4,781 matches
-
repertoriu folcloric apreciabil. La toate acestea se adaugă un fapt istoric, respectiv documente ce atestă că o serie de localități lăpușene au fost întemeiate de nobili maramureșeni prin sec. al XIV-lea. Indiferent de apartenența la un subdialect sau altul, graiurile din Lăpuș, Chioar sau Codru au împrumutat unele particularități fonetice de tip maramureșean, dată fiind apropierea geografică, precum și raporturile sociale și culturale. Abia din punct de vedere lexical putem vorbi de un relativ caracter unitar al graiurilor din cele patru
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
subdialect sau altul, graiurile din Lăpuș, Chioar sau Codru au împrumutat unele particularități fonetice de tip maramureșean, dată fiind apropierea geografică, precum și raporturile sociale și culturale. Abia din punct de vedere lexical putem vorbi de un relativ caracter unitar al graiurilor din cele patru regiuni, acestea înscriindu-se în aria nordică a teritoriului locuit de români. Graiul maramureșean este vorbit în mare parte în regiunea istorică Maramureș, azi împărțită între România și Ucraina. În România, zona dialectală acoperă partea de nord-est
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
maramureșean, dată fiind apropierea geografică, precum și raporturile sociale și culturale. Abia din punct de vedere lexical putem vorbi de un relativ caracter unitar al graiurilor din cele patru regiuni, acestea înscriindu-se în aria nordică a teritoriului locuit de români. Graiul maramureșean este vorbit în mare parte în regiunea istorică Maramureș, azi împărțită între România și Ucraina. În România, zona dialectală acoperă partea de nord-est a Județului Maramureș, de-a lungul văilor râurilor Tisa, Vișeu, Mara, Iza și Cosău; mulți vorbitori
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
mulți vorbitori sunt concentrați în Sighetu Marmației, Vișeu de Sus și Borșa. În Ucraina, vorbitorii în principal în partea de est a Regiunii Transcarpatia (Maramureșul de Nord), dar numărul lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
de est a Regiunii Transcarpatia (Maramureșul de Nord), dar numărul lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî-l sparge ďe car ca să-i sie ușóră arătura
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
Transcarpatia (Maramureșul de Nord), dar numărul lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî-l sparge ďe car ca să-i sie ușóră arătura, ca șî uou." În
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
lor este în scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî-l sparge ďe car ca să-i sie ușóră arătura, ca șî uou." În româna standard: "Se roagă lui Dumnezeu
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
scădere. Deși este vorbit într-o zonă restrânsă, graiul maramureșean poate fi divizat mai departe, utilizând particularități predominant lexicale, în trei ramuri: Multe particularități sunt împărtășite cu graiul crișean, cu alte graiuri ardelenești învecinate și unele cu graiul moldovenesc. În graiul maramureșean: "Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîce: Dómňe, agiută-mi. Șî fémeia ié u uău șî-l sparge ďe car ca să-i sie ușóră arătura, ca șî uou." În româna standard: "Se roagă lui Dumnezeu, își face cruce
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
(denumită "limba română" de reprezentanții comunității, dar "Влашки" / "Vlaški" în sârbă și nu "Румунски/Rumunski") este o grupare de graiuri ale limbii române vorbite în estul Șerbiei, pe Valea Timocului, și nord-vestul Bulgariei (în zona Vidinului sau "Diu", numele vechi românesc). Potrivit recensământului din 2002, numărul vorbitorilor de română (sau vlaha) din Șerbia Centrală este de aproximativ 60 000 de
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
au stabilit în Mărginimea Sibiului. Victor Păcală, în monografia pe care a dedicat-o marii comune mărginene a Rășinarilor, precizează că turmele mocanilor ajungeau până pe teritoriul de azi al Greciei. La rândul lor, aromânii și-au lăsat amprenta lingvistică asupra graiului local al mocanilor din Rășinari. Teodor Capidan precizează că la Rășinari, verbul "a fi" se conjugă la persoana întâia singular sub forma "mine/mini escu", ca la fărșeroți, grămușteni și probabil la saracaciani, spre deosebire de formele locale, transilvănene, "io sunt, io
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
de cea a aromânilor pindeni "io hiu (fiu)". Unii mocani vrânceni din Soveja continuă să folosească același tip de conjugare, ușor alterată, sub forma "mini esc". Un caz interesant îl reprezintă numele așezării Lupșa din mocănimea Văii Arieșului. Atât în graiul local cât și în aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
folosească același tip de conjugare, ușor alterată, sub forma "mini esc". Un caz interesant îl reprezintă numele așezării Lupșa din mocănimea Văii Arieșului. Atât în graiul local cât și în aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este mai puțin specific în graiurile transilvănene, dar frecvent în aromână, în graiurile oltenești și în
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
Un caz interesant îl reprezintă numele așezării Lupșa din mocănimea Văii Arieșului. Atât în graiul local cât și în aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este mai puțin specific în graiurile transilvănene, dar frecvent în aromână, în graiurile oltenești și în cele de la est de Olt în Vlașca etc. Când politicianul pașoptist
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
aromâna sud-dunăreană, "lupșă" înseamna 'lupoaică'. Se pare că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este mai puțin specific în graiurile transilvănene, dar frecvent în aromână, în graiurile oltenești și în cele de la est de Olt în Vlașca etc. Când politicianul pașoptist român, mai târziu prim-ministru al României, Ion Ghica l-a întâlnit pe aromânul născut în comuna din Epirul
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
că aidoma aromânei, graiul local al mocanilor a păstrat acest termen comun protoromânei. În graiul comunei Lupșa se folosește predominant perfectul simplu sau aorismul în locul perfectului compus, ceea ce este mai puțin specific în graiurile transilvănene, dar frecvent în aromână, în graiurile oltenești și în cele de la est de Olt în Vlașca etc. Când politicianul pașoptist român, mai târziu prim-ministru al României, Ion Ghica l-a întâlnit pe aromânul născut în comuna din Epirul (azi grecesc) (Săracu), (în grecește Kolet(t
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
greacă fusese în minoritate, ca să îngroașe rândurile acesteia. O parte a sărăcăcianilor din Grecia, care în decursul secolului al XIX-lea și XX-lea s-au stabilit în ceea ce este astăzi Albania, nu s-au elenizat ci și-au păstrat graiul aromân nealterat. Dialectologul de la Universitatea din Cluj Petru Neiescu a întâlnit un grup din acești sărăcăciani în anul 1959 în timpul unei expediții în Albania, lângă localitatea Stepur. Conversând cu ei în aromână, el a aflat că aceștia, întrebați fiind despre
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
Titu Maiorescu, care scria: „Nu poate exista o gramatică a scrierii în contra gramaticei vorbirii.” În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința necesității „de a scrie sonul "î" pretutindeni cu "î"”. August
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
În 1904, Sextil Pușcariu scria în Convorbiri literare (nr. 11, articolul "Ortografia revizuită a Academiei Române"): „Țelul ortografiei noastre e a avea pentru fiecare sunet simplu al graiului nostru un singur semn grafic și fiecărei litere scrise să-i corespundă în grai un singur sunet.” În 1908, Titu Maiorescu insista în prefața la „Despre scrierea limbei române” în privința necesității „de a scrie sonul "î" pretutindeni cu "î"”. August Scriban scria în 1912 (în „Ortografia românească”) că este „inadmisibilă existența literelor "î" și
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
filologilor români, în urma cărora, în 1927, Al. Procopovici publică „Ortografia românească”. Prima cerință din această lucrare era „renunțarea la folosirea lui "â" și "î" și generalizarea folosirii lui "î"”. În 1932, Ovid Densusianu cerea în articolul „Noua ortografie” publicat în „Grai și suflet” (vol. V, nr. 2) „să se renunțe la orice concesiune pentru "â" [...] Nu cîștigăm nimic cu [această] literă.” La 31 mai 1929, filozoful Constantin Rădulescu-Motru afirma la ședința Academiei: „Pronunțarea sunetului "î" e singură [...]; a-l scrie cînd
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
un punct de reper pentru începutul cititului din plăcere mai ales pentru copii. Precedent lui Newbery, literatura pentru copii era destinată pentru informarea celor tineri, deși exista o vastă tradiție de transmitere a poveștilor pentru copii și adulți prin viu grai, și multe povestiri au fost considerate mai apoi inadecvate pentru copii, cum ar fi povestirile lui Charles Perrault, care puteau fi considerate prea familiare. În plus, o parte din literatură care nu se adresa cititorilor copii era dată copiilor de către
Literatură pentru copii () [Corola-website/Science/299050_a_300379]
-
sărutului" și ulterior "Măiastra" au fost eternizate și în cântecele sale. Conectarea compozitorului cu pământul natal este mult mai profundă. Astfel, în 1966 apare "" Glasul tău"", un omagiu adus Mariei Tănase. De asemenea, ""Cântec pentru bradul meu"", ""Sorcova"", ""Tudore"", ""Un grai, o vatră, un isvor"" sunt doar câteva repere ale spiritualității sale românești. În 1996, Editura Hasefer a scos culegerea ""Cântece ale unor compozitori evrei din România"". Numele său apare în dreptul a cinci piese. La primele două (""Urare de purim"" și
Alexandru Mandy () [Corola-website/Science/299263_a_300592]
-
Gheorghe l-a întrebat: "De ce ați pus 44 de trepte la monument?" "Cele 44 de trepte semnifică anul când au fost împușcați cei 29 de români." Ne-am despărțit cu multe regrete, întrucât bătrânul sculptor era un mare povestitor în grai maramureșean, om glumeț, cu care nu te puteai plictisi.“ a constituit sursa de inspirație a filmului artistic Ultima frontieră a morții, regizat de Virgil Calotescu în anul 1979, avându-i în distribuție pe Florin Piersic, Ion Dichiseanu, Vlad Rădescu, Emanoil
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
principal din Mărginimea Sibiului pe motivul oprimării religioase (catolicizare forțată). Din punct de vedere etnocultural, Vaideeni reprezintă o zonă de interferență între zona etnografica a Olteniei de sub Munte și zona etnografica Mărginimea Sibiului care și-a pus puternic amprenta asupra graiului, portului și tradiției pastorale. Populația comunei numără 4.360 de locuitori (2002), sătul incluzându-se în categoria așezărilor rurale cu funcții predominant agricole (creșterea ovinelor și bovinelor). Păstrarea acestui profil până în prezent a conferit comunei statutul de nucleu de conservare
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
de sunetul care urmează și nu poate determina sensul cuvintelor, altfel spus nu există nici o pereche de cuvinte care să difere "numai" prin acest sunet, deci cele două variante sînt alofone ale unuia și aceluiași fonem. De asemenea, în unele graiuri ale limbii române sunetul se palatalizează înaintea vocalei sau a semivocalei corespunzătoare, , devenind sunetul .
Consoană nazală alveolară () [Corola-website/Science/299837_a_301166]
-
fugiți, dar și cu altii aduși din Transilvania. Ca atare, în satele Vicovul de Sus și de Jos, Bilca, Voitinel, Horodnic, Frătăuți, Rădăuți, Sucevița, Marginea, Volovăț și Horodnic au venit numeroși locuitori din zona Năsăud, ceea ce a făcut ca în cadrul graiului moldovenesc, în această regiune, să se individualizeze un subgrai distinct, cunoscut sub numele de graiul mărginean, care împletește vorba din Năsăud cu cea din Bucovina. Până la desființarea județelor de către autoritățile comuniste, Vicovu de Sus a făcut parte din fostul județ
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]