței stilistice, indiferent de regimul violent-vitriolant, rece sau cald-patetic -, cuprinzând editoriale, analize politice sau sportive, cronici și eseuri literare, reportaje, un scenariu cinematografic (Timp mort, ucronie proiectată asupra evenimentelor din 1989), pamflete sau ficțiuni propriu-zise, aceste culegeri de texte „circumstanțiale” sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei”: „crisparea existențială
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
în mod ideal. Cartea este o anatomo-fiziologie a operei prozatorului ardelean, semnificativă prin concluzii și exemplară prin instrumentarul folosit. Autoarea îl citește pe Slavici ca un dispecer instalat la pupitrul de comandă al unui sistem automat de conexiuni. Cartografia lumii ficțiunilor lui Slavici scoate la iveală o veritabilă arhetipologie umană. În epicentrul operei se află insul și contractul său cu obștea: o relație a cărei tensiune determină mișcarea în timp a operei lui Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
Slavici. Lumea socială - arată P. - nu imprimă în mod mecanic amprente pe retina creatorului și nici în plastilina limbii. Percepția, ca și reprezentarea literară sunt condiționate de sisteme de prejudecăți care exclud ideea inocenței creatoare. În rețeaua de conexiuni a ficțiunii cu nonliterarul, autorul este întâiul releu și mediator. După cum demonstrează P., în romanul lui Slavici „chipul societății se schimbă odată cu imaginea pe care autorul și-o face despre rostul scrisului său și despre literatură”. În această imagine se ascunde și
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă aici de A. I. Odobescu. Alt roman, Pajura cu două capete (1977), narează domnia lui Mihnea Vodă cel Rău și pune în valoare virtuțile dramatice ale dialogului, îmbinând evocarea istorică documentară cu dinamica ficțiunii epice moderne. Un prim volum din Critice, intitulat Realități și exigențe literare (1947; Premiul Academiei Române), adună publicistica militantă a lui P., cronicile sale de întâmpinare, îndeosebi din revista „Cadran”. Câteva eseuri au fost bine primite de critică: Poezia trubadurilor (1942
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
capcana (1964), Ecuația cu trei necunoscute (1965), „H.W.” își caută umbra (1965), Brățara de cretă (1966), iar altele sunt evocări istorice: Un dac la Roma (1967), conceput în genul superproducțiilor cinematografice, Cel mai isteț, cel mai viteaz (1978), o ficțiune despre Decebal. Deși, după propria-i mărturisire, încă de prin 1955 își încercase condeiul în dramaturgie, P. debutează târziu, în 1976, cu piesa Uneori liliacul înflorește spre toamnă, de-acum înainte concentrându-se asupra acestui domeniu, în care s-a
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
program deopotrivă estetic și existențial. Temele sunt abordate frontal în Volubilis (1998), o colecție de eseuri, dialoguri și articole de presă. Dar, în virtutea unor afinități elective, ele asigură și substanța volumului despre Gellu Naum și suprarealism - Salvarea speciei (2000) -, o „ficțiune critică” realizată sub forma unui mozaic de citate, rezumate, comentarii, amintiri și dialoguri, unde, fără a emite pretenții de istoric literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
antieroi sunt mai toate personajele lui P. Tema individului și a identității, fundamentală pentru autor, e inaugurată în cea de-a treia proză, Estivală, al cărei personaj, acel „eu” alienat, bântuit de obsesii și fixații, va deveni mai târziu eroul ficțiunilor omonime din Fisura (1985), Panic Syndrome! (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La revoluția română (2000). Depersonalizarea individului, prins iremediabil în sistem, primește conotațiile unui ritual funebru de trecere, dar moartea nu e decât o inițiere într-un absurd și mai
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]