7,117 matches
-
surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru mult timp. Împușcăturile reîncep, la fel de furioase. Prin zăpada înaltă, doi soldați nemți se apropie târâș de întăritură. Tirul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privește în ochii albaștri ai locotenentului și citește în ei că celălalt înțelege pentru ce este chemat. Marius se ridică încet. Își șterge cu dosul palmei pământul de pe față. Înregistrează rapid urmele încleștării violente care se văd peste tot. O gaură uriașă se deschide în zidul clădirii. În jur, morman grotesc de corpuri sfâșiate și gâturi tăiate, nemți și români căzuți de-a valma. Ceva, sau mai degrabă cineva, se ridică din mormanul de trupuri. Fără cască, pe alocuri cu uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Două secunde și o explozie zguduie pământul. Se scutură de toate mizeriile căzute peste el, apoi ridică prevăzător ochii peste marginea tranșeului. Blindatul răsturnat pe spate, ca un gândac uriaș, este învăluit în fum negru, gros. Flăcări mari ies din găurile blindajului distrus. Probabil speriat, sau numai precaut, conductorul celui de-al doilea tanc se retrage în marșarier. Este cam departe, dar dacă reușește cumva să se apropie sub șase metri, poate intra în unghiul mort. Culege câteva grenade de pe centura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea că îl poate atinge cu mâna. Chircit de durere, privește către gaura din uniformă. Exact sub stern, în stomac. În cel mult jumătate de oră acidul gastric o să-i invadeze organismul. Varianta de final pe care o câștigase la zaruri cu Thanatos 161 nu este tocmai cea mai ușoară. Astfel de răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înviorează numai când Mâțu duce la buzele lui un mic bidon metalic. Soarbe câteva înghițituri, apoi revine la starea de dinainte. Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
suplimentului contextual. În ce fel? Prof pe drum (adică Road Scholar) nu e, în ceea ce-l privește pe Andrei Codrescu, o carte singulară sub aspect tipologic. O putem apropia destul de convenabil de Ay, Cuba! sau, mai aproape de interesul nostru, de Gaura din steag. Toate menținând un raport variabil, dar corect cu mediul cultural și istoric românesc. Una, printr-o analogie continuă între o copilărie aflată sub semnul câtorva marote staliniste, cealaltă, prin revenirea, lipsită de euforie, în mijlocul nesperatei revoluții din 1989
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
întrebat pe Allen de America lui Kerouak. Allen mi-a spus că America anilor 90 se aseamănă foarte tare cu America lui Kerouak din anii 50, numai că totul e mai mult: mai multă poluare, mai multe reziduuri, mai multe găuri în atmosferă, mai mult conformism, mai multă disperare, mai multă ignoranță. ŤPământul e o chestie indianăť, spusese Kerouak, și Allen a repetat-o, cu rost. Știam și eu asta, de mulți ani. Dar o mai fi o chestie indiană?" (pag
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips deschide, asudând o apă verde de furie, cutii ce nu conțin decât cutii, la nesfârșit cutii. Mai departe, așa cum o inimă suge sângele, o gaură într-o carne uriașă mă absoarbe, ziduri vii, roșii și calde, mă trag după ele de gât, nu mai vreau să mă-ntorc, vreau să fiu asasinat imediat, cu o lovitură de cuțit de bucătărie între cei doi umeri. DUP
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc mărginind dedesubt două găuri neguroase. Aripile nasului se lățesc neîngăduit, acoperind inestetic un obraz care, e limpede, este prea mic pentru a le putea primi fără încălcarea unor elementare proporții de gust. Într-un cuvînt, un cap pe care-l privești fără plăcere, spunîndu-ți
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
pe atunci. Numai numiri ciudate aveau acei boieri tătari. Pentru că vedem din hrisoave că lângă boierul Manoil, pârcălab de Hotin, și Stanciu, de Cetatea Albă, sânt iscăliți d-nialor: Albul Spătar, Ioan Băiceanu, Hodco Crețul, Oanea Pântece, Tudor Vascanu, Giurgea lui Gaură, tot nume... tătărești de boieri de a lui Alexandru Vodă. Dar Cetatea Albă devine și mai ciudată prin o altă împrejurare. În așezământul ce-l dă Alexandru cel Bun la 1407 negustorilor poloni se vede și ce mărfuri importau acele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
luat din grămadă un fir, pus pe o suprafață plană și lovit cu un ciocan: atunci se poate sfărâma. Furtunile îl pot doar împrăștia, dar se depune în altă parte, iar călcatul în picioare nu produce în masa lui decât găuri care practic nu-l ating. Comparația însă se oprește aici. Omul e făcut să trăiască și dacă nu și-ar uita ororile de care este responsabil ar trebui să se sinucidă. Unii au fost pedepsiți, dar asta nu i-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că o să fiu mai atent la omul din fața mea." Și tăcui și începui să mă uit pe tavan. Pe urmă mă uitai îndărăt. A! Vitraliul! Mă ridicai și îl cercetai atent. Da, se putea drege, vaza-proiectil îi făcuse doar o gaură, restul rămăsese întreg. Se putea combina cu geam obișnuit și tot rămânea el frumos. Sigur că eu știam ce pățise, dar nu strica un martor în aceasta casă... Tasia se ridică prima. "Victore, zise, eu n-am auzit nimic. Cred
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stranie dintre intențiile mele și mișcările pașilor săi: se plasa unde nu trebuie, în apropierea fântânilor prin care rostogoleam jos minereul: sigur, el trebuia să supravegheze eficiența muncii, să aibă satisfacția trudei noastre crezând în același timp că prin acea gaură ținea contactul cu cei de jos, oameni liberi ca și el, care duceau mai departe vagoneții. O pauză. Dispărui dintre sutele de umbre, pe care nimeni nu le mai putea urmări și rătăcii spre ținta mea, o lampă de carbid
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu lampa în sus, să vadă ce se întîmpla de survenise această pauză, această tăcere de adâncuri în care el nu mai era nimic. Trecui pe lângă această umbră și trebăluii dând scândurile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste gaură după o rostogolire de minereu, să nu nimerească vreunul din noi în ea, cum nimerise unul și se făcuse jos zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu o lovitură de picior, îi stinsei lampa. "Să nu-ți fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o, stai, controlul! Și l-au dat pe mâna miliției, furt din avutul obștesc! Un an! A făcut un an și acum uite-l aici..." "Ce pândește el acolo?", îl întrebai. "Șobolanii! zise Vintilă, ce să pîndească! Le cunoaște toate găurile, a ajuns specialist. Bine, măi Costaichie, îi zic într-o zi, tu, băiat cu carte, e? altceva n-ai mai găsit? Lasă, zice, e mai bine așa, la primăvară vin anglo-americanii și o să le spun: uite ce-au făcut din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe Bacaloglu agitîndu-se în colțul lui, unde stătea lângă o coloană de scurgere, alături de W.C. El șprițui în jur și sări într-o parte. Era asaltat de șobolani, care fugeau de sus, unde era mediu toxic, și săriseră prin vreo gaură din plafon. Trei intrară în biroul spațios unde eram noi și începură să alerge care încotro. Bacaloglu încolțise unul mare și gras cât o pisică și îl șprițuia acolo unde se plasase. Scosese limba într-o parte cu o expresie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu fugea prea tare, șoldurile scabroase i se mișcau leneș. Alerga de la un capăt la altul în încăperea plină de birouri. În același timp, grasul Calistrat țopăia de repulsie ferindu-se de ceilalți șobolani, care, căutând prin toate părțile vreo gaură de scăpare, se urcau pe pereți, reveneau peste mesele goale, săreau chițcăind și într-adevăr unul îl atacă și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o distrugem." Dar nu căutarăm mult, ne-o arătară muncitorii, era lângă secția de sculărie, secție veche, lângă care se afla și o pompă cu apă. Ni se dădură târnăcoape și lopeți și începurăm săpăturile, după ce astuparăm în prealabil găurile prin care muncitorii îi vedeau intrând și ieșind (le astupaseră și ei, dar șobolanii le perforau și după câteva zile ieșeau din nou). Muncirăm zadarnic câteva zile. Nu găseam nimic. În cele din urmă, dădurăm de un culoar și săparăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arzătorul de la sobă. Mă răsucii și văzui consternat cioburi de șamotă împrăștiate pe covor. Doamna Cucu îmi dăduse o mică sobă care mergea cu gaze (să suplinesc caloriferele când erau reci), flăcările se urcau printr-un soi de fluiere cu găuri mari, așezate deasupra arzătorului. Încălzeau soba, dar și aerul, fiindcă instalația era făcută nu înăuntru, ci pe dinafară, ca un soi de șemineu. "Necazul e că astfel de flutes nu se găsesc nicăieri, zise doamna Cucu mîngîind-o rece pe Silvia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de o epavă. Nu știu dacă aparatul a fost accidentat sau abandonat. Ne-am ghidat după semnalul lui pentru a-l găsi. Am descoperit și pilotul. Aparținea unei specii necunoscute. Cadavrul era lungit într-un fotoliu de pilotaj, cu o gaură în piept cât o farfurie. Relatarea ei părea să o plictisească grozav pe reprezentanta ACE. Sau poate că femeia se săturase să audă a "n"-a oară același lucru. Oricum, consideră că trebuia să ia cuvântul. ― Am explorat peste trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
magnetice de ordinator fuseseră călcate în picioare. Bunuri personale, transportate cu cheltuială mare pe distanțe interstelare incredibile, erau distruse. Cărți din hârtie adevărată, de o valoare inestimabilă, pluteau în băltoace de apă datorate unor scurgeri din conductele înghețate și unor găuri din plafon. ― Parc ar fi camera mea de la colegiu. Dacă Burke voise să fie amuzant, n-o nimerise. Multe dintre încăperile pe lângă care trecea echipa lui Hicks nu fuseseră devastate, ci incendiate. Dâre negre se întindeau pe pereții din metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care trecea echipa lui Hicks nu fuseseră devastate, ci incendiate. Dâre negre se întindeau pe pereții din metal și materiale compozite. În mai multe birouri, ferestrele cu geam triplu de sigurață erau sparte, iar ploaia și vântul năvăleau prin aceste găuri largi. Hicks intră într-un birou pentru a lua o gogoașă incepută pusă pe o masă, lângă o ceașcă plină ochi cu apă de ploaie. Zaț de cafea prin băltoace. Oamenii lui Apone răscoleau sistematic nivelul inferior, câte doi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o să vă pasioneze. Ripley și însoțitorii ei își îndreptară atenția pe imaginea pe care camera rangului doi, volubil, o transmitea la VTT. Hudson își aplecă ochii spre picioarele lui care se aflau de-o parte și de cealaltă a unei găuri, apoi se lăsă mai jos. Văzură într-o secundă deschiderea de dedesubt și, slab luminată de lampa căștii sale, o secțiune a nivelului inferior. Țevi, conducte, cabluri..., totul ros de acid. Apone studie deschizătura, apoi se întoarse. ― Echipa a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley. ― Nu știm până acum ce s-a întâmplat cu ei, răspunse el iritat. Clădirea era glacială. Sistemul de climatizare nu mai funcționa de la oprirea centralei electrice și nu ar fi putut înfrunta frigul provocat de toate ferestrele sparte și găurile din pereți. Ripley se pomeni că era totuși asudată. Era la fel de vigilentă ca și militarii. Examină fiecare perforare a pereților și a planșeului și se uită prin ungherele cele mai întunecate. Revenise acolo unde începuse totul. Aici l-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
loc. ― Drept înainte, locotenente. Trecerea era blocată de o baricadă improvizată, compusă din plăci de oțel și țevi asamblate prin suduri, panouri de uși, dale din plafon și planșeu confecționate din materiale compozite. Obstacolul ridicat în grabă era străbătut de găuri și dâre săpate de acid. Metalul fusese îndoit și smuls cu o forță terifiantă. În dreapta lui Frost, bariera fusese deschisă ca o cutie de conservă. Se strecurară unul câte unul prin pasajul îngust. Fascicolele lămpilor măturau o nouă scenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]