5,423 matches
-
urmă, să mai aștepte puțin - până În cea de-a cincea zi a lui 1895 - pentru a afla dacă a izbândit sau nu ca dramaturg. Subestimase (deși nu ar fi trebuit, dată fiind experiența pe care o avea deja) Întârzierile cronice, frustrările endemice, multitudinea obstacolelor neprevăzute care păreau să Însoțească orice efort dramatic. Întregul an 1894 trecuse cu Guy Domville așteptând nerăbdător În culisele Teatrului St James „să iasă“, pe când Doamna Tanqueray Își Încheia lungul șir de reprezentații, numai pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să poată monta Guy Domvile timp de Încă un an și jumătate, poate s-ar fi decis să Își ducă piesa altundeva. Nu că aceasta ar fi fost neapărat În avantajul lui, căci ar fi dat doar peste alte amânări, frustrări și obstacole provenite dintr-o altă sursă. Măcar Alexander era un producător eficient și muncitor. Nu era vina lui că se Îmbolnăvise de pojar imediat după Încheierea reprezentațiilor cu Impostorii, astfel că repetițiile la Guy Domville mai Întârziaseră Încă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cariera mea de romancier. — Și eu ți-am spus că nu pot să o scriu, pentru că nu am cunoștințele muzicale? Ei bine, am avut dreptate. Cartea e saturată de muzică. Face parte din farmecul ei. — Dar e și motiv de frustrare, pentru că nu-i poți face pe cititori să audă cu adevărat muzica În imaginație, decât dacă se Întâmplă să o cunoască deja, spuse Du Maurier. Acum, În America urmează să se facă o piesă după Trilby. Mi-e groază să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea, se prefăcea că se uită în gol. Și tot așa era atmosfera, când era pace. Căci mai fură dăți când între toți existau reproșuri, ieșeau la iveală frustrări mai vechi, cum ar fi de pildă între Françoise și Eduard. Și astfel investii bine, încheie el o conversație despre afaceri. Măcar atât ai putut și tu să faci, spuse Françoise înțepat. Adu-ți aminte de cum a ieșit proiectul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pentru a avea un trai comod, modern ce ne oferă timp suficient pentru odihnă, plăceri, și, cel mai important, perfecționare. Avem la dispoziție o întreagă diversitate umană(și materială ) care, în loc să se bucure de ea însăși încearcă, mânată de o frustrare pe care nu mi-o explic (țiganii care dau în cap altora , dar au pretenția de a fi respectați, când e alegerea oricui dacă ignoră cultura sau o adoptă) să schimbe lumea, fiecare în felul său. Avem democrația și legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și simplu aceeași reacție a celorlalți față de ei. Acești oameni se adună și sunt adevăratele categorii. Ei trebuie să vadă lumea în felul respectiv pentru a menține o ordine. Aceștia sunt castele și perpetuează aceeași cultură. Drama vine tocmai din frustrarea că fiecare e unic în felul său. Mai există și aceia care nu sunt în elementul lor nicăieri. De acum înainte mă ghidez după aparență, fiind mai profundă decât cei care încearcă din răsputeri să își exteriorizeze sentimentele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scriitor. De asemenea lui Ali Gunn, de la Curtis Brown, și lui Susan Sandon și echipei ei de la Random House pentru cuvintele de încurajare... dar, mai presus de orice, le ofer recunoștința mea tuturor soțiilor numărul doi care mi-au mărturisit frustrările lor cu atâta generozitate și umor. Știți voi cine sunteți! Prima nevastă e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciuntc " Prima nevastă e pentru toată viața, nu doar pentru Crăciun" Scoțând un oftat drăgălaș, dar nu destul de puternic ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de natură personală nu era atât de importantă încât să nu poată fi evitată. Așa că Julia și-a îngropat adânc toate presimțirile negre. Le-a îngropat în locul acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sacrifice numai ca să-l păstreze pe Nick? În clipa aia, Susan se simțea însă mult prea tulburată emoțional ca să ia o decizie. — Deci, ăsta e răspunsul tău pentru totdeauna? Vocea i s-a voalat din cauza lacrimilor născute din dezamăgire și frustrare. — N-o să încercăm niciodată să avem un copil al nostru? Nick i-a văzut lacrimile și asta a părut să-l irite. Chiar nu știu, Susan. Ca să te fac pe tine să te simți mai bine, aș putea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fruntea lipită de volan. Și-așa îi era destul de greu să facă față faptului că era posibil să nu fie în stare să conceapă un copil în mod natural. Dar lacrimile pe care le vărsa acum veneau mai mult din frustrare și din cauza furiei născute din descoperirea că se măritase cu un bărbat care o făcea să se simtă că nu e femeie din cauză că avea nevoie de ajutor ca să rămână gravidă. —Ei, se pare că avem vești bune. Doctorul a schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior. Noi o să fim aici. Și cu asta, Fiona a intrat înapoi în sufragerie și a închis ușa. Deși își mușca buzele ca să nu izbucnească în plâns. Lacrimile de frustrare și de tristețe aveau să curgă mai târziu, după ce Jessica se va fi culcat. Eu sunt Alison, du-mă-n zbortc "Eu sunt Alison, du‑mă‑n zbor" Privind pe fereastra taxiului, Alison a oftat mulțumită la vederea peisajului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
marginea orașului X. Mai erau pe-acolo un cal între hulube și o asistentă a magicianului, extrem de frumoasă și foarte proastă. — Lotti, i-a explicat Deggle cu un aer stânjenit. Lokki și Lotti, înțelegi. în sufletul lui Vultur-în-Zbor se aduna frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dată. Ca să se așeze la casa lor, să se căsătorească, să preacurvească. Și unul sau doi... au mers puțin mai departe. — Grimus? întrebă tăios Vultur-în-Zbor. — Păi, spuse Virgil, strângând din buze, nu știu dacă-mi place. — Ce? — Grimus. Cu toată frustrarea sa, lui Vultur-în-Zbor îi veni să râdă. — în mod sigur te-ai făcut bine dacă poți să faci glume din astea, zise el. — Dragul meu, spuse Virgil, asta n-a fost o glumă. — Știu, spuse Vultur-în-Zbor, încă râzând. O poantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus, iar eu m-am așezat. Ești mai mult decât distrus... ești pe cale să fii îmbălsămat aici. Cu un bordel drept piramidă. Cu... Madame Iocasta zise: — Taci. Vultur-în-Zbor, în care se dezlănțuiseră toate frustrările și vinovăția înăbușite până acum, se opri bâlbâindu-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și se purta conform dorinței ei. Nici una nu era completă prin ea însăși. Prin el se completau amândouă. Suprapuse, chipurile, trupurile și chiar sufletele lor erau unul și același în ochii lui. Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este echivalentă cu aceea a unui bețiv În fața unui bar Încuiat. Momo privește scena cu neînțelegerea oripilată a unui tânăr de douăzeci și ceva de ani. Mă Întreabă În șoaptă de ce nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În față ca să-l opresc. Taximetristul trage de volan ca să mă evite și-i văd prin parbriz fața lată de ciupercă turtită strigându-mi: —Vacă proastă, nu poți dracu’ să te uiți pe unde mergi? Stau pe bordură, plângând de frustrare și milă de mine Însămi, când se aude o mașină de pompieri venind În viteză pe stradă, cu vaietul acela inconsolabil. Mașina se oprește și băieții mă lasă să mă urc. Sunt atât de recunoscătoare, că uit să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai insistentă a pătruns dincolo de pleoapă și cu delicatețe a produs copilului o durere mică și plăcută, făcându-l să-și dezlipească pleoapele, să le depărteze puțin și să vadă razele, să le zâmbească și să-și manifeste fără grai frustrarea că nu are la Îndemână oglinda de la lampă pentru a trimite razele să exploreze Întregul bordei. Numai mama Maria Îi făcea hatârul acesta, pe Victor, atunci când făcea oale, nu-l putea deranja cu nicio Întrebare, oricât de mică. S-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
glasul aceluiași sânge care curgea prin cei doi nefericiți a contribuit la transferul de bogăție spirituală atunci, cu siguranță, că Domnul a dorit să-l ajute pe băiețelul cu ochi căprui și mari să uite de lipsuri și să aline frustrarea lui Victor Olaru de a nu putea oferi lui Valerică Încălțări și Îmbrăcăminte de iarnă. În fiecare zi, Va afla lucruri noi, iar În memoria sa de „căpățânos șî Încăpățânat” se adunau una câte una, două câte două dar niciodată
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tu și nici nu ai să Înveți degrabă! Vorbele ei i-au tăiat elanul, sufletul elevului care Învață bine a fost cuprins de neputință și poate că pentru prima dată În viața sa de până atunci, Va a simțit gustul frustrării și chiar al eșecului. A rămas meditând la prima sa Înfrângere În fața Mariniței și a gustat din amara cupă a elevului care scos la tablă nu poate Îngăima decât titlul lecției. Au adormit sub ploile de gânduri complet diferite, dar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o anume știință i-a dictat asta și se pare că a fost cu mult mai câștigată pentru că a reușit să ajungă În apogeul trăirii În același timp cu străpezirea Încă prezentă la Va și de care acesta, plin de frustrare neînțeleasă și supărat, credea că nu va mai scăpa niciodată. Marinița era moleșită și dorea să mai fie sărutată, dar așa mai lin, l-a Îmbrățișat acaparândul și i-a șoptit cu multă căldură: Cum a fost? Frați ... prieteni ... armistițu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acesta În mica sa experiență. Deodată, băiatul s-a mișcat ca fulgerat, a simțit străpezirea de care uitase, s-a desprinse de raiul pământean de deasupra sa, Îl cuprinse frica, supărarea și avea lacrimi În ochii ce exprimau neputință și frustrare. A rămas foarte impresionat să constate că Ildiko nu s-a supărat așa tare, ca Marinița prima oară! Și mai surprins, când a auzito spunând șoptit: Lasă că nu-i baiu lumii! Mă așteptam, lasă că am răbdare! Au stat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de lipsit de importanță ca Tabitha. Hazel dădu cu bâta în baltă, surprinzător pentru o actriță așa de bună, și spuse gânditoare: E chiar mai frumoasă decât la televizor, nu-i așa? Tabitha înghiți în sec. Plină de furie și frustrare, îi dădură lacrimile. —Tabitha, spuse MM, amânând explozia, vrei să vii puțin până afară? Trebuie să discutăm un pic. Cred că pe undeva s-au cam încurcat ițele. Furioasă și supărată, Tabitha o urmă pe MM afară din clădire. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
breaslă spre a afla mai multe. * * * Să fim prieteni, să avem treisprezece ani, un puf care creștea pe bărbie și să ne luăm la trântă cu nedreptatea: douăzeci de ani ani mai târziu, asta însemna imaginea fericirii. Deocamdată, ce de frustrări, ce de suferințe! E adevărat că aveam, în ce mă privește, două motive serioase să mă bat. Cel dintâi era subtila chemare în ajutor pe care mi-o lansase Mariam în drum spre Meknès, a cărei îngrijorare discretă abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punct. Nu la politicienii de prim rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat în scenă în ultima clipă, ci la negociatorii din umbră, cei care duc greul de luni sau chiar de ani de zile. Se gândi la frustrarea și la neliniștea lor. „Bieții nenorociți.“ E aproape 9 și 15 minute pe Coasta de Est... Hei, mă uitam la asta! —Nu ai timp. Ca și cum ar fi vrut să-și întărească afirmația, Edward se ștergea în fața televizorului, nelăsând-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]