4,554 matches
-
în" Eden (Geneza 2:8). Această grădină este o parte integrantă a creației și teodiceei religiilor avraamice, adesea fiind folosită pentru a explica originea Păcatului și greșelile omenirii. Așezarea Grădinii Eden rămâne un subiect controversat și speculat. Povestea Creației din Geneză relatează locul geografic al Eden și al Grădinii între patru râuri Phison, Gosen, Tigru, Eufrat, și trei regiuni Havila, Asiria și Cuș (deseori tradus ca Etiopia). Sunt ipoteze ce situează Edenul la sursa râurilor Tigru și Eufrat (nordul Mesopotamiei în
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
este distinctă de Eden. Cartea jubileelor, canonizată în Biserica Ortodoxă Etiopiană, relatează o tradiție, în care îngerii nu l-au pus pe Adam în Grădină decât după 40 de zile, și pe soția sa Eva după 80 de zile. Ulterior (Geneza 5:23-27), este afirmat că îngerii de asemeni l-au condus pe Enoch în atunci când a fost mutat de pe Pământ la vârsta de 365 de ani, unde vede faptele rele ale omenirii din toate timpurile - menționând în continuare că Gradina
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
menționând în continuare că Gradina este unul din cele patru locuri sfinte ce Domnul le are pe Pământ, și că celelalte trei sunt Muntele Sinai, Muntele Zion și Muntele din Est (adesea bănuit de învățați a fi Muntele Ararat). Cartea Genezei este sursa principală din Scripturi cu privire la geografia Edenului, dar de fapt conține puține informații asupra Grădinii în sine. Cei mai mulți situează Grădina undeva în Orientul Mijlociu. Era casa atât Pomului Vieții cât și al Pomului Cunoașterii Binelui și Răului, cât și o
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
conține puține informații asupra Grădinii în sine. Cei mai mulți situează Grădina undeva în Orientul Mijlociu. Era casa atât Pomului Vieții cât și al Pomului Cunoașterii Binelui și Răului, cât și o mulțime de alte plante ce Adam și Eva le puteau mânca: Geneza 2:10-14: "Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. Aurul din țara aceasta este bun
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
comercial" autentic din Epoca Bronzului de pe insula ce unii spun că ar fi Dilmun (acum Bahrein) din Golful Persic, descrisă ca "locul de unde Soarele răsare" și "Pământul celor vii". Cadrul mitului creaționist Babilonian, Enuma Eliș are paralele clare cu relatările Genezei. După decăderea sa, începând de prin anii 1500 î.e.n., Dilmun și-a dezvoltat o reputație de grădină cu detalii exotice de mult pierdută ce ar fi putut influența povestea Grădinii Edenului. Unii traducători au încercat să stabilească Gradina Edenului la
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
s-a produs după Potop și că această abordare ar fi consistentă cu forma super-continentului Pangea. În timp ce geologii consideră că separația continentelor s-a produs în perioada Cretacică, unii sfinți ai zilelor din urmă și alți Creștini indică către relatarea Genezei care afirmă că Pământul nu era "divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla Scumpă"" ce este publicată de biserică, este afirmat că erau ținuturi și râuri ce li s-au dat nume mai târziu legate de
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla Scumpă"" ce este publicată de biserică, este afirmat că erau ținuturi și râuri ce li s-au dat nume mai târziu legate de alte pământuri și râuri din Cartea Genezei. Descrierea geografică a Edenului în Biblie se referă astfel la ținuturi și râuri complet diferite decât cele care astăzi le poartă numele, și care au fost transportate după potopul Biblic la ținuturi și râuri din Orientul apropriat. Gândirea vest-europeană adesea
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
se crede că ar fi fost structura Împărăției lui Dumnezeu. Imediat după crearea omului, Dumnezeu le poruncește să "umpleți pământul, și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ." (Geneză 1:28). Trimiterile evidente la dominație sunt importante în perspectiva creștină a relației omului cu natura și rolul omului în Împărăția lui Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
creștină a relației omului cu natura și rolul omului în Împărăția lui Dumnezeu. Mai târziu, în capitolul 3, "Căderea Omului" urmează pronunțarea unui blestem. Acest blestem conține referiri la dușmănia dintre Regat și subiecții săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi: "Eu voi pune dușmănie între tine și femeie, și între descendenți tăi și ai ei." Motivele Grădinii Edenului cel mai frecvent portretizate în manuscrise iluminate și picturi sunt "Somnul lui
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
omul a zis: «Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi -femeie-, pentru că a fost luată din om.»" - Genesa 2:23). Se întelege foarte ușor din această interpretare a Genezei că înainte de Eva a fost Lilith. Deoarece Eva este prezența substanțială a femeii în Rai, Lilith trebuia să fie îndepărtată din cadru înainte de sosirea acesteia. Lilith nu apare în Biblie; poate datorită prejudiciului adus de către autorii patriarhi care au modificat
Lilith () [Corola-website/Science/311215_a_312544]
-
Cladogeneza (în "klados" = ramură + "Γένεσις" "genesis" = naștere ) (denumită și "geneza de ramuri") reprezintă despărțirea genofondului unei specii în două genofonduri separate, fiecare dintre acestea dând naștere la una sau mai multe specii noi. Cladogeneza este mai importantă decât anageneza în istoria vieții, nu numai pentru că pare a fi un model
Cladogeneză () [Corola-website/Science/311438_a_312767]
-
capului lui Zevedia”, ,Sfântul Pavel”, ,Sfântul Petru”, ,Sfântul Toma”, sau ,Sfântul Simeon”. Rămânând la pronaos, remarcăm pictura ce înfățișează pe ,Iisus Hristos Învățător”, sub forma unui dascăl român într-un portic de biserică sau scenele bilbice ca cele legate de Geneză, ,Nunta din Gana Galilei” și altele, caracteristicile iconografiei ortodoxe. Bolta naosului este rezervată amplei compoziții a ,Dreptei Judecăți”, pe când pictura pereților cuprinde scene din viața lui Iisus Hristos și galeria unor sfinți, între care Dimitrie, Ecaterina, Anastasia și Agata. Partea
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
fie manipulate și dirijate într-o direcție dorită de către un conducător. După Le Bon, imaginile susceptibile de a impresiona mulțimile sunt cele simple și puternice, lipsite de orice interpretare suplimentară. Este important să se prezinte faptele în ansamblu, fără indicarea genezei lor. Se poate acționa asupra indivizilor din cadrul unei mulțimi, invocând concepte cum sunt gloria, onoarea, religia sau patria. Deoarece mulțimile nu sunt impresionate decât de sentimente excesive, oratorul care intenționează să atragă mulțimile trebuie să utilizeze afirmații violente, să-și
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
o structură simbolică. 7 capitole au ca titluri numele celor 7 zile ale săptămânii, dar alese din șirul mai multor ani. Fiecare zi e evaluată prin caracteristici date ei de ecouri locale și creștine, toate ar trbebui să împlinească o Geneză răsucită - dinspre o Facere împlinită (insesizabilă) către distrucție avându-și apogeul în războiul mondial. „Și fu ziua a șaptea, ultima, a acelui început de sfârșit, urmând o nouă facere” (...) ...Goana este interesant. S-ar putea întocmi cu el un glosar
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
meciuri. Această decizie a fost luată după ce Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” și-a retras sprijinul față de echipă și ca urmare echipa s-a desființat în luna august a anului 2011. ACU Arad a luat ființă în anul 1995, la geneza ei stând echipe ca Motorul sau Universitatea. A activat sub mai multe denumiri în Divizia D. În 2000 echipa a promovat pentru prima dată în eșalonul al treilea. După trei sezoane petrecute în Divizia C, a promovat în eșalonul al
CS ACU Arad () [Corola-website/Science/312830_a_314159]
-
Iată formă gândului meu numit suflet ! Și "formă de foc a adevăratei ape". Iată Crucea de Lumină - un logos pentru haosul acestei lumi". Și pentru a înțelege și mai bine artă lui Constantin Milea Sandu să-I ascultăm încă mărturisirea:"Geneză este o lucrare pe care am conceput-o în 1986 și are la origine un desen de tip "mandala". Geneză este o formă a libertății mele. La urma urmei libertatea este și ea o formă, cum de altfel și conținutul
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
haosul acestei lumi". Și pentru a înțelege și mai bine artă lui Constantin Milea Sandu să-I ascultăm încă mărturisirea:"Geneză este o lucrare pe care am conceput-o în 1986 și are la origine un desen de tip "mandala". Geneză este o formă a libertății mele. La urma urmei libertatea este și ea o formă, cum de altfel și conținutul acestei forme este însăși existența noastră. Exist atâta timp cât sunt un om liber. De aceea, calitatea existenței este determinată de forma
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
o formă a libertății mele. La urma urmei libertatea este și ea o formă, cum de altfel și conținutul acestei forme este însăși existența noastră. Exist atâta timp cât sunt un om liber. De aceea, calitatea existenței este determinată de forma libertății. Geneză are o formă rotundă, care nu are nici început și nici sfârșit, ci este alcătuită dintr-un întreg armonios și viu. E semnul "securii - duble" și cheia cu care am deschis Poartă prin care am intrat și am ieșit din
Constantin Milea Sandu () [Corola-website/Science/310867_a_312196]
-
ultimul val, prima generație " site-ul poezie.ro editata de "Muzeul Literaturii Române 2, 2005, București. A apărut în antologia de poezie, "55 de poeți contemporani", editura ARHIP ART, Sibiu, 2010 coordonată Valentina Becart. Prezenă în" Marea Enciclopedie Română", editura "Geneze"- litera M, Fundația Realitatea Românească, I.V.Poenaru, 2009 Prezența în Colecția "Izvoare", Tel-Aviv 1992-2015, Revista “Argo”, Bonn. Revista "Archenoah" - limba germană Publicistica la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioadă 2002, apare recent în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia "(unele
Bianca Marcovici () [Corola-website/Science/309481_a_310810]
-
au rădăcinile în prima parte a Bibliei ebraice, sau Tora. Noțiunea se bazează în special pe tradiționalul legământ dintre Dumnezeu (în scrierea ebraică, care nu are litere pentru vocale, desenat cu literele JHVH - pronunțat Jahveh) și Abraham, părintele poporului Israel (Geneza 12, 1-3), în care atât creștinii cât și musulmanii recunosc drept părintele lor ales de Dumnezeu, respectiv Allah. În vechiul Israel "Ziua lui Jahveh" era considerată ziua judecății, în care se va decide soar]t]a fiecărui om. Oamenii așteptau
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
și cupa în cer, unde acestea se transformară în constelațiile Corbul, Hidra și Cupa. În Roma antică, smochinul era considerat un arbore sfânt pentru că, în mitul fundației, Romulus și Remus au fost alăptați de lupoaică sub un smochin. În cartea genezei (3:7), după căderea în păcat Adam și Eva își acoperă goliciunea cu frunze de smochin. Smochinul este amintit în Biblie și în Noul Testament, în evanghelii, cât și în Vechiul Testament, mai ales în Cântarea Cântărilor („Se pârguiesc florile în rodieri
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
estetic și melancolicul neputincios, un neîmpăcat al efemerului. Fernando Pessoa însuși ne introduce în această lume fascinantă a heteronimelor, a depersonalizării și simulării. Iată ce-i scrie lui Adolfo Casais Monteiro, într-o scrisoare ce poate fi descrierea completă a genezei heteronimelor: "Acum, o să încerc să-ți răspund la întrebarea dumitale cu privire la geneza heteronimelor mele. O să încerc să fiu cît mai explicit cu putință. Voi începe cu aspectul psihiatric. Heteronimele sînt rezultatul isteriei din mine." Și continuă, după ce tranșează astfel "originea
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
introduce în această lume fascinantă a heteronimelor, a depersonalizării și simulării. Iată ce-i scrie lui Adolfo Casais Monteiro, într-o scrisoare ce poate fi descrierea completă a genezei heteronimelor: "Acum, o să încerc să-ți răspund la întrebarea dumitale cu privire la geneza heteronimelor mele. O să încerc să fiu cît mai explicit cu putință. Voi începe cu aspectul psihiatric. Heteronimele sînt rezultatul isteriei din mine." Și continuă, după ce tranșează astfel "originea organică a heteronimelor", cu povestea lor. Heteronimele îl obsedează pe Pessoa încă
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
atoatecuprinzător, ca «foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare», ori ca imnul edenic al îngerilor din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului împotriva semnificatului", modul în care "semnificantul" „atrage“, „naște“ "semnificatul", ori - după cum ne încredințează în alt
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
având medalioane cu cei patru evangheliști, apostoli și prooroci. Pe bolta naosului este reprezentată Sfânta Treime în redactare occidentală, între capete de îngeri, stele și flori. Pe poalele bolții, în extreme, sunt pictați evangheliștii, iar între ei, primele capitole din ,Geneză’’, cu punctarea celor dintâi păcate umane: Ispita șarpelui, Cain îl ucide pe Abel, Adam și Eva lucrând pe pământ și Lameh îl ucide pe Cain. Registrele superioare ale pereților naosului, consacrate Patimilor (18 episoade), consemnează deosebit de detaliat îndeosebi peregrinările lui
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]