KorAP: Find »[drukola/base=fior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...171 172 173 ...256 >

6,379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

face un pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc. Am sărit calul, și te rog să mă scuzi. Simt un fior de Îngrijorare. N-am... vrut să spun că... — Nu. Ai dreptate. Rămâne câteva momente cu ochii În podea, apoi ridică privirea. Mâine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încântare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cât pot de normal. Aș dori să vorbesc cu Alexander, dacă se poate. — Cu cine ? zice vocea. — Cu Alexander, repet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fără nici o expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întâmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mâna lui mi s-a prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
o să-mi ia chiar atât de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sunt un tâmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decât crezi că te cunoști chiar tu. Mă trece un fior de Îndoială. Poate că tot timpul ăsta l-am subestimat pe Connor. Poate chiar mă cunoaște. O, Doamne. Dacă se prinde ? Încep să tai o lămăie feliuțe, aruncând Întruna priviri de control asupra mulțimii. Unde naiba o fi Jack ? — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost În stare. A fost mult prea dureros și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
lui Pete, tocmai spune Jack. A fost greu pentru toată lumea. Dar, de curând... Face o pauză. De curând, viața mea s-a schimbat radical și am găsit din nou inspirația. Și mă bucur iar de viață. Mă trece un mic fior de Încântare. La mine se referă. Categoric. I-am schimbat radical viața ! Chestia asta e chiar mai romantică decât aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
chiar mai romantică decât aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gând să vă extindeți pe piața produselor destinate exclusiv femeilor. — Poftim ? Asistența e traversată de un fior general, și toți cei prezenți Întorc capetele către cei din jur. — Intrăm pe piața produselor destinate exclusiv femeilor ? — De când ? — Adevărul e că eu știam, spune Artemis arogantă. Și cred că nu sunt singura care știe... Rămân cu ochii țintă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
zgâiesc la mine și alte câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învârte În gol, după atâta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gând coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încântare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfâșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fierbe În mine ca lava. Are o idee cât de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cât de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gândurile Îmi sunt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde un fior de teamă. Katie a intrat fără să o aud la toaletă. Stă chiar În spatele meu, cu portfardul În mână. Îi văd chipul În oglindă, lipit de al meu, și nu zâmbește deloc. E exact ca În Atracție fatală. — Și zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
meu de vedere sunt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena mea, și n-am să te las să te lași călcată În picioare de nu știu ce nenorocit. Merită să plătească. Merită să fie pedepsit ! Mă uit la ea, cu un ușor fior. — Jemima, sper că n-ai de gând să faci ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mâna În sân și să mă uit cum suferi ca un câine. Ce Dumnezeu, suntem ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
absent, după care se Îndepărtează, dispărând În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cât de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptând. Îl privesc furioasă, cu fiori cumpliți de jenă În tot corpul. Dacă râde de mine... Dar nu râde. — Emma... Se apropie până ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mâinile mele. O clipă, rămân Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de spaimă, pe care mi-l ascund luând o Înghițitură de vin. Sigur! — Ai fost sinceră cu mine În legătură cu... subiectul ăsta ? — Ăă... ce vrei să spui ? zic cât pot de relaxată, trăgând de timp. — Ai fost sinceră cu mine În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

patronul borțos al cherhanalei: Ce’ bă, ăsta-i pește? Cu câinii și pescărușii roind în jurul lor, pescarii aleg din barcă peștele bun și-l aruncă pe cel otrăvitor, atât de repede’ că-ți ia ochii operațiunea asta și te trec fiori, dacă nu s-a ales tot peștele rău, o să orbim... Se mai vinde ceva și pe loc, din barcă, cu șaptezeci de mii kilogramul de hamsie, și ziua pescarilor s-a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de fiecare dată când le văd. O, Doamne! Simt un fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are o ramă în mână! Ca să fiu sinceră, n‑am văzut pe nimeni cumpărând vreuna din ramele lui Suze. Adică, știu că trebuie să se cumpere, pentru că stocul se epuizează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
un an. Probabil doi! Suze tace și eu îmi mușc buza, așteptând să îmi spună să le duc înapoi. Dar ea se uită iar la sanda și atinge mica clementină. — Puneți‑le!, zice deodată. Să le văd! Cu un mic fior, îmi scot și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și nu mai trebuie să zică absolut nimic. Totul se citește în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în jur, pentru orice eventualitate. Sunt o groază de persoane foarte bine îmbrăcate, cu ochelari și blugi foarte trendy, și uite și o blondă care are un oarecare aer de vedetă și, în picioare, în mijlocul holului... Dumnezeule. Mă ia cu fiori pe șira spinării. El e, nu? E Elton John. Elton John în persoană stă chiar aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Mama mă privește, apoi oftează și ia altă pernă de grădină. — Of, Becky. Scumpa mea, adu‑ți aminte când ai zis că te urmărește cineva și te‑au crezut. Și s‑a dovedit că nu era... chiar adevărat. Nu? Un fior rece de dezamăgire mi se strecoară în suflet. OK, poate am exagerat și eu o dată, pretinzând că mă urmărește cineva. Ceea ce n‑ar fi trebuit să fac. Dar zău, doar pentru că inventezi și tu o dată un amărât de urmăritor, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
că buzele încep să‑mi tremure și îmi frământ mâinile. — Becky, zice Luke. Se uită în pahar preț de o clipă, după care îl lasă jos și mă privește. Trebuie să‑ți spun ceva. Mă mut la New York. Simt un fior pe șira spinării și o greutate pe suflet. Deci ăsta e sfârșitul unei zile total dezastruoase. Luke mă părăsește. E sfârșitul. S‑a terminat. Aha, reușesc să îngaim, și ridic vag din umeri. Înțeleg. Păi... bine. — Și sper, sper din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
întinzându‑mi un teanc de hârtii. Prima e o scrisoare de la cineva pe nume „Howski și Forlano, avocați specializați în imigrarea în SUA“ și, în clipa în care zăresc cuvintele „intenția dumneavoastră de a vă stabili în Statele Unite“, simt un fior de nerăbdare. — E real, nu‑i așa? zic, ducându‑mă la fereastra lui cât tot peretele și uitându‑mă în jos spre agitația străzii. Chiar plecăm la New York. — Am rezervat deja biletele de avion, zice, cu un zâmbet larg. — Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
financiari e cam iritat. — A, zic, mirată. De ce? — Pentru că s‑a răspândit un nenorocit de zvon cum că am fi pe punctul de a pierde Banca Londrei de client. — Serios? Mă uit la el și simt cum mă ia cu fiori pe șira spinării. Până și eu știu cât e de importantă Banca Londrei pentru Brandon Communications. Ei au fost unii dintre primii clienți ai lui Luke - și cam un sfert din banii pe care‑i câștigă anual firma lui de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
dar, deodată, mă simt exact cum m‑am simțit la Barney’s. Nu mai sunt vechea Becky; sunt o persoană nouă și scânteietoare. Mă uit pe furiș la propria mea imagine într‑o oglindă din apropiere și mă trece un fior de încântare. Pe bune, uită‑te la mine! Am o ținută și o coafură de vis, mă aflu într‑un restaurant din New York, port o rochie care costă mii de dolari și sunt împreună cu iubitul meu, un tip minunat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
la el, și mă apucă frisoanele. O citație. Era adevărat, deci. Am fost dată în judecată. Iau plicul de la Suze, incapabilă să mă uit la ea și îl deschid cu degete tremurătoare. Scanez scrisoarea fără un cuvânt, și simt un fior pe șira spinării. Nu‑mi vine să cred că există cineva care chiar mă dă în judecată. Nu, pe bune, judecata e pentru delincvenți. Cum ar fi traficanții de droguri și criminalii. Nu pentru oameni care nu plătesc câteva facturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată la maximum, mă las jos să nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]