4,992 matches
-
parcată chiar În fața casei, sub fereastra mea. „Schreib mal wieder”2, scrie pe portieră. Domnul amabil și pedant iese, vioi, dar fără grabă, din mașină. Ar putea fi orice: profesor, inginer, Steuerberater, violoncelist, orice. Scoate teancul de plicuri, Își aranjează geanta pe umăr. Se mai uită o dată În mașină, dacă n-a uitat ceva. Închide portiera. A intrat În curte. Aștept să-l văd ieșind. Cobor, deschid cutia. Urna cu cenușa zilelor care zboară. Punga cu lozuri, de la Diavol sau de la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ieșea. Poarta rămânea, invariabil, În urma sa, larg deschisă. Mă Întreb cine este acest domn, dacă misiunea cu care l-a Învestit hazardul nu se servește de o prea simplă și anodină travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prima până În ultima clipă a scurtei vizite nu Încetase a ne pedepsi. „Sunteți polonezi?”, ne Întrebase pe mine și pe Cella proprietara mizerei pensiuni În care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ușor în mâini ca să încerc să-mi dau seama despre ce era vorba. Nici un sunet. Nimic. — Ai grijă! E un obiect fragil, spuse fata. — Ce e? o vază? — Nu știu, o să te lămurești când ajungi acasă. A scos apoi din geanta ei roz un plic în care se afla un cec. Mi l-a întins. Suma era mai mare decât mă așteptasem. Am băgat cecul în portofel. — Nu-i nevoie să semnez undeva pentru primirea lui? — Nu, răspunse ea. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
alt aer. — Mulțumesc pentru masă. — Cu plăcere. — Întotdeauna gătești așa? — Când nu sunt ocupat. Dacă am treabă, nu gătesc. Mănânc ce găsesc prin frigider sau ies în oraș. S-a așezat pe scaunul din bucătărie, a scos o țigară din geantă și a aprins-o. — Eu nu prea fac mâncare. Ajung acasă puțin înainte de șapte și când mă gândesc să gătesc ca apoi să hăpăi totul în câteva minute, îmi piere tot cheful. Doar nu trăiesc numai ca să mănânc, nu? Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ajung acasă puțin înainte de șapte și când mă gândesc să gătesc ca apoi să hăpăi totul în câteva minute, îmi piere tot cheful. Doar nu trăiesc numai ca să mănânc, nu? Avea dreptate. În timp ce mă îmbrăcam, a scos un carnețel din geantă, a scris ceva cu pixul, a rupt foaia și mi-a întins-o. — E telefonul meu de-acasă, zise ea. Dacă vrei să mă mai vezi sau dacă îți prisosește mâncarea, dă-mi un telefon și vin imediat. După ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de praf. A apăsat întrerupătorul și s-a aprins o lumină gălbuie, prăfuită. Oricum, lumina cât de cât încăperea aia lungă și îngustă. Pe jos era un morman de lucruri a cărui umbră se reflecta pe pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o rachetă de tenis. Cea mai mare parte a camerei era ocupată de sacoșe de diferite mărimi. Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele prin stratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capacul unui coș împletit. În el era un set pentru picnic: cuțite, furculițe, farfurii, șervețele galbene decolorate, dar frumos împăturite. Și astea datau din timpuri străvechi. Nimeni nu mai folosește acum farfurii de aluminiu și pahare de carton. Într-o geantă de voiaj din piele de porc am văzut doar îmbrăcăminte: costume, cămăși, cravate, șosete, lenjerie de corp. Cele mai multe fuseseră mâncate de molii și nu mai rămăsese nimic din ele. Articole de toaletă, o sticlă de whisky, un termos. O periuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
etichetă cu numele posesorului. Le lipsea orice urmă de individualitate, de parcă cineva s-ar fi străduit din răsputeri să le despoaie de ea. Arătau ca niște rămășițe inevitabile ale mai multor epoci. Am deschis vreo cinci sau șase geamantane și genți, după care am renunțat. Mă săturasem de cât praf înghițisem. Mai aveam și sentimentul că nu voi găsi acolo ceea ce căutam. Dacă exista vreun instrument muzical în oraș, n-aveam cum să-l găsesc aici, ci în cu totul altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la nimic lucrurile din rucsac, dar pentru că nu aveam altceva mai bun de făcut, m-am gândit să încerc să îl recuperez și fără bonul de garanție primit. — L-ați căutat bine? mă întrebă funcționarul de la ghișeu. — Da. — Cum arăta geanta dumneavoastră? — Un rucsac albastru pe care scria Nike. — Cum este marca de fabrică? Am cerut o foaie de hârtie și un creion, am desenat un bumerang și am scris NIKE deasupra lui. Recepționerul m-a privit cam ciudat, dar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu rucsacul în mână, mi-am dat seama că nu se potrivea deloc cu ce eram îmbrăcat și nici nu se făcea să duc fata la restaurant cărând așa ceva după mine. M-am gândit o clipă să-mi cumpăr o geantă, dar, ca să încapă craniul înăuntru, ar fi însemnat să iau o valiză mare sau o cutie pentru mingi de bowling. Valiza ar fi fost prea grea și, decât o cutie pentru mingi de bowling, mai bine rămâneam cu sacoșa asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
incandescentă, după care mesajul: GAME OVER - INSERT COIN. În vitrina de alături erau expuse diverse articole din materiale feroase: chei fixe, șurubelnițe, burghie, ciocane electrice, precum și o cutie din piele cu unelte mici, fabricație nemțească. Aceasta nu depășea mărimea unei genți de damă. Conținea până și o toporișcă și un seismograf. Alături, un set de treizeci de cuțite și dălți. Ceea ce m-a șocat a fost faptul că n-am văzut două care să semene între ele și printre acestea unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trecut adineauri prin dreptul magazinului de ferometale și am avut chef să cumpăr ceva. Setul de unelte de sculptat era mult prea mare. — Mă bucur că am unghieră. Pot să o țin în permanență la mine. În buzunar sau în geantă. A băgat unghiera la loc în cutiuță și cutiuța în geanta de umăr. Ni s-au strâns farfuriile de aperitive și ni s-au adus pastele. Îmi era în continuare foame. Cele șase feluri de aperitive n-au lăsat nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să cumpăr ceva. Setul de unelte de sculptat era mult prea mare. — Mă bucur că am unghieră. Pot să o țin în permanență la mine. În buzunar sau în geantă. A băgat unghiera la loc în cutiuță și cutiuța în geanta de umăr. Ni s-au strâns farfuriile de aperitive și ni s-au adus pastele. Îmi era în continuare foame. Cele șase feluri de aperitive n-au lăsat nici măcar urme în gaura cea mare din stomacul meu. Am terminat porția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
hainele aruncate pe jos. Mânecile cămășii mele stăteau peste ciorapii ei bleu deschis, rochia de catifea era îndoită la brâu, chiloții atârnau ca un steag de marginea ei. Își aruncase pe canapea lănțișoarele de la gât și ceasul de la mână, iar geanta de umăr din piele zăcea pe măsuța din colțul camerei. Hainele ei aruncate pe jos îi trădau prezența, așa cum ale mele erau un indiciu al propriei mele existențe. — De ce te-ai angajat la bibliotecă? — Pentru că mi-au plăcut întotdeauna bibliotecile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu milioane, aruncată dintr-un tren, generează, ca într-un blestem, un șir de nenorociri (atentate, crime), dar totodată determină importante mutații în cugetul personajului principal, Lisandru, care se pune, mai naiv sau mai orientat, în slujba „adevărului”, așa cum
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
lăsat 250.000 de franci în aur furați în timpul războiului din patrimoniul Rezistenței franceze. Pe urmele acestei averi se găsesc mai mulți oameni periculoși, câțiva criminali și un fals agent CIA. Problema e că banii au fost ascunși într-o geantă de voiaj cu un conținut nespectaculos: un pașaport, o scrisoare adresată soției, un bilet de avion pentru Venezuela. Personajele vor avea nevoie de timp ca să descopere - exact timpul în care ne bucurăm de suspans - că banii au fost strecurați tocmai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și ceilalți. Și a continuat Mitică: "m-am așezat în genunchi și am zis, Staline și Lenine, 'tu-vă Dumnezeul mamii voastre de bandiți, dacă aș ști unde vă este mormântul, aș veni să vă iau chelea, să-mi fac geantă și mănuși! Primarul m-a turnat la Securitate și m-au arestat". Jumătate de sat a venit la procesul lui și au spus: Domnule, omul ăsta e nebun!", și cu toate astea i-au dat trei ani, dar înainte de asta
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am trecut și prin Daia pe la mama lui Hoprich George. La București însă am făcut o gafă: de ce mi-or fi trebuit mie lucrurile pe care le-am avut în lagăr și pe care, la eliberare, le luasem într-o geantă pe care mi-au dat-o!? Am scris adresa și am trimis geanta aia acasă. Cei de acasă, atunci când au primit-o, au crezut că am murit și penitenciarul le-a trimis lucrurile rămase după mine. Vă dați seama în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am făcut o gafă: de ce mi-or fi trebuit mie lucrurile pe care le-am avut în lagăr și pe care, la eliberare, le luasem într-o geantă pe care mi-au dat-o!? Am scris adresa și am trimis geanta aia acasă. Cei de acasă, atunci când au primit-o, au crezut că am murit și penitenciarul le-a trimis lucrurile rămase după mine. Vă dați seama în ce panică au trăit? C. I.: Și nu ați avut inspirația să lăsați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
atunci când au primit-o, au crezut că am murit și penitenciarul le-a trimis lucrurile rămase după mine. Vă dați seama în ce panică au trăit? C. I.: Și nu ați avut inspirația să lăsați măcar câteva cuvinte scrise în geantă? S. Ț.: Nimic! Mi-am zis că o să ajung repede, numai că timpul s-a scurs pe nesimțite. De la Daia am plecat la Bârlad și am ajuns la sora mea, care locuia pe vremea aceea prin zona gării. Ea i-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
5.000 de lei (arătându-mi palma cu degetele răsfirate), cinci falange. Și n-avea ce face. Ziceam: "La ora 5 sunt la matale, banii jos! Și vezi că am nevoie și de salam, carne, brânză!" Vânzătoarea îmi făcea o geantă așa, mare, și îmi făcea o socoteală că mă costă atâta!" Îi spuneam: "Vezi c-o să-ți dea banii nea Ilie! Nea Ilie, ce-i cu asta?" "Plătesc eu, domnu' Spiru! Măi, Olguța, treci acolo pe catastif, că plătesc eu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
I-am zis lui Ricu: "Vezi cum te descurci, vezi cum termini școala, în noaptea asta trebuie să plec, Nu am alternativă". "Tată, pleacă, dar ai grijă, fii atent!" Ei bine, în noaptea respectivă am plecat. Mi-am făcut o geantă, atât. A rămas tot ceea ce aveam. După cum a rămas tot și după ce a plecat el. A ajuns în armată și... C. I.: El a terminat liceul în același an, iunie 1979. N-a dat examen de admitere la facultate? S.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
greșeli. Puteam să mă fi întâlnit cu vreun grănicer dintre cei care păzeau barajul și hidrocentrala, care era totodată și pod de trecere în Iugoslavia, și să mă întrebe ce caut pe acolo și cine sunt. Mai aveam pe deasupra și geanta în spate. Adică, puteam stârni bănuiala unui ochi format că nu sunt cineva care a venit să viziteze barajul, ci unul care cercetează pe unde se poate trece frontiera. Foarte mulți au încercat să treacă în amonte de baraj, curentul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ciocnit, m-am scuzat spunându-le că m-a prins povestea aia și că mai bine o termin decât să stau toată seara cu ochii în tavan. Când am intrat în cameră, fără să ezit vreo secundă, mi-am înșfăcat geanta și am și sărit! În săritură m-am răsucit probabil, pentru că am aterizat cu coloana vertebrală într-o urmă adâncă de tractor. Cartierul era nou și încă în construcție și vreun tractor intrase adânc cu roata din spate în pământul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]