12,214 matches
-
semnează această carte unică - o mie cinci sute de pagini în douăzeci de ani e puțin, la urma urmei -, el a trebuit să treacă printr-o bibliotecă și să recurgă la meditația asupra marilor înțelepți din vechime, asupra scriitorilor, gânditorilor, filosofilor și figurilor de seamă ale Antichității. Ca să ajungă la ce? La elogiul oamenilor neînsemnați, a țăranilor simpli, a unor contemporani din vecinătatea imediată, analfabeți de cele mai multe ori dar înțelepți fără a fi citit niciun rând din Seneca ori din Plutarh
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar înțelepți fără a fi citit niciun rând din Seneca ori din Plutarh. Acești oameni fără titluri nobiliare, acești anonimi apăruți în mod discret și dispăruți cu și mai puțină larmă, iată modelul acestui personaj ciudat care nu-și zice filosof dar, prin aceasta definește filosofia tocmai ca pe o activitate care-și bate joc de filosofie. De ce să mai meditezi la Viețile oamenilor de seamă dacă ajungi la concluzia că oamenii discreți, modești, care trăiesc conform legilor naturii sunt superiori
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conform legilor naturii sunt superiori primilor? Așa erau cei în a căror casă și-a petrecut primii doi ani ai existenței sale... Lui Montaigne îi place sobrietatea, simplitatea, austeritatea, rigoarea. Zadarnic am căuta în Eseuri elogii la adresa Atenei. în schimb filosoful nu pierde nicio ocazie să exalte meritele Spartei, care-i învață pe supușii ei ce înseamnă autonomia și capacitatea de a sta pe propriile picioare. Povestea copilului lacedemonian care preferă să moară cu pântecele sfâșiat decât să mărturisească faptul că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpul prieteniei în afara câmpului ocupat de La Boătie. Ca și cum ar vrea să șteargă reliful unei realități, mai exact existența altor prietenii și după moartea Comandorului devenit statuie. Ce se poate spune despre Pierre de Brach - autorul unei superbe scrisori despre moartea filosofului? Dar despre Charron, un preot cu vederi libertine căruia Montaigne i-a oferit o carte interzisă - Catehismul lui Bernardo Ochino, o lucrare care-l atacă pe papă și pe care viitorul ex-proprietar și-a pus semnătura după ce notase pe coperta
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o lume spre folosul lor, femeile pot foarte bine să nesocotească legile care nu le convin... Aici Montaigne devine cititorul avizat și eficace al lui... La Boătie: într-un anume fel, el reia ideea de bază a tânărului și genialului filosof dispărut prea de timpuriu: fii decis să nu mai fii aservit și ești liber. Nu consimți la cele pe care le pun oamenii pe seama ta, emancipează-te! Aceste lucruri sunt spuse clar în fond; în formă, să-l citim ceva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care Montaigne se teme, din partea femeilor - dar el trebuie luat în considerație în orice tip de relație - este capacitatea lor de a diminua forța bărbaților, amenințarea pe care o reprezintă ele pentru libertate, autonomie, independență, bunurile cele mai prețioase ale filosofului. E conștient că, de regulă, căsătoria - la care consimte, desigur, dar în forme mai puțin obișnuite - duce la apariția copiilor și că timpul reflecției, atât de prețios pentru travaliul filosofic, este astfel spulberat. Frica de vaginul cu dinți, de castrare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
calea sa. Discipol al lui Lucrețiu, el rămâne și atunci când elogiază ceea ce am numit cuplul ataraxic: la antipozii căsătoriei din dragoste îun oximoron la fel de nefast pentru căsătorie ca și pentru amor), el preamărește meritele căsătoriei fondate pe rațiune. Care-i filosoful care ar putea să-i reproșeze această opinie? A asocia coabitarea cu pasiunea le pune în pericol și pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai niște sentimente, bineînțeles, dar nu cine știe ce iubire pasională
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tău, între tine și ceilalți, între tine și lume. Și asta până în amănuntele vieții cotidiene. Odată echilibrul găsit și eumetria - metriopatia, spun anticii... - realizată, viața poate deveni veselă, fericită, plină de voluptăți magnifică, superbă, dezirabilă. O viață de înțelept, de filosof, de pace, de seninătate. De ataraxie, desigur, dar chiar mai mult decât atât: o viață de plăcere blândă. Semnul că ai reușit? Dorința de a retrăi ceea ce ai ales socotind că merită, dacă ar fi s-o iei de la capăt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cuprinsul cărții sale, ocazia arhitectonică a întregii existențe: ea este aceea care dă sens restului, colorează ansamblul, definitivează ceea ce viața a schițat doar în trăsături generale. Momentul ultim dă o coerență tuturor celor care îl preced. De unde și interesul filosofului de a muri... ca filosof, cum se obișnuiește să se spună despre cei care acceptă ultima lovitură a sorții fără să se tulbure, fără a se plânge, cu seninătate. Așadar, cum moare Montaigne el care-i celebru pentru a fi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arhitectonică a întregii existențe: ea este aceea care dă sens restului, colorează ansamblul, definitivează ceea ce viața a schițat doar în trăsături generale. Momentul ultim dă o coerență tuturor celor care îl preced. De unde și interesul filosofului de a muri... ca filosof, cum se obișnuiește să se spună despre cei care acceptă ultima lovitură a sorții fără să se tulbure, fără a se plânge, cu seninătate. Așadar, cum moare Montaigne el care-i celebru pentru a fi intonat de atâtea ori acest
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prietenului său Etienne de La Boătie - momentul morții lui Michel de Montaigne, pe data de 13 septembrie 1592. A urmat iconografia - o pânză din secolul al XIX-lea de exemplu, surprinde secunda morții lui Montaigne. Și totul converge spre același sens: filosoful creștin și roman moare ca un catolic discipol al lui Cato. Totul e concordant, din perspectiva Istoriei - și a Mitologiei... Moartea nu l-a luat prin surprindere: n-a fost asemenea unui trăsnet care lovește fără să-ți dai seama
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se vindeca: agravarea bolii amenință implacabil fără putință de ameliorare. Totuși la cincizeci și nouă de ani, deși se crede bătrân de multă vreme, este încă activ și vioi. Numai moartea era în stare să pună simultan punct și trupului filosofului și Eseurilor, acest alt corp filosofic. Mereu neterminate de către autor în cursul vieții, cartea este închisă odată cu ultima suflare a lui Montaigne. Prietenii sunt de față: Florimond de Raemond, un istoric care-i succede la magistratură în Parlament, Pierre de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și avocat din Bordeaux, Anthony Bacon, fratele viitorului cancelar, Pierre Charron, ecleziast, campion al Ligii cândva și moștenitor al blazonului lui Montaigne, autor al unui tratat Despre înțelepciune care plecând de la Eseuri, va face mult și pentru și contra reputației filosofului! Mai cheamă lângă el și câțiva oameni din vecinătatea imediată. Unora le dă banii cuveniți pentru servicii, le achită niște datorii și alte sume pentru a evita neplăcerile unor acțiuni în justiție pe care le considera inevitabile după moartea sa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Diagnosticul ultimei sale maladii nu este precizat: o eschinanță, o inflamare a gâtului. Etimologia este grecească: ea face trimitere la o angină violentă care-l obligă pe bolnav să scoată limba, ca un câine care gâfâie de căldură. Pentru un filosof despre care eu unul am zis că are îîncă din copilărie, și din cauza educației fanteziste, tatăl impunând învățarea latinei înaintea francezei) o limbă moartă în gură, o limbă maternă care-i mai întâi paternă, și mai apoi un idiom pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
formula ipoteza unei angine difterice caracterizată prin formarea în fundul gâtului a unor membrane care obstruează cavitatea faringelui și fac dificilă respirația, apoi imposibilă până la sufocare. în diatribele consacrate de Montaigne medicinei în care el rezervă un tratament de favoarea chirurgilor, filosoful ar fi văzut confirmarea tezelor sale. Inclusiv în superioritatea gestului operatoriu: niște pense ar fi putut într-adevăr degaja - la modul ipotetic - gâtul, în așteptarea unei posibile ameliorări a stării bolii sau chiar a vindecării. Dar, să lăsăm aceste ipoteze
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
putut într-adevăr degaja - la modul ipotetic - gâtul, în așteptarea unei posibile ameliorări a stării bolii sau chiar a vindecării. Dar, să lăsăm aceste ipoteze... în ultimele trei zile, el n-a mai putut vorbi. Pierre de Brach relatează că filosoful regretă că moare singur, adică fără a avea pe nimeni căruia să i se confeseze - să-i dicteze... -, să-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
regretă că moare singur, adică fără a avea pe nimeni căruia să i se confeseze - să-i dicteze... -, să-i spună starea prezentă a gândurilor sale. în carte, el evocă necesitatea de a chema un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un preot pentru administrarea ultimei împărtășanii: filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate la Pascal, care-l defăimează mereu pe Montaigne în scrierile sale pentru că n-a aspirat, în timpul vieții, decât la „moarte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pământești. Cele două corpuri rămân la Feuillants: atât trupul propriu-zis cât și manuscrisul zis „de la Bordeaux”, amputat de notele de pe margini de către un legător al cărui dispozitiv de legătorie funcționa prost... Sub Consulat, în 1800, la ordinele prefectului Thibandeau, cenușa filosofului este adusă cu mare pompă în sala muzeului Academiei din Bordeaux. înainte ca autoritățile să descopere gafa: beneficiara acestei risipe de fasturi era o nepoată colaterală a lui Montaigne. La loc comanda. Fostul primar al orașului Bordeaux rămâne la Feuillants
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în mănăstire. Rămâne acolo timp de cinci ani. Pe 11 martie 1886, Montaigne este în sfârșit instalat în vestibulul Facultății din Bordeaux - Muzeul Activaniei, unde se mai află și azi. O odihnă binemeritată... Sarcofagul este străjuit de statuia culcată a filosofului care a fost și soldat al Regelui. Metaforele polemologice, strategice și războinice împodobesc de altfel numeroase capitole ale primei cărți a Eseurilor. Coiful și mănușa de oțel sunt așezate lângă mormânt; mâinile de piatră sunt împreunate într-o rugăciune eternă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre asemenea atenții: pe La Boătie anecdota l-ar fi amuzat cu siguranță. De atunci nici bune nici rele, nimic altceva în afara indiferenței trecătorilor care se opresc în fața exponatelor muzeului fără a băga în seamă mormântul unuia dintre cei mai mari filosofi din întreaga istorie. 47. Soarta Eseurilor. Montaigne avea în vedere noi ediții, stabilirea unui text mai fiabil, apt să treacă prin timp, despre care știe că este un dușman potențial. Pretinzând că nu renunță la nimic - din când în când
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și al Eseului asupra intelectului. Mai târziu preia ștafeta Hume, autorul uitat al Eseurilor morale, politice și literare - scrise într-un spirit foarte montaignian - și al Tratatului despre natura omului... 1753, în Germania... Titius, și mai apoi Bode asigură succesul filosofului dincolo de Rin. Kant îl citează puțin în opera lui - de numai două ori - dar în corespondența sa, părintele criticismului vădește o adevărată pasiune pentru autorul Eseurilor: îi cunoaște pe de rost numeroase pasaje și-l consideră drept un imens observator
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Maestrului compuse aproape exact pe principiul capitolelor Eseurilor: voluptuosul Charles de Saint-Evremond, autor al unor bijuterii de filosofie hedonistă, din care Despre plăceri și Despre morala lui Epicur, cu o închinare către Ninon de Lenelos; dar și Pierre Gassendi, un filosof major pe nedrept uitat, fără de care nu-l poți înțelege pe Descartes, autor al unei reabilitări în regulă a filosofului Grădinii: Viața și obiceiurile lui Epicur, sau Cyrano de Bergerac a cărui Cealaltă lume are în mod vădit la bază
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care Despre plăceri și Despre morala lui Epicur, cu o închinare către Ninon de Lenelos; dar și Pierre Gassendi, un filosof major pe nedrept uitat, fără de care nu-l poți înțelege pe Descartes, autor al unei reabilitări în regulă a filosofului Grădinii: Viața și obiceiurile lui Epicur, sau Cyrano de Bergerac a cărui Cealaltă lume are în mod vădit la bază concepția filosofică a lui Montaigne; în sfârșit abatele Meslier și Testamentul său, primul ateu, el însuși mare consumator de idei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cameră, el își meditează și își formulează metoda. în Olimpica îtext pierdut), el consemnează cu precizie trei din visele sale. Dacă pleacă de la propria ființă, el caută natura Eului sau natura Sinelui. Căutarea identității le este comună celor doi filosofi. Descartes are chiar grijă să precizeze în primele pagini ale marii sale cărți că propune propria sa metodă și nu metoda absolută. De unde și revendicarea unei istorii, a unei fabule, a unui tablou - o metaforă utilizată și de Montaigne. Odiseea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]