12,993 matches
-
pentru noi. Rătăcesc între a spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ce poate -nseamna un zâmbet pe fata Când inima parcă este de gheață? Acoperă toamnă, frunze-n șuvoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Și ce dacă din toamnă fac vară Dacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ia primăvară și dă-
NU E SFÂRŞITUL ACUM PENTRU NOI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376124_a_377453]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E ÎNCĂ IARNĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E ÎNCĂ IARNĂ La început de făurar , Vremea se mai schimbă iar. Vânt, ninsori și lapoviță, Gheață numai o pojghiță. Ciorile dansează-n horă Se-nvârtesc din oră-n oră. Înspre seară se retrag Înșirându-se în larg. Mai bine de-o săptămână Norii negri se adună. Și plouă din cer mărunt, Șfichiue tare un vânt. Dup-
E ÎNCĂ IARNĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376172_a_377501]
-
de ochii mei ce-n poală i se scurg, s-a așezat scrâșnind ca o epavă, o umbră ce-ai lăsat-o-ntr-un amurg! Mă învelea cu-mbrățișări de ceață, și m-atingea cu răsuflări de vânt, simțeam tăcerea-i zăvorâtă-n gheață, și doru-i răstignit pe sub veșmânt! Îmi mirosea a sărutări cu tine și gura mea cerșea în cești de vis, luciri de clipe descriind haine, singurătatea-n care tu ai nins! Strângeam în palme doar căderi de frunze, și te prindeai
DAR STROPII TOAMNEI PLÂNG FĂRĂ SFÂRŞIT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376194_a_377523]
-
de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat, Ca să crești cu ea un câmp de flori. Ploaia lovindu-se de sufletul tău S-a transformat în cristale de gheață Și a căzut pe jos Cu un zgomot dureros. Le voi strânge cu grijă Și le voi transforma în altă ploaie, Pentru că eu cred că mai există iubire. Cândva am văzut o piatră Care săruta picăturile de apă, Ce-i
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
pentru noi. Rătăcesc între a spune sau nu Clipei trecute ce ai fost doar tu, Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi. Ce poate -nseamna un zambet pe față Când inima parcă este de gheață? Acoperă toamna, frunze-n șuvoi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Și ce dacă din toamnă fac vară Dacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi, Nu e sfârșitul acum pentru noi. Citește mai mult Toamna
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
sfârșitul acum pentru noi.Rătăcesc între a spune sau nuClipei trecute ce ai fost doar tu,Cum să mai fiu eu pentru amândoi? Nu e sfârșitul acum pentru noi.Ce poate -nseamna un zambet pe fațăCând inima parcă este de gheață?Acoperă toamna, frunze-n șuvoi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.Și ce dacă din toamnă fac varăDacă chipul tău va să dispară ? O carte ferice cu triste foi,Nu e sfârșitul acum pentru noi.... XIII. TATA PESCA, de Ana
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
prin gerul groaznic - Tremurând de gol și frig, C-un tupeu fatal obraznic Între noi zidind un dig. Nu pot rupe dorul mare Și iubirea ce-i purtam, Dar privesc mereu în zare - Transformat în virus-spam. Inima - un sloi de gheață Bate răscolit în piept, Aruncându-mă în ceață - Dor pribeag rănit adept. Vag instinct de conservare M-a lăsat uitat în timp, Simt în piept durere mare - Iarnă, rece anotimp. O pandoră-mi dă speranța De-a se-ntoarce iar
DOR DE SUFLETUL PERECHE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379783_a_381112]
-
ziceți că sunt infractor! - Mda...scuze ! Problema e c-avem o oarece problemă ! La asta chiar nu m-așteptam. - Adica ?? - Adica ni s-a stricat de cinci minute cititorul de carduri. Plătiți doar cu bani cash ! - Cum cash ? - Cash sau gheață ,depinde ce v-alegeți ! - Domnișoara, vă bateți joc? - Nu,uite ,am pus afiș pe geam,scrie destul de clar ,numai cu banii jos! - Înțelegeți că trebuie s-ajung și la poliție ca să declar c-am fost furat ! Trebuie să iau mașină
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
Și gândul ce nu a fost spus... Mă doare iubirea ce plânge uitată Afară...în ploaie și vânt Și-așteaptă...așteaptă o inimă bună S-o umple de soare și cânt... Mă doare când văd nepăsarea Cum oameni transformă în gheață... Seninul mă doare ascuns uneori De nori, de furtuni și de ceață... Mă doare cântarea ce nu am cântat Și ruga rostită în grabă... Mă doare Cuvântul rămas necitit Când duhul de Tine întreabă... Mă doare durerea din trupul plăpând
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
năvodul viselor, din care să-mi aleg frânturi de stele, sau, de-aș vrea, un vis întreg, vântul poznaș și nărăvaș, pornit pe joacă, s-a încurcat în ițe, neputând să treacă a agățat un vis în pletele-i de gheață și mi l-a aruncat direct în față. În visul meu, și nu era un vis oricare, noi ne plimbam, râzând, cu Carul Mare, iar primăvara ne-așternea flori de cireș în cale în timp ce plăsmuia tablouri de petale. Referință Bibliografică
UN VIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379799_a_381128]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Viața mea-i o frunză-n vânt, Tremură, suspină. Nu mai știu de când n-a fost Apă cristalină. Viața mea-i un munte-nalt, Crestele-s de gheață. Cum să mă refugiez, Navigând prin ceață? Viața mea-i cuvânt rostit, Plânge sau zâmbește. Nu mai știu de câte ori Taie, otrăvește. Viața mea-i floare de crin Sau o buruiană. Nu mai știu de când n-a nins Peste ea cu
HAOS ÎN MINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374690_a_376019]
-
de soare pe pânza apei. Și pe cămășile bărbătești curgeau râuri de cusături argintii sau aurii, sclipind miraculos în spuma țesăturii. Apoi broderiile care flancau cusăturile cu alternanțe de goluri în țesătură rivalizau cu pânza de păianjen sau florile de gheață, amplificând magia ornamentală a semnelor cusute, simboluri misterioase, numai de fete și femei știute. Pe pieptul cămășii se repeta simbolul dragostei, cu cerculețe spre care erau îndreptate sugestiv săgeți, cercuri alternate cu simboluri de bărbăție. Mirifice erau ștergarele de borangic
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
vrea să te-nțeleg iubire Să deslușesc ce taină te ascunde... Născută dintr-un dor de neoprit, Pitită în a vremurilor unde... Ce mult aș vrea să înțeleg misterul Ce-apropie pe om de un alt om, Ce inima de gheață o transformă Și ține alipit atom lângă atom... Să deslușesc puterea ce doboară Chiar munții de în cale ți s-au pus... Să simt plăcuta, sfânta fericire Ce-n viață cu-al tău farmec ai adus! O, cât aș vrea
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
în Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016. VISCOL... Din cuib aș vrea să părăsesc căldura, Să-ngheț odată cu natura, Să-mi simt suflarea transformată-n ger Și ochii să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
să-mi devină stele-n cer... Să fiu copacul îmbrăcat în gheață, Să simt cum viscolul îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Ca spre un fulg de nea, ... Citește mai mult VISCOL...Din cuib aș vrea să părăsesc căldura,Să-ngheț odată cu natura,Să-mi simt suflarea transformată-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
-n gerși ochii să-mi devină stele-n cer...Să fiu copacul îmbrăcat în gheață,Să simt cum viscolul îmi suflă-n față,Să fiu un drum înzăpezit în câmpși-un călător surprins de timp...Să fiu zăpada aspru spulberatăși floarea gheții pe un geam pictată,Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengiși urma ștearsă-a căprioarei pe poteci...Să vă privesc pe geamul luminat în noapte,Cum depănați povești în șoapte,De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AER Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Gândurile mele preluate de oricine, la tine vreau să ajungă, punctul meu de echilibru! Numai așa, pot deosebi ceața, apa, zăpada, gheața, forme cu același conținut! Fiindcă, energia mea renaște în gândul tău, privirea mea scaldă culoarea ta. Fără acestea, clipa nu are soare, gândul își pierde zborul și mersul direcția! foto: internet Referință Bibliografică: Aer / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AER de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371645_a_372974]
-
pe coline, Căci tot omu-i cu lopată Și la plug trag cabaline. Nu-i vreo cale înfundată Nici pe-asfalt și nici pe șine, Dar nici casă-amenințată De nămeții din rovine! Zăpada e strânsă toată Și se circulă prea bine, Gheața este măturată Și străluce sub patine. Viața nu-i amenințată De vreun țurțur ce se ține Chiar de streașina plecată Sub mari sloiuri cristaline. Dar, din minte-ntunecată, Un alt val de viscol vine Să asmută grup și gloată Cu
IARNĂ SENSIBILĂ (!) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371695_a_373024]
-
boabele de orez. Oricât de supărată aș fi fost în prezent pe Ovidiu, nu puteam să neg relația noastră, iubirea și pasiunea cu care ne dăruisem unul altuia. Am mers în bucătărie să-mi prepar un ceai de lămâie cu gheață, copleșită de un dor nebun ce mă persecuta, aruncând scântei incendiare peste umbra trecutului. Deodată, mi s-a năzărit să-i trimit un mail cu intenția de a-i împărtăși, pe cât posibil, frământările mele, însă, pe măsură ce tastam, realizam că nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare cui aș putea să dau astăzi răspunsul Când între noi peste tot zace tăcerea din glas Și nerăbdarea neagră a unui gând de fugă De cel
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371763_a_373092]
-
în talpă sau că brusc mă trezeam cu mâinile înroșite, biciuite, de parcă un animal invizibil, ca trupul unui șarpe (căci așa îl simțeam) foarte dibaci, mi se strecura sub epiderma mâinilor tuciurii, împletindu-se cu mii de firișoare reci ca gheața, brăzdându-mi carnea. Așa am făcut cunoștință pentru prima oară cu urzica. De-atunci m-am ferit să o mai ating cu mâinile goale, astfel că îmi protejam mâinile cu mănuși sau ciorapi furați din dulapul bunicii. Publicat în Nr.
PTIUUU’, SĂ NU TE DEOCHI! de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375635_a_376964]
-
ZILELE DIN URMĂ(V) Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului ZILELE DIN URMĂ (V) Crizanteme regale se aștern în deșerturi de soi sub ploaia de stele se pierd infinituri munții de gheață se transformă în noroi cutremur e somnul sub pleoape de mituri! Piatră eternă se-nvârte în sămânță pierdută coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
povestit despre pasiunea ta pentru păsările exotice! Ai vrea să mă lași să le admir? - Sigur, că da! sări el, entuziasmat. Lea abia reușea să se țină de el cu tradusul tuturor detaliilor, cu care își dezvăluia pasiunea. Odată spartă gheața, cei doi deveniră prieteni foarte buni și Lea nu mai știa cum să se descotorosească de ei. Până la urmă reuși să le dea o ocupație folositoare, și anume de a se instrui reciproc, în vorbitul unei limbi comune. Se amuza
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]