8,881 matches
-
Matt dă din cap aprobator. —Ce porcărie! M-a întristat despărțirea voastră. Ce poți să faci? Relațiile la distanță sunt mai dificile. Nu era nevoie să se transforme într-o relație la distanță, îmi spun în gând și mă apucă furia. Putea să mă fi luat cu el, nenorocit constipat emoțional ce e! Dar zâmbesc și fac prezentările. —Matt, el e Jake! Îmi pare bine, amice, își strâng ei mâna. Sunt în siguranță. Matt e un tip în regulă. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și, pentru orice depășește comunicarea sumară (ca de exemplu convorbirile cu băiatul care aduce pizza), deschid fereastra și vorbesc cu cel care se află sub balcon. De data asta, nu vrea să se deschidă și mă umplu brusc de o furie violentă, care mă face să înjur, dar în sfârșit cedează. Bineînțeles că sunt isterică: Jake cu siguranță că va aștepta la ușă destul ca să am timp să scot capul pe fereastă; doar n-o să sune și apoi să fugă, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
această clipă să dureze veșnic și să nu înceteze niciodată dragostea aceasta nou-născută; aș vrea să rămân mereu aici, pe covor, în brațele lui Jake, dincolo de timp, în această cea mai minunată lume posibilă. Capitolul XVII JENNIFER Am simțit o furie intensă față de fostul meu, luni de-a rândul mi-a venit să-l omor. Îmi imaginam cum m-aș fi dus la el cu o armă și, înainte să apăs pe trăgaci, i-aș fi spus: „Uite cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt în faza de negare, bine? Știu că am exagerat aseară, încercând să vă conving că nu sunt în acest stadiu, dar Lewis nu m-a sunat încă, și acum recunosc. La naiba! De fapt, cred că sunt în stadiul furiei. Și al tocmelilor. Oricum, m-a ajutat foarte mult. Citiți materialul și poate discutăm despre asta când ne întâlnim săptămâna viitoare. Urați-ne succes mie și lui Finn pentru farsa pe care am pregătit-o pentru weekendul ăsta. Îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
seamă când vă aflați la volan. * Duceți-vă, și dumneavoastră, și copiii, la psiholog. Și copiii suferă, nu numai dumneavoastră, așa că au nevoie de ajutor. Ar fi o idee foarte bună să aveți ședințe separate de terapie, dacă dumneavoastră simțiți furie și resentiment. * Respectați-vă obiceiurile din familie. Copiii, mai ales, se simt părăsiți și dezorientați la început. Dacă nu renunțați la sărbători, la zile de naștere, la excursiile de weekend etc., ei se vor simți în siguranță și vor avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ca și cum ai fi ținut ideea asta ca pe o armă de rezervă, ca să mă poți pocni în moalele capului când mi-e lumea mai dragă și când ne-am apropiat mai mult... Fir-ar să fie! Îl fixez cu privirea. Furia și frustrarea m-au făcut să rostesc aceste cuvinte fără să mă gândesc prea mult, dar cred că am adus în discuție o chestiune importantă. De fapt tu nu-ți dorești o relație, nu-i așa? întreb. —Ba da, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
asupra propriei vieți. De asta ai adus subiectul Patrick în discuție? Pare dezorientat, chiar supărat. Ne învârtim în jurul cozii, spune el. Nu văd ce rost are toată discuția asta. —Bine, îi trântesc eu, ridicându-mă în picioare și clocotind de furie, dar reușind să păstrez un calm aparent doar pentru că emoțiile mele sunt atât de multe și de puternice, încât nici una nu ajunge să le domine pe celelalte. Simt nevoia să beau ceva. Este unsprezece dimineața și eu nu vreau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
surprind dorința fierbinte ca unul dintre polițiști s-o pocnească în cap cu bastonul. Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy. Și polițiștilor nu prea le plac chestiile astea. — Cred că oricum trebuie să depunem plângere, mă gândesc, zice Ben. Poate putem să aranjăm să meargă la un psiholog, în loc s-o băgăm la pușcărie, zice Charlotte. Să-și trateze furia. Și o sentință cu suspendare. O să-l întreb pe tata. Îmi aduc aminte că tatăl ei e judecător. Charlotte e o cunoștință foarte valoroasă. —Maureen trebuie să se mute, zice Jennifer. Trebuie să schimbi încuietorile de la ușă, Jim. Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cutii de conserve spintecate. Pe o etajeră din birou, trei sticle de whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie un spectator inteligent - inutil să te apuci de scris dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de moarte, Sabina gemu prelung și își lăsă capul în piept. Părul negru i se prăbuși pe chip și, o clipă, păru că nu mai poate duce bătălia. Leo își ridică torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și el un deșert fără glas. Mierlele se îngropaseră speriate la rădăcina dimineții. Îi crăpa timpanul. Îi crăpa naibii timpanul după o picătură de zgomot...și țâșni înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile! Să te ia naiba, dobitocu’ dracului! Mâna îmi tremura, nu mai puteam ține receptorul. Nu mai întâlnisem la ea o asemenea furie, cuvinte atât de demente. Sabinuța, brânzoaica mea, ce ți-am făcut eu să-mi vorbești așa? Știi doar că te iubesc! Să te duci la dracu-n praznic cu iubirea ta stupidă. Bine a zis mama că o să mă nenorocești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe moarte. Valurile de atacatori se repliau sub statuia Leului, dădeau năvală iar. Din cauza fumului înțepător, sau de frică să nu fie filmați și recunoscuți mai apoi de poliție, mulți își acoperiseră nasul și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era așezată una din bluzele Floricăi la care ea ținea foarte mult, s-a împiedicat și în cădere a vărsat paharul pe bluză care s-a îmbibat cu toate culorile apei din pahar. Când Florica a văzut, a cuprins-o furia. — Ia vino-ncoace tu! Teofano, n-auzi? Vino încoace! A strigat-o mai tare, în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai făcut aici?a întrebat-o când s-a apropiat. — Am alunecat și mi-a căzut paharul cu apa
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ani. Din gura sa umedă se prelinseră două limbi de foc. Una se lovi intangibil în neant, iar cealaltă scrijeli rănind undeva un plop singuratic. Lângă doi ochi triști, un copac rostește-n gând o rugăciune. Se sprijină dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
dezmembrat pe furia ierbii. Un vânt de la miazăzi își mână hoardele ce foșnesc amenințătoare. Caii lor înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Eu sunt servit. Boss, primo, ești iremediabil tâmpit! Secundo, pentru cultura ta viitoare, se pronunță și se scrie "Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat, fiat facă-se!". Tertio, oricât ai fi de furios, nu lăsa furia să te conducă. Nu-i frumos. Nu fii ridicol. N-o-mpunge razna, prin porumb, pentru-o ordinară și-o oafă, cum e Coco. Lasă lumea-n pace. Nu te lua tu, de ea. Nu mânca borș. Nu te-ntinde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seacă de tot, dar și când se înfurie câteodată, cam primăvara, apoi se umflă din mal în mal, parcă-ar fi Dunărea. Furii d-astea grave totuși se întîmplă rar. De aceea, cum vezi, nici măcar de o punte n-avem nevoie. Sus, la Ionești, pe șoseaua județeană, s-a făcut un pod pentru orice eventualitate, dar s-a rupt acum câțiva ani, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și plictisiți căscau cu gravitate de mameluci. Tribunele însă gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimbîndu-și privirea peste fețele înroșite de curiozitate și enervare, remarcă diplomatic: ― Numai moșieri și arendași în tribune... Parcă discursurile de aici o să-i apere de furia țăranilor! Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. Deocamdată se cam plictisea și el. Subtilitățile pentru și contra guvernului, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Că doar vezi bine că ne zbatem și trebuie să ne ajute Dumnezeu și nouă! Femeia boscorodea în tindă. Glasul ei tânguitor îi borșea sângele. Lângă dânsul, stătea liniștit, sorindu-se, câinele jigărit și flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărțindu-le și făcând loc genunchilor lui. Aceeași mână îi pipăi o clipă pântecele cu mișcări aspre. Nadina se zvârcolea neputincioasă sub greutatea bărbatului, legănîndu-și capul pe dunga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glasuri răspunseră deodată, răcnind care de care mai vârtos. Erau sudălmi, și ocări, și amenințări, toate topite într-un vacarm asurzitor, din care nu se înțelegeau decât frânturi de vorbe murdare... Platamonu își rotea ochii holbați peste fețele strâmbate de furie și recunoștea țărani din Amara, din Lespezi și din Gliganu. Își opri privirea asupra lui Chirilă Păun, care era mai în față, alături de fratele învățătorului Dragoș, și-i zise cu blîndețe: ― Spune tu, Chirilă, care e necazul și ce poftiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]