4,666 matches
-
clase, iar la 5 februarie 1835 este completat la șase clase (gimnasium maius). În anii școlari 1851/52 - clasa a VII-a, 1852/53 - clasa a VIII-a, iar în vara lui 1853 este organizat primul examen de bacalaureat la gimnaziul din Beiuș. În perioada 1828-1851 limba de predare a fost limba latină. În 1851 s-a introdus limba română ca limbă de predare, iar în 1854 Curtea de la Viena a impus ca majoritatea obiectelor de învățământ să fie predate în
Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș () [Corola-website/Science/318347_a_319676]
-
caracter istoric și etnografic, înființând un Muzeu de istorie și artă populară în locuința sa din satul Arbore. S-a născut în 1897 în familia țăranilor arboreni Gheorghe și Maria Hrib, neștiutori de carte. A urmat cursurile școlii primare, apoi gimnaziul, unde a absolvit șapte clase. Țăranii din familia Hrib au adunat timp de trei generații un mic tezaur format din diferite obiecte, printre care se găseau și diferite ustensile din gospodăria țăranului român, arme, bani vechi etc. Bunicul și apoi
Toader Hrib () [Corola-website/Science/319528_a_320857]
-
1820, Sebeș- d. 21 noiembrie 1881, Nadeș) a fost un lingvist și istoric sas din Transilvania. G. F. Marienburg a fost fiul administratorului cărții funciare și senatorului din Sebeș Friedrich Marienburg. După absolvirea școlii primare în orașul natal și a gimnaziului la Sibiu a studiat între 1839 și 1841 cu precădere teologie și germanistică la Universitatea din Berlin. Între 1841-1843 a studiat dreptul la colegiul maghiar reformat din Cluj. În 1844 a devenit profesor la gimnaziul din Sighișoara, iar din 1848
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
în orașul natal și a gimnaziului la Sibiu a studiat între 1839 și 1841 cu precădere teologie și germanistică la Universitatea din Berlin. Între 1841-1843 a studiat dreptul la colegiul maghiar reformat din Cluj. În 1844 a devenit profesor la gimnaziul din Sighișoara, iar din 1848 a fost preot la Nadeș, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Mormântul său, pe care îl împarte cu doi fii și cu a doua soție se găsește în cimitirul evanghelic din Nadeș. Pe lângă activitatea sa
Georg Friedrich Marienburg () [Corola-website/Science/319572_a_320901]
-
în județul Dorohoi - 14 august 1875, Botoșani) a fost un profesor și publicist român. A făcut studiile în Fălticeni și Iași. În 1856 a fost numit profesor la școala primară publică din Dorohoi, apoi, în 1858, profesor de istorie la gimnaziul din Galați. În 1864 devine revizor al Școlilor din Dorohoi, Suceava, Iași și Botoșani, iar în 1868 director al liceului din Botoșani. În mai multe rânduri Adrian a fost și ziarist, colaborând la gazeta umoristică "Bondarul" din Iași, "Independentul" din
Ion V. Adrian () [Corola-website/Science/319683_a_321012]
-
de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca voluntară la Crucea Roșie în orașul Focșani, si apoi la Arad, unde liceul botoșănean fusese evacuat. Charlotte Sibi este autoarea a 6 manuale de limbă și literatura franceză pentru elevii claselor de gimnaziu și liceu. Înzestrata cu o inteligență, o memorie și un har ieșite din comun, Charlotte Sibi cunoștea la perfecție latină și greacă veche, franceza, română, germană și engleză. Charlotte Sibi era o persoană cu o credință profundă și o profesoară
Charlotte Sibi () [Corola-website/Science/319822_a_321151]
-
este o unitate de învățământ preuniversitar din municipiul Constanța. Instituția funcționează ca liceu teoretic (1970-1977, 1990-), gimnaziu (2008-), școală primară și grădiniță (2010-). Astfel, aproape trei decenii a fost aparținut filierei teoretice, fiind transformat pentru o scurtă perioadă (1977-1990) într-unul din numeroasele licee industriale ale României socialiste. Înființat în anul școlar 1970-1971, prin hotărârea Consiliului Popular
Liceul Teoretic „Decebal” Constanța () [Corola-website/Science/319041_a_320370]
-
în anul școlar 1970-1971, prin hotărârea Consiliului Popular Constanța și al Inspectoratului Școlar Județean Constanța cu aprobarea Ministerului Educației și învățământului, (la aceea vreme Liceul Nr. 5) a avut la baza înființări prezența în număr mare a unor absolvenți de gimnaziu în zonele limitrofe liceului, dar și lipsa unui liceu cu profil realist (mai apoi industrial) în această zonă a municipiului. În decursul anilor, liceul a suferit numeroase schimbări de profil: în anul 1977, printr-o hotărâre a Inspectoratului Școlar Județean
Liceul Teoretic „Decebal” Constanța () [Corola-website/Science/319041_a_320370]
-
a orașului, ceea ce s-a dovedit vital în primele zile ale luptelor. În doar câteva zile de la izbucnirea conflictului, efectivele polonezilor se ridicau la aproximativ 6.000 de luptători, bărbați și femei, dintre care peste 1.400 de elevi de gimnaziu și tineri. Vitejia, eroismul marelui număr de tineri le-a adus supranumele de „Puii de Vulturi din Lwów” (Orlęta Lwowskie). Pe 3 noiembrie câteva subunități ucrainene sosite din Bucovina au reușit să pătrundă în oraș. A fost numit un nou
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
a convenit semnarea unui nou armistițiu, pentru a-i permite locotenentului ucrainean să se reîntoarcă la unitatea sa. Pierderile umane în ambele tabere au fost reduse. Polonezii au pierdut 439 combatanți, femei și bărbați, 120 dintre ei fiind elevi de gimnaziu, iar 76 - studenți la universitatea din oraș. Cei mai mulți dintre ei au fost îngropați la „Cimitirul apărătorilor Liovului”.
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
SS care, din noiembrie 1940, a condus Grupul Etnic German din România ca "Volksgruppenführer". A răspuns de integrarea germanilor din România în organizații și de recrutarea bărbaților pentru trupele Waffen-SS ale Germaniei Naziste. Din 1923 până în 1929 a urmat cursurile gimnaziului „Stefan Ludwig Roth“ din Mediaș. A continuat cu studii de drept la Cluj, pe care nu le-a terminat. S-a prezentat ca voluntar în armata română. În Transilvania se ascuțea lupta pentru putere între diferitele organizații ale sașilor. Grupului
Andreas Schmidt () [Corola-website/Science/319376_a_320705]
-
intră în casa veche. Copil fiind, a urmat cursurile școlii primare din mahalaua Caimata în perioada anilor 1888-1892, din renumele acestei mahalale bucurește rămânând astăzi doar numele unei străzi și al unei biserici. S-a înscris și a urmat cursurile Gimnaziului Cantemir Vodă între anii 1892-1895, unde l-a avut ca profesor de desen pe Victorian Georgescu și a fost coleg de clasă cu Tudor Arghezi și Jean Steriadi. Jean Steriadi spunea despre profesorul Georgescu că era „"Bête noire"”, iar Tudor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
cu totul de modul său original de a-și așterne cele ce vedea"”. Baltazar avea o fire dificilă și o morozitate care s-a manifestat de timpuriu. Notorie este relația pe care Apcar a avut-o cu colegul său de gimnaziu Tudor Arghezi astfel că acesta își amintea că nutreau cu reciprocitate, unul față de altul, indiferență. Perioada anilor 1896-1901, în care Apcar Baltazar a urmat cursurile Școlii de Belle Arte, a fost una plină de frământări și evenimente. El a fost
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
dus și la inițierea procesului de construcție a unor sisteme educaționale și de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată perioada secolului XIX. Astfel au apărut și s-au dezvoltat diferitele tipuri de instituții de învățământ (școli elementare, gimnazii, colegii, pensioane, universități etc.). Totodată au apărut o serie de legi de organizare și funcționare a acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui Spiru Haret etc.). Învățământul în această perioadă e unul destul de „elitist” deoarece accederea în formele
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
disponibil. Încă din secolul al XIV-lea, sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare, astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească. În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc, iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească. În Transilvania, conform regulilor austriece, cea mai mare parte a educației a fost fie în limba germană sau latină. Structurile medievale, cum ar fi șerbia și un
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
de bele-arte, profesionale și școalele secundare de fete"”(Art. 4). Ciclul superior includea „"facultățile de litere, de științe matematice și fizice, de drept, de medicină"”(Art. 5). În anul 1866 apare primul "Regulament de ordine și disciplină pentru licee și gimnazii" iar în 1870 regulamentul similar pentru școlile primare. Regulamentele au stabilit obligațiile și drepturile elevilor și profesorilor, normele de conduită în școală și în afara ei, sistemul de pedepse și recompense, etc. multe dintre acestea fiind preluate în reglementările ulterioare, unele
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
Agricultura este principala ocupație a locuitorilor raionului, aici desfășurându-și activitatea 20 societăți comerciale sub diferite forme de organizare. În raionul Zastavna există un liceu cu patru clase cu profil matematică-fizică (în orașul Zastavna) și 33 școli, dintre care un gimnaziu, 10 școli de gradele I și II și 22 școli de gradul III. De asemenea, este o școală tehnică și trei școli de muzică pentru copii. În afară de acestea, mai există 37 cămine culturale, 38 biblioteci școlare și 40 de săli
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. În perioada interbelică, au funcționat aici o pretură, o judecătorie, o secție de jandarmi, un ocol silvic, un oficiu PTT de stat și un oficiu telefonic . În domeniul învățământului, existau un gimnaziu de băieți, o școala de agricultură (de iarnă) de băieți Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin
Clișcăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315801_a_317130]
-
trimis apoi la Zagra, unde a urmat clasele I-a și a II-a la Școala trivială, pentru ca în clasa a III-a să fie transferat la Școala normală din Năsăud. În anul 1863 a început cursurile la nou înființatul "Gimnaziu superior românesc din Năsăud", făcând astfel parte din prima generație de descendenți ai foștilor grăniceri năsăudeni care studiază în această instituție de învățământ. În anul 1871 a obținut „testimoniul de maturitate” (diploma de bacalaureat) cu „eminență”. Și-a continuat studiile
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
răstimp în care lucrează la publicația „Albina”. Primește, la 10 mai 1878, diploma de profesor având ca specialități principale româna și geografia, iar ca specialitate secundară istoria. Se întoarce la Năsăud în vara anului 1878 unde este numit profesor la gimnaziu. În 1880 este ales director provizoriu, pentru ca în 1882 să fie numit profesor ordinar (titular și diriginte) și director definitiv. În același an, se căsătorește cu "Amalia Piciu". Din 1886 este președinte al "Fondurilor școlare năsăudene". În anul 1890 este
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
director definitiv. În același an, se căsătorește cu "Amalia Piciu". Din 1886 este președinte al "Fondurilor școlare năsăudene". În anul 1890 este decorat cu „Crucea de cavaler” al "ordinului Franz Josef", recunoscându-i-se meritele pentru activitatea dusă în fruntea gimnaziului și a fondurilor școlare. Dintre aceste realizări, cea mai importantă este cea a ridicării edificiului gimnaziului din Năsăud. În 1896 este ales pentru prima dată deputat al cercului Năsăudului pentru parlamentul din Budapesta. Avea să îndeplinească această funcție timp de
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
școlare năsăudene". În anul 1890 este decorat cu „Crucea de cavaler” al "ordinului Franz Josef", recunoscându-i-se meritele pentru activitatea dusă în fruntea gimnaziului și a fondurilor școlare. Dintre aceste realizări, cea mai importantă este cea a ridicării edificiului gimnaziului din Năsăud. În 1896 este ales pentru prima dată deputat al cercului Năsăudului pentru parlamentul din Budapesta. Avea să îndeplinească această funcție timp de aproximativ două decenii, în perioada 1896-1915 (cu excepția intervalului dintre 1901-1903). În anul 1898 este numit profesor
Ion Ciocan () [Corola-website/Science/315857_a_317186]
-
Palatul Administrativ orășenesc, finalizat în 1903-1904 și în care erau adăpostite administrația orașului, poliția, pompierii, o casă de economii și muzeul de istorie), Muzeul Bucovinei și Muzeul de Istorie (sediul Căpităniei Districtuale, realizată în 1902-1903), Colegiul Național „Ștefan cel Mare” (Gimnaziul greco-oriental, construit între 1893-1895 pe locul vechii Piețe de lemne), Spitalul Vechi (Casa publică generală a bolnavilor din Suceava, construită în perioada 1891-1903), clădirile actualului Centru de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj (fosta Uzină de Apă a Sucevei). În anul
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
a fost finalizată în 1898. Calea ferată traversa orașul pe lângă Liceul „Ștefan cel Mare” și avea capătul în zona Oborului, situat în preajma actualei Policlinici. Vibrațiile produse de trecerea garniturilor de tren au dus la deteriorarea mai multor clădiri printre care Gimnaziul greco-oriental și Biserica Sfânta Cruce din Suceava, a cărei turlă s-a prăbușit. Linia de cale ferată a fost dezafectată în 1916, când a fost distrus podul peste râul Suceava, iar șinele au fost demontate de armata austriacă. La 12
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
în familia lui Alexander Schmidt Senior, german basarabean, chirurg la Direcția Medicală a Basarabiei. Mama lui era de origine poloneză. În documentele rusești a fost menționat drept "Карл Александрович Шмидт", transliterat "Karl Alexandrovici Șmidt". În perioada 1857-1863 a invatat la Gimnaziul Regional din Chișinău, între 1863-1864 a studiat la Facultatea de Fizică și Matematici a Universității Sf. Vladimir din Kiev. În 1865 a fost admis la Facultatea de Drept a Universității din Odesa, pe care a absolvit-o cu gradul de
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]