5,057 matches
-
ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându-mi geanta spre mine. — Douăzeci și doi de dolari, a spus el. Poftim, uită-te la aparat. — Nu-ți dau nimic, jegule. Își întinse mâna spre bord, fără să mă scape din priviri și acționă un buton. Toate cele patru uși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aveam în buzunarul de la spate câteva bancnote rămase de la ultima călătorie. I-am întins o hârtie de douăzeci de dolari prin geamul spart. A deschis ușile și am coborât. Nu mai era nimic de spus. Și iată-mă rămas cu geanta-n mână, stând buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
luptătoare prea bună, și eu, oricum, sunt prea înspăimântat Am continuat să merg spre vest și, după un cvatral, m-am întors către sud. Am reușit să prind un taxi pe Ninety-Sixth - cum am deschis portiera, mi-am și aruncat geanta pe banchetă. Șoferul s-a întors, privirile noastre întâlnindu-se într-un chip oribil. — Ashbery, i-am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cameră. În fine, uite și cineva care se pricepe, într-adevăr, la chiloți, mi-am spus eu. Pielea ei avea un colorit de un exotism caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei, cămăruța iară geamuri strălucea ca un filament. Am fost în astfel de băi, băi cu baterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt bine primenit și dichisit. Curând se va auzi soneria și Selina va fi aici cu ochii ei de pisică persană, cu lucrurile ei înghesuite într-o geantă, cu gura ei fierbinte, cu desuuri de profesionistă, cu încheieturile mâinilor zgâriate, cu parfumuri de budoar și, probabil, cu aroma altor bărbați. Ținând, însă, cont că totul se desfășoară sub auspiciile pornografiei, totul e în ordine, totul e OK. Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici o pereche de chiloți în coșul cu rufe murdare. În frigider era lapte proaspăt, dar în cană nu se vedeau resturi de ceai - și Selinei îi place ceaiul. E foarte pretențioasă când e vorba de ceai, și adesea are la geantă un plic de ceai... Mă aștepta. Am ghicit după agitația teatrală și exagerată de care era cuprinsă. Unde ai fost? am întrebat-o eu. „Aici“ a insistat ea cu o mișcare vioaie dai cap. De unde ai știut că mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dar clienții sunt străini - întotdeauna o problemă cauzată de limbă. „E bine așa. Nu! Douăzeci de lire.“ Una din ele e roșcată, fără să fie încă femeie, e îmbrăcată ca o nevastă de cetățean onorabil, cu o eșarfă neagră și geantă de lac, cu o față îngustă, afaceri prin geamurile deschise, după care se strecura înăuntru împinsă de frica ei lucrativă. O alta e grasă și blondă, înțolită cu un palton diform de om sărac. Glumești, mi-am spus eu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alb sau un medic m-a privit drept în față. M-am împiedicat și m-am întors - și am văzut-o pe Martina ceva mai departe, stând pe o sofa fără spetează, plângând de-a binelea în timp ce căuta ceva în geantă. Tare aș vrea ca oamenii să nu mai încerce să facă ceva în timp ce plâng. Și așa e destul de dureros. M-am grăbit să ajung la ea. Totul e doar din cauza lui Otello, mi-am spus eu. — Dar nu e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Etajul, etajul. Tipul apăsă pe buton cu mâna răsfirată. Cutia s-a oprit, apoi a pornit iar. — Bani, spuse Martina Twain. Vrei bani. O să-ți dau. Am șaptezeci de dolari la mine. Ia-i. Poți să-i iei. Îi oferi geanta, ținând-o de curea. Apoi își ridică palma liberă. Nu e nici o șmecherie. Uite-o, spunea ea. Ți-o pun în fața ta. Liftul și-a continuat cursa, legănându-se ușor. — Dă-i toți banii pe care îi ai la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota unei clasice vanități), o geantă pentru călătorii, plină cu acte: cărți de credit, facturi, bilete folosite, un bloc-notes cu antetul The Cymbeline, Stratford-on-Avon, cu un număr de telefon și calendarul întâlnirilor pe o parte și un mesaj de la Selina pe cealaltă. „O. Oooo“, scria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
discut despre așa ceva. Deocamdată șmecheria e că ne giugiulim și ne dezmierdăm, ne dezmierdăm și ne giugiulim. Ca toate fetele, e moartă după căldură: îi place să țină aparatul de aer condiționat în funcțiune și să umble cu răcoritoare prin geantă. Eu o țin în brațe. Sunt plin de dorințe abstracte și de altceva pe care nu-l înțeleg și nu îl pot identifica. Zac pe pat, inuman, non-animal, un nimic, și îmi frământ creierii în căutarea săruturilor și a atingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
frumoși, în uniforme bleu marin cu nasturi aurii. Printre ei era unul foarte chipeș, nepotul doctorului Mețianu, pe nume Mihai. Eu îi spu neam Miu. Era pilot de război și făcea zboruri de recu noaștere. Îmi punea scrisorele adorabile în geanta de la bicicletă, iar din când în când se rotea cu avionul dea supra moșiei, să-mi arate că e lângă mine. Am păstrat de la el mii de scrisori, legate între coperți, ca foile unei cărți. Când a venit să mă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se mai găsea câte un cavaler mai tupeos, cum se exprimau argotic cei din generația lor, să le arunce câte o ocheadă sau o aluzie învelită într-o peliculă chemătoare. Fetele o prindeau din zbor, o așezau cu grijă în geanta doldora de cărți și mergeau mai departe. Inima le-ar fi dat ghes să discute cu acești tineri care, de bună seamă, aveau a le spune multe lucruri încălzite la flacăra tinereții, dar prin comportament, ele arătau a fi asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înfățișare, nu prea cred, dar cine știe? A spus că vine și mâine dimineață. * A doua zi, chiar de la prima oră, la poarta de intrare în șantier, un tânăr spilcuit, cu mustăcioară, purtând o pălărioară de comis voiajor, cu o geantă diplomat cam jerpelită Într-o mână și cu o țigară În alta, se plimba agitat de colo până colo, negăsindu-și locul. Cum îl zări pe inginer, se apropie de acesta, salută și, pentru a se încredința că e cel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
solicitase Întâlnirea, iar Lucian era Întru câtva descumpănit: dacă venea să pună capăt relației lor bizare, dacă era nemulțumită de pres tațiile lui sexuale, de ejacularea lui precoce? Ionela a intrat În salon ca la ea acasă, și-a aruncat geanta de umăr pe jos și l-a sărutat pe obraz. Purta o rochie fină de muselină, Înflorată, din care trupul Îi stătea să Își ia zborul, ațâțător. — Pune-mi și mie o vodcă și niște sifon rece, suntem În vacanță
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
aducea cu o pistă aeriană secretă de pe care mașinării misterioase decolează spre un cer metalizat. Aeroplanul de sticlă al lui Vaughan zburase undeva deasupra capetelor spectatorilor plictisiți care se întorceau la mașinile lor, deasupra polițiștilor obosiți care adunau valizele și gențile de mână rupte ale turiștilor din autobuzul liniilor aeriene. M-am gândit la corpul lui Vaughan, acum rece, temperatura sa rectală urmând aceiași gradienți descendenți ca ai celorlalte victime ale accidentului. Prin aerul de noapte, acești gradienți cădeau așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
E adevărat, dar, peste o lună-două, va fi. Nu! Ține-ți cojocul. Ori, caută pe altcineva, care, poate că ți-l va primi. Plecă și acea persoană. Se opri o femee. Să-ți dau... și-ncepu a se căuta prin geanta, mare, pe care o coborâ din spate. în afară de bani, nu primesc, de la nimeni, altceva. Femeia, oarecum rușinată, că fusese refuzată, fără, măcar, să vadă ce i-ar fi putut oferi, se retrase, și-și văzu de drumul său. Trecură, mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
fusese o instituție. Repede l-a căutat! Da. Acolo erau. Cercetările continuă. N-ar mai trebui, zice moș Promoroacă. Dar, el zice, el aude. Asta-i! CAPĂTUL DE FIR Jandarmul, care tocmai ieșise din serviciul de noapte, observă, cum, din geanta, mare, pe care șoferul o aruncase alături cu scaunul său, căzuse ceva. Mașina plecă,în viteză, șoferul, atent la trafic, nebăgând de seamă amănuntele. Jandarmul ridică acel colet neânsemnat.Îl întoarse pe o parte și pe alta, privi, apoi, după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și cum arăta la față dar nu îndrăzni să-l întrebe ce s-a întâmplat, crezu că este din cauza oboselii și mai știa că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prea scump pentru el poate o convinge și merge acasă la ea. N-avea nicio lețcaie așa că se întorcea înghețat, amărât si nervos la cămin. Un grup de vreo 4-5 colegi, derbedei mai mari tocmai coborau gălăgioși cu vreo două genți în mâini când s-au intersectat: - Unde plecați ? i-a întrebat. - La Cluj sau Galați hai și tu! - Așteptați-mă la poartă, vin și eu să fac rost de- o sută! Imediat i s-a schimbat dispoziția, a urcat scările
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
creadă ce se întâmplase, își dădea seama că e ceva necurat la mijloc însă nu-și închipuia de unde am luat utilajul. Bănuia că am făcut rost de un încărcător de pe undeva dar de unde?. Un coleg venise echipat de drum, cu geanta de voiaj în mâini. Vroia să plece înaintea noastră. Ne calmează șeful: - Nu pot să vă dau drumul, ar ieși scandal dacă se află, trebuie să vă mai învârtiți pe aici dar nu vă mai dau nimic de făcut! I-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu va mai avea nici un sens peste o sută de ani? zice. Credeți că peste un secol o să-și mai aducă aminte cineva de soții Stuart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu mărgele de aur. Sub ele poartă șiraguri de perle. N-am mai văzut în viața mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit moartea, avea trei copii, toți sub șase ani. Polițistul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
seara asta la vila Gartoller. Din pragul biroului îi zic că abia aștept să fim din nou împreună. Am nevoie de ea. Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață bareta pe umăr, țipând: — Helen, ies să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice: Nu te-ai prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]